Drogurile vor fi cea mai mare problemă a adolescenților și copiilor de astăzi

Vorbeam acum câteva săptămâni cu tatăl unui copil de vreo 6 ani și îmi spunea că este îngrijorat pentru că, în doar câțiva ani, copilul va ajunge la vârsta la care în anturajul său va apărea tentația drogurilor. Ce să facă atunci? Cum să-l ferească de acest pericol?

Cuvintele sale m-au surprins pe măsură ce îi ieșeau pe gură deoarece mă așteptam să spună că se teme că acel copil s-ar putea apuca de țigări, nu de droguri. Pe vremea mea asta era problema. Generația mea a crescut cu copii care se apucau de fumat pe la 12 ani și cu părinți care le făceau scandal monstru dacă-i prindeau.

Vremurile s-au schimbat, acum țigările sunt considerate răul cel mai mic. În cuvintele aceluiași părinte: “de alea te mai lași după o vreme, îți vine mintea la cap. De droguri uneori nu apuci.”

Alice mai are până la acea vârstă, dar sunt conștient că va fi un risc sau o problemă și pentru noi. Nu pare ceva ce poți evita.

Ați văzut probabil știrea din 2 Mai: “Mașina care a intrat într-un grup de opt tineri, la 2 Mai, era condusă de un șofer de 19 ani, care a fugit de la locul accidentului. A fost prins ulterior, la Vama Veche, și testat pozitiv la cocaină, amfetamină și metamfetamină. Doi tineri au murit și alți trei sunt răniți.” (Biziday)

“Tânărul făcea parte dintr-un grup de consumatori de droguri și tatăl său îl dusese în Olanda pentru tratament. Mai mult, anul trecut el a mai fost cercetat de procurori pentru deținere de droguri. Anchetatorii au decis însă închiderea dosarului.” “El provine dintr-o familie cu posibilități financiare iar tatăl lui este pasionat de mașini. Mama sa are afaceri în domeniul imobiliar.” Riscă acum minim 7,5 ani de închisoare.

Nu este prima astfel de știre și probabil nu va fi nici ultima. Apar chiar des astfel de tragedii. Uneori un banal filtru de poliție găsește mai mulți șoferi drogați decât băuți sau fără RCA, cum era uzual până acum câțiva ani.

Problema este că războiul acesta împotriva drogurilor nu este deloc ușor de purtat. Uitați-vă la istoria altor țări în această privință. SUA a început o campanie amplă împotriva drogurilor acum mai bine de 50 de ani, când Nixon a semnat în 1972 câteva legi în acest sens, legi care acordau finanțări imense agențiilor anti-drog.

Vorbim de mii de agenți specializați pe așa ceva, implicarea CIA-ului, elicoptere și inclusiv acțiuni militare în alte țări, precum invazia din Panama și sprijinirea unor acțiuni militare în Columbia. SUA, de exemplu, finanțează probabil și acum stropirea din avion cu pesticide a unor culturi din țări sud-americane și alte acțiuni care, dacă la mijloc n-ar fi drogurile, ar putea probabil fi socotite declarații de război.

Din 1971 și până astăzi, SUA a cheltuit peste o mie de miliarde de dolari în combaterea drogurilor. O mie de miliarde de dolari doar în această unică direcție!

Rezultatul? “US Drug Use Peaks After 50 Year War On Drugs” zice Addiction Center. Consumul de droguri în SUA este la un nivel maxim. “The number of Americans age 12 and older who use illicit drugs rose to 13%. This number nearly reaches the highest it has been in 40 years“.

Uitați scene din Philadelphia:

Sau uitați-vă pe scene din San Francisco și cum o femeie își căuta pe acolo fiica fugită de acasă

Căutați pe Internet despre war on drugs și veți vedea că este mereu privit ca un eșec. După 50+ ani și o mie de miliarde de dolari cheltuite și aproape 100.000 de decese din supradoze în fiecare an, este un eșec.

