Cocktailurile mele preferate: n-am știut niciodată că Aperolul se face din rubarbă

Funny story întâi: zilele trecute îmi apare pe Instagram o reclamă la nu mai știu ce local unde era 1+1 happy hour la Aperol Spritz. În acel moment mă aflam în Alba Iulia, condusesem vreo 500 de kilometri în acea zi, era cald, eram semi-obosit. Instant poftă de Aperol Spritz, unul mare, portocaliu și răcoritor!

Și am fost într-un restaurant recomandat din cetate unde mi-am luat un Aperol Spritz înainte de o ciorbă și un papanaș (nu mi-e rușine de combinația aceasta!). Am primit cel mai diluat Aperol Spritz din univers. Am știut că-i diluat de când l-am văzut, că nu era portocaliu, ci galben-pai. M-am convins când am băut din el.

Culmea este că Aperolul oricum are 11% tărie, mai puțin decât un vin. În Spritz se combină cu prosecco (tot 11%) și cu apă minerală, deci iese și mai slab. Ce-am băut eu probabil avea 6-7%. Nu-i nimic, m-am răzbunat luându-mi acasă o sticlă.

(Acest articol este parte dintr-o serie despre băuturile și cocktailurile mele preferate, cum se fac, din ce se fac, de unde au apărut și ce vor de la noi. Am mai scris multe în trecut. O să le reunesc sub un tag comun.)

Am întrebat 100 de AI-uri care este rețeta pentru Aperol Spritz și iată ce a zis Bard:

Ingrediente:
3 părți Prosecco
2 părți Aperol
1 parte apă minerală
Cuburi de gheață
Felie de portocală

Instrucțiuni:
Umpleți un pahar balon cu cuburi de gheață. Adăugați Aperol, apoi Prosecco. Apăsați ușor felia de portocală pe marginea paharului, apoi aruncați-o în pahar. Adăugați apă minerală până la umplere. Amestecând ușor cu o lingură. Serviți imediat.

Funny enough, lucrurile se complică. Pe spatele sticlei de Aperol este trecută o altă rețetă pentru Aperol Spritz: 1 parte prosecco și 1 parte Aperol, adaugă niște apă minerală (gen un splash) și portocală și gheață. Întrucât este la propriu pe sticlă, aș zice că este cea corectă.

Dar apoi pe site-ul oficial al băuturii Aperol este rețeta lui Bard, cu părțile 3-2-1 și mențiunea că este rețeta oficială a IBA, care înseamnă International Bar Association. Să mergem deci oficial pe aceasta.

Eu țin minte când a apărut Aperolul în România, acum vreo 10-12 ani. Dintr-o dată Aperol Spritz era pe la toate terasele, era băutura anului, era în toate fotografiile și lumea se agăța cu “ieșim și noi la un Aperol?”.

Așa că am avut impresia că este o băutură nouă, mai ales că acea culoare portocalie nu părea foarte naturală. În retrospectivă, pe sticlă scrie mare “dal 1919”, dar cine a stat să observe asta?

Istoria adevărată am aflat-o acum câteva săptămâni dintr-un articol pe care l-am pus în linkurile de duninică. Băutura chiar are o istorie de 104 ani, a fost creată de frații Barbieri în Padova, în Italia, dar cică a devenit populară după Al Doilea Război Mondial. În prezent marca este deținută de Campari Group.

Știți că bucătăria italiană este cea mai populară în lume? Italienii au fost însă foarte inventivi și pe partea de băutură, nu doar de mâncare. Practic au creat de toate, de la vinuri foarte bune până la diverse lichioruri și tării, dar mi se pare remarcabil cum s-au dus puternic și pe alte două direcții: vermuturi dulci (think Martini, Cinzano etc) și în extrema cealaltă bitteruri precum Aperol sau Campari.

Articolul din Delish spune că italienii au obiceiul de a consuma băuturi numite aperitiv, care-ți cresc pofta de mâncare, și bitter-uri care te ajută la digestie. Aperol face parte din ambele categorii. Oficial chiar ar trebui băut înainte să vină mâncarea comandată la masă, dar din experiență proprie și din observații vizuale pare că merge oricând, inclusiv la o terasă, pe plajă, acasă șamd.

Ingredientele principale sunt gențiana, rubarba și cinchona. Gențiana este o plantă medicinală cu flori albastre. Rubarba este o plantă care nu știe dacă-i legumă sau fruct (fun fact: originară din Tibet) și care mie personal nu-mi place foarte mult, dar ce-i drept am întâlnit-o mereu doar în plăcinte sau alt tip de deserturi. Fun fact: frunzele ei sunt toxice. Cinchona este un arbore originar din America de Sud și a cărui scoarță conține multă chinină, care-i un ingredient și în apa tonică.

De aici vin aromele amărui și gustul care, zic experții, este predominant din rubarbă, deși nu m-aș fi prins niciodată de asta. Na, metode diferite de preparare. Mai sunt multe alte ingrediente în băutură. Rețeta oficială este secretă, dar probabil include și portocală sau coajă de portocală pentru culoarea de combustibil nuclear și ceva zahăr pentru a domoli un pic amăreala, că totuși Aperolul nu este ca un Campari.

Noi prin șpriț înțelegem vin cu apă carbogazoasă. Italienii se pare că înțeleg o combinație de prosecco, apă carbogazoasă și bitteruri digestive, de unde se explică deci numele de Aperol Spritz.

Rating: din partea mea Aperolul are 4 din 5 stele. Îmi place mult un păhăroi de Aperol Spritz pe căldură, are arome complexe, culoare plăcută și tărie suficient de mică încât să nu te dea gata dacă exagerezi cu rândurile.

În același timp, însă, nu pot să dau 5 din 5 unei băuturi pe care nu o pot bea și goală (straight, cum s-ar zice), ci doar “Spritz”. Adică o pot bea, dar mie nu-mi place, prefer Campari dacă e să aleg un bitter. Și producătorii știu probabil de acest dezavantaj, motiv pentru care pe spatele sticle de Aperol stă mare scrisă rețeta pentru Aperol Spritz, care pare deci metoda default de a bea.

Ba mai mult, Aperolul nu este principalul ingredient, ci prosecco-ul! Practic bei Prosecco Bitter, nu Aperol Spritz, de unde și nota 4/5.

Cred că următorul articol din serie va fi despre New York Sour, un cocktail pe care l-am tot făcut acasă în ultimul an. E cu vin roșu turnat în float în partea de sus a cocktailului pe bază de whisky, iese spectaculos.