Am stat un weekend la Casa Filip din Sarichioi, o cazare excelentă în zona Deltei Dunării

Am fost în weekend la Casa Filip, o pensiune tradițională din Sarichioi, județul Tulcea. Știam de mult despre ea din fotografiile superbe de pe net și am văzut-o și în diverse albume cu pensiuni remarcabile din România. Au scor 4,6 pe Google și 4,5 pe Tripadvisor din 5.

Surpriza a fost să descopăr că în realitate arată chiar mai bine decât mă așteptam. Nu știu cum au făcut asta, dar parcă tocmai o renovaseră. Toți pereții erau impecabili, nimic nu era murdar sau scorojit, curățenia era dusă la extrem și fiecare element din casă, de la prispă la tablierul patului, nu avea urme vizibile de uzură. Plus că au avut și cafea bună, este child-friendly, iar gazdele, Alex și Alina Filip, sunt foarte primitoare și prietenoase.

Casa Filip se află în satul Sarichioi, Tulcea, care este pe malul lacului Razim. Sunt vreo 30 de kilometri până la Tulcea și 100 până la Constanța.

Puteți ajunge acolo fie pe drumul de Tulcea, prin Slobozia și Giurgeni-Vadu Oii, sau pe autostradă până la Constanța și apoi către nord spre Tulcea. Ambele drumuri sunt foarte bune, fără probleme, și de altfel Waze m-a dus pe primul la dus și pe al doilea la întors, că timpul total este cam același. Ajunși în Sarichioi, am găsit Casa Filip în centrul satului, cam la 100 de metri de malul apei.

Casa Filip este o casă lipovenească tradițională, vopsită în albastrul tradițional al zonei, cu o curte mare de tot și o “terasă” acoperită la fel de mare pentru luat masa. Au acolo chiar și un foișor din care să vezi zona.

Totul arată foarte pitoresc. Au și un gazon perfect (robot de tuns iarba), iar un grădinar vine săptămânal pentru a aranja tufișurile decorative, ceea ce contribuie mult la aspectul eye-candy și care, de altfel, cred că i-a făcut celebri alături de ospitalitatea dovedită. Totul este frumos vopsit, pietrișul este pus la linie, este o casă de pus pe Instagram, iar Alice s-a jucat cu mare plăcere pe acolo.

Sunt de fapt mai multe case. Cea veche are, cum ar veni, două apartamente, fiecare cu două dormitoare și o baie comună. Casa nouă este numită așa pentru că este nou construită, că altfel toate trei sunt la același nivel de aspect și dotări, de exemplu toate au ferestre tip termopan, dar făcute cu tâmplărie albastră de lemn pentru a nu strica aspectul. Și cea nouă are tot două dormitoare și o baie, dar la etaj. La parter este un living room și o sobă din aceea pe care la o adică se poate dormi, la căldura focului.

Altfel spus, au 6 dormitoare pentru 12 persoane, plus vreo două pătuțuri de bebeluși, dacă aveți nevoie. Proprietatea se închiriază integral, iar tarifele le găsiți pe casa-filip.ro, dar pe scurt până pe 18 iunie costă 1.000 de lei/noapte, iar în vară costă 1.400 de lei pe noapte. Mi se par tarife foarte bune, dacă le împarți la 12, mai ales pentru cum arată totul și pentru cât de mare este curtea casei. Se mai adaugă micul dejun pentru fiecare persoană, vedeți pe site.

Noi am stat într-una din casele tradiționale. Fiecare dormitor are un pat mare, dulap, birou, diverse decorațiuni aduse de gazde din călătorii. Baia arată foarte bine, mi-a plăcut faianța albastră. Am avut desigur apă fierbinte și un duș bine reglat (Hansgrohe :D). Mi s-a părut că nu s-a făcut rabat la calitate, este clar că au lucrat cu un designer și au cumpărat mobilier și accesorii de bună calitate. Majoritatea pensiunilor la care am stat până acum au de obicei cele mai ieftine sanitare din Dedeman și veselă din IKEA sau Metro.

M-a surprins foișorul. Urci două niveluri în el, iar sus există un fotoliu suspendat și un mic bar cu patru scaune, loc perfect de băut cafeaua privind lacul Razim și curțile vecinilor. Poți și lucra de acolo, există Wi-Fi 6 peste tot. La poartă au pus chiar și o stație de încărcare EnelX pentru cei cu mașini electrice. Nu știu ce putere are, Mariciu a avut astfel de interese, nu noi.

Interesant cum se modernizează lucrurile. Nu doar că există această stație de încărcare la poartă, dar dacă veniți cu mai multe mașini electrice, sunt și alte soluții de încărcare în localitate. Eu m-am mirat apoi că la birtul satului am plătit cu cardul. Matilda a râs de mine că am avut această mirare, dar țin minte că acum nu mulți ani scriam despre dificultatea de a găsi POS-uri prin București.

Dacă veniți cu copii mici, Casa Filip mi s-a părut child friendly. Au două pătuțuri pentru bebeluși. Draperiile sunt aproape blackout, iar ușile se închid suficient de silențioș. Dușumelele de lemn mai fac uneori zgomot când calci, dar Alice a dormit bine.

N-au fost pericole nici pe afară. Ne-am lăsat copiii în voie să se joace pentru că nu aveau ce să pățească. Casele au câte 2 trepte în față, dar sunt mici și de lemn. Foișorul are la intrare o poartă de copii pentru ca aceștia să nu ajungă pe scări. Zona de mese are 2 sau 3 scaune de copii. În general n-am văzut nici un pericol pentru ei și de asta i-am și lăsat să umble nesupravegheați pe acolo.

Prin curte sunt șezlonguri și mese. Există o saună în interior. Am spus despre “terasă”, cum o numesc ei. Acolo este zona de mese, frigiderul cu băuturi, espressorul, televizorul șamd.

Mi-a plăcut și că au un espressor automat de calitate, din acela care prepară vreo 15 băuturi diferite, nu ceva simplu. Te servești singur cu vin (mai multe tipuri de la crame locale, inclusiv un Aligote sec foarte bun), bere, sucuri și cafea și te treci pe caiet ca să plătești la final.

Micul dejun include brânzeturi și mezeluri (de obicei de la producători locali, iar legumele de la ferma proprie), icre, ouă făcute cum vrei tu. Poți să ceri acolo și prânz sau cină sau să te descurci prin împrejurimi.

La vreo sută de metri distanță, pe malul lacului, se află taverna Le GaFish. Ciudat nume, dar mâncare excelentă. Am fost cu Mariciu acolo și făceau șalău și calcan pe plită, cu cartofi copți și stropiți cu un ulei de măsline cu ardei iuți. Am mâncat calcanul și a fost excelent – și zic asta ca om căruia nu-i place peștele. Nu are oase în afară de cele mari principale, iar la gust a fost excelent, mai ales alături de un vin alb.

Erau mereu oameni la Le GaFish, înțeles că este un loc chiar celebru în zonă și pe bună dreptate, gătesc bine și sunt prietenoși. În altă zi am mâncat o pizza bună de la singura pizzerie din localitate, La Vitea, dar mai bine orientați-vă spre o cherhana sau spre preparate tradiționale ale zonei, ca să fie experiența completă.

Localitatea Sarichioi are multe de oferit. Mie mi-a plăcut chiar și să mă plimb pe străzile satului, care este unul îngrijit. Vreo jumătate din case au flori plantate în față pe câte 3-4 rânduