Parcul Ateneului ar putea fi un colțișor frumos de București, dar este neîngrijit și în paragină

Parcul acela micuț din fața Ateneului Român era foarte popular într-un weekend trecut. Erau câteva flori plantate la intrare și cred că în cele 30 de minute cât am stat noi pe acolo, vreo 200 de persoane și-au făcut poze. Mulți erau turiști străini.

Chiar la coloanele Ateneului era din nou forfotă de bucureșteni și turiști. Turiștii sunt ușor de recunoscut, se uită mai cu atenție la clădire, fac multe fotografii. Bucureștenii doar se bucurau de soare. O influenceriță cred că și-a făcut 480 de fotografii singură, cu un trepied. Printre coloane, un cuplu făcea poze de nuntă. Prin iarbă și pe trepte, Alice alerga alți copii. Un bătrân stătea pe o bancă și salută pe unii oameni care-i treceau prin față, probabil cei care i se păreau ne-dubioși.

Vreau să zic că este un loc frumos datorită clădirii Ateneului, populară pentru localnici și pentru turiști.

Și totuși, este atâta potențial irosit în parcul acela din fața Ateneului. Google Maps zice că are aproximativ 60 x 60 de metri. 3.600 de metri pătrați ar trebui îngrijiți bine, dar nimeni nu face asta.

Pe aleile laterale sunt buruieni înalte de 30 de centimetri.

Pe una dintre alei, în mijloc, sunt tomberoane de gunoi. Nu coșuri de gunoi stradale, ci tomberoane mari și urâte de plastic. Știu de ce le-au pus acolo: pentru că în zilele când Calea Victoriei devine pietonală, coșurile mici de gunoi stradal din zonă sunt neîncăpătoare. Soluția, însă, ar fi amplasarea a mai multe coșuri de gunoi în zonă, poate câte unul pe lângă fiecare bancă, așa cum sunt în alte parcuri, nu cu tomberoane verzi, albastre și galbene aruncate în centru de parcă am fi într-un gang.

Asfaltul este rupt, piatra cubică este smulsă.

Chiar pe colțul ateneului, unde încep treptele, era parcată o dubă. După culoare și tip, părea o mașină oficială. De ce ai parca-o acolo? De ce ai strica singur aspectul unuia dintre puținele atracții turistice care arată bine din oraș?

Tot acolo era plin de mucuri de țigară pe jos. Zeci de bucăți. Acestea nu se pot mătura dintre pietre, ci mai degrabă trebuie aspirate. Am fost recent în Praga, care are piatră cubică pe străzi și pe trotuare în centru, și dimineața se plimbau oameni cu aspiratoare stradale tocmai pentru a face curat printre pietre.

Băncile sunt scorojite, n-au văzut un strat nou de lac sau de vopsea de când au fost puse acolo.

Pajiștea centrală devine pământ sterp. Se vede pe ea și pe buruienile din lateral că n-a mai plantat nimeni gazon sau iarbă, nu a udat-o nimeni. Dacă o crește ceva, bine. Dacă nu, nu.

Așa arată nepăsarea. Nimeni din Primărie sau Ateneu nu este evaluat profesional dacă a făcut locul mai frumos, dacă i-a fost lăudat de străini, dacă a crescut numărul vizitatorilor sau al pozelor pe Instagram de acolo. Sunt numiți în funcții pe alte criterii, așa că îi doare undeva.

Știți cum ar trebui să fie acest parc de foarte mici dimensiuni și aflat în centrul orașului? Tiplă! Ar trebui să aibă gazon perfect, bănci perfecte, flori plantate artistic, arbuști din aceia tăiați în spirală, copaci tăiați pe pătrat, gardul perfect. Să fie locul de unde trimiți vederi și fotografii cu Bucureștiul și ce frumos este să-l vizitezi. Are doar 3.600 de metri pătrați.

Parcul mai are, de asemenea, statuia lui Eminescu amplasată în fața Ateneului. Eminescu, se pare, avea niște sfârcuri foarte viguroase!