În SUA, opioidele sunt responsabile pentru 1 din 5 decese în rândul tinerilor de 25-34 de ani, zice Time. Un studiu publicat în Lancet estimează că 1,2 milioane de oameni vor muri în America de Nord de supradoză până în 2029.

Și nu se întâmplă doar în orașele mari. Acum câțiva ani am citit un reportaj despre un mic orășel din Carolina de Nord unde de-a lungul câtorva ani au murit vreo 8 prieteni din cauza drogurilor. Câți oameni de 20 de ani pot spune “din prietenii mei, 8 au murit de supradoze”? Și totuși este o realitate în SUA, inclusiv în localități considerate mici.

O parte din eșec aparține autorităților, care au tratat încă de la început problema cu duritate (peste 1 milion de americani sunt închiși anual în pușcărie pentru infracțiuni legate de droguri). Majoritatea specialiștilor din prezent spun că nu este nevoie de un “război”, ci consumul și dependența de droguri trebuie privite ca niște afecțiuni și rezolvate medical sau tratând cauzale care duc la așa ceva (sărăcie, familii dezbinate, teribilism, lipsă de informare etc). Sună rezonabil.

Pe de altă parte, însă, traficanții de droguri luptă cu forță împotriva oricăror măsuri. Este un business de miliarde de dolari anual și pentru ei. Cred că anual văd știri despre cum SUA capturează câte un submarin cu care traficanții aduc droguri în SUA. Au submarine! Unele mici și de obicei improvizate, dar submarine!

Sau uitați-vă la Mexic, unde anual mor în jur de 50.000 de oameni în luptele dintre cartelurile de droguri. Mafioții sunt înarmați până în dinți și mă refer inclusiv la veste anti-glonț, căști de război, mitraliere și mașini speciale. Criminalitatea este scăpată de sub control în Guatemala, Honduras, Ecuador și alte țări din zonă.

Acum, dacă americanii n-au făcut mare lucru în această privință, ce șanse are Poliția Română? Poliția lipsește de pe străzi, nu-i vezi sancționând nici măcar o contravenție minoră, vin doar să măsoare distanțe la accidente mortale.

În plus, să fim serioși, trăim în țara în care orice infractor cu ceva minte sau bani poate tărăgăna totul până la prescrierea faptelor sau poate fugi din țară. Instituțiile din România nu-mi dau încredere că vor face față unui asalt adevărat al drogurilor în România, dacă ceea ce a fost până în prezent a fost doar mărunțișul rămas pe aici, noi fiin de fapt o țară de tranzit.

Mai țineți minte când, anul trecut, un șofer drogat a lovit două fete care circulau pe trotuar, aici pe Vitan-Bârzești, iar fostul șef al Poliției Rutiere, Lucian Diniță, a intervenit imediat la televizor pentru a da vina pe mâzga de pe jos, nu pe cocaina din sânge? Acesta este nivelul.

Guvernul actual pare mai degrabă concentrat pe cum să ia cu japca bani în plus de la oameni cinstiți. Mai stați puțin. Poate vin AUR la putere, alții care par foarte “competenți”. Ne ducem în jos.

Și asaltul vine pe toate părțile. Chiar sunt convins că acum asistăm doar la perioada de început, iar peste câțiva ani vom vedea mult mai des știri precum cele de mai sus.

Uitați alte cifre:

• One in every 17 people worldwide had used a drug in 2021, 23 per cent more than a decade earlier.
• New data put the global estimate of people who injected drugs in 2021 at 13.2 million, 18 per cent higher than in 2020.
• The world is currently experiencing a prolonged surge in both supply and demand of cocaine.
• In recent years, consumption of methamphetamine increased in South-Eastern Europe, whereas data for Western and Central Europe suggest a stabilization in 2020 and 2021.
• In Ukraine, the current armed conflict seems to have disrupted existing and emerging trafficking routes for heroin and cocaine but there are signs that it could also trigger an expansion of the manufacture of and trafficking in synthetic drugs, given the know-how that existed in the country before the conflict and the large markets for synthetic drugs developing in the region.

Altfel spus, mai multe droguri trec pe la noi prin țară (și rămân și pe aici), acum că ruta prin Ucraina este închisă.

Sunt citate din World Drug Report 2023, un raport făcut de ONU. Este interesant de citit, uitați-vă măcar pe Executive Summary.

Și nu sunt doar SUA și Columbia la mijloc. Captagon, un drog care costă 3 dolari/pastilă, originar din Siria și Libia, este tot mai popular în Orientul Mijlociu și intră în Europa. Afganistanul a fost cel mai mare producător de heroină, în ciuda faptului că talibanii reveniți la putere sunt oficial împotriva drogurilor.

Fentanilul, opioidele în general, sunt și mai periculoase și mai ușor de traficat. Uitați o statistică dintr-o captură a poliției: un pachet de 1 kilogram de fentanil poate fi folosit pentru preparare a 250.000 de doze mortale și valorează cam 2,5 milioane de dolari (link). O simplă “cărămidă”, nu trebuie să vorbim de volume mari.

Poate vă amintiți de un scandal din martie 2023 în care directoarea liceului Caragiale spunea că scapă situația de sub control și că elevii se droghează în toalete. Poliția tocmai prinsese o grupare de vreo 20 de persoane, ce includea elevi și studenți, care vindeau droguri în școli și licee.

De multe ori, părinții sunt cei care preferă să ascundă problemele. Mama unei eleve care a leșinat drogându-se în școală a reacționat spunând “Aveţi ceva cu copilul meu, aveţi vreo dovadă? Poate se parfuma, poate se gândea, poate vorbea la telefon. Nu aveţi nicio dovadă, vă dau în judecată!”

De ce? Pentru că nu vrea să-și vadă copilul exmatriculat sau arestat. Să nu termine liceul ar fi o rușine prea mare. Asta mie îmi spune că problema consumului de droguri, deși ea există de 30 de ani, de fapt nu a devenit o problemă foarte răspândită, fiind încă privită ca ceva rușinos. Cum ziceam la început, se poate și mult mai rău, dacă țările vestice sunt un exemplu.

Agenția Națională Antidrog spune în raportul ei anual (cel mai recent este din 2023 și include date despre… 2021) următoarele:

“10,7% dintre cei cu vârsta cuprinsă între 15-64 ani au consumat cel puţin un tip de drog ilicit de-a lungul vieţii (consum experimental), în timp ce 6% dintre ei au consumat și în ultimul an (consum recent).”

Aici pe blog, într-un sondaj din iunie 2022, 19% dintre voi ați spus că ați consumat și alt drog decât marijuana. Au fost sute de voturi. Mă mir să văd o cifră peste cea medie oficială, în același timp raportul poate fi incorect sau poate s-a votat la mișto în sondaj.

Se remarcă o încetinire a ritmului de creştere a consumului pentru majoritatea drogurilor ilicite, excepţie făcând consumul de noi substanţe psihoactive (NSP). Cele mai mari rate de consum se observă în rândul populaţiei tinere (15-34 ani). Adolescența este perioada cu vulnerabilitatea cea mai mare la inițierea consumului de droguri, cea mai mică vârstă de debut fiind declarată pentru consumul de noi substanțe psihoactive (13 ani).

Ce sunt noile substanțe psihoactive? Citez din Infodrog.ro: “sunt cunoscute pe piaţă prin termeni precum „droguri sintetice” (designer drugs), „substanţe euforizante legale” (legal highs), „plante euforizante” (herbal highs), „săruri de baie” (bath salts), „substanţe chimice de cercetare” (research chemicals), „reactivi de laborator” (laboratory reagents).” Unele conține mefedronă, un derivat al amfetaminelor. Altele, numite Spice, conțin compuși sintetici asemănători cu cei din cannabis.

O altă definiția din glosarul World Drug Report: “new psychoactive substances — substances of abuse, either in a pure form or a preparation, that are not controlled under the Single Convention on Narcotic Drugs of 1961 or the 1971 Convention, but that may pose a public health threat. In this context, the term “new” does not necessarily refer to new inventions but to substances that have recently become available.”

Noile substanțe psihoactive (locul 1 ) și canabisul (locul 2)  continuă să fie unul dintre cele mai consumate droguri în România, atât de populaţia generală, cât şi de populația școlară.

Nici nu va fi vreodată altfel în statistici. Dacă ar trece cocaina sau heroina pe primul loc în clasamente, probabil ar fi probleme atât de mari încât n-ar mai putea funcționa țara.

Ponderea drogurilor în cazurile de urgență înregistrate: Canabisul (27,5%), noile substanțe psihoactive (26,8%), opiaceele (7%), cocaină (3,7%), alți stimulanți (6,5%).

Se pare că spuneam greșit opioide la ceea ce în română se numesc opiacee. Mai rău este însă că sunt prezente deja în 7% din cazuri. Înțeleg cum au ajuns o problemă importantă în SUA, unde s-au prescris la grămadă de doctori impulsionați de big pharma, dar în România regimul medicamentelor este ceva mai dur, iar multe astfel de substanțe nu se pot elibera decât în spitale. Asta înseamnă că probabil multe vin prin traficul transfrontalier de droguri.

Cele mai multe cazuri de urgență au fost înregistrate pentru persoane tinere, sub 35 ani (77,1%).

Cam asta este situația de la noi în 2021. A fost un an de pandemie, așa că datele poate nu sunt cele mai relevante și oricum se bazează mai degrabă pe observații din urgențe medicale. Unele țări vestice, care au mai multe centre de recuperare sau organizații implicate în îngrijirea dependenților, cred că au date mai precise despre obiceiurile de consum.

Acum, se poate discuta un pic și despre legalizarea drogurilor ușoare, ceea ce se întâmplă în tot mai multe țări din lume. Eu v-am zis anterior că sunt pro legalizare. Aș fi ipocrit să fiu împotrivă.

Sunt două tabere în această discuție. Trei, de fapt, dar o tabără este a celor care din start zic “interzicere completă și pedepse mari”, fără a se informa deloc despre subiect. Să ignorăm un pic această perspectivă.

Sunt apoi cei care spun că drogurile ușoare (iarba, ce atâția termeni) nu trebuie legalizate pentru că sunt doar primul pas spre consumul de droguri mai grele. Că te saturi de fumat un joint sau de mâncat un space cake și vrei mai mult. “Gateway drugs”, cred că se numesc în acest context.

Este o variantă.

Eu sunt mai degrabă adeptul teoriei doi: majoritatea oamenilor vor o relaxare de moment. Dacă o pot avea într-un mod legal și nepericulos pentru sănătatea lor și a celor din jur, în interiorul casei lor, foarte bine. Iar în paralel cu asta, sunt pentru înăsprirea pedepselor pentru traficul și vânzarea de droguri de mare risc, pentru înăsprirea pedepselor pentru condusul beat, drogat sau sub alte influențe, pentru creșterea bugetelor pentru lupta împotriva drogurilor.

Traficul de droguri aduce profituri mari. Trebuie ca și pedepsele să fie corelate cu asta.

Apropo de asta, sunt împotriva pedepsirii consumatorilor cu închisoarea, câtă vreme nu sunt circumstanțe agravante. Dependența de droguri trebuie tratată ca o afecțiune medicală. Este nevoie de sisteme sociale pentru tratarea ei, că un dosar penal sau chiar și pușcăria nu cred că a vindecat pe cineva de asta.

Este metoda modernă de a trata problema drogurilor. Așa a reieșit ea din studiile și încercările țărilor cu bugete mai mari și care au dat atenție acest probleme pentru că au avut un start mai timpuriu în astfel de probleme sociale. Nu cred că există vreo metodă perfectă de tratare a acestor probleme, dar nici nu e cazul să reinventăm noi roata, ci doar să aplicăm ceea ce pare a fi o idee bună din experiențele altora.

Your turn. Cum vedeți treaba asta apropo de copii și riscurile din adolescența lor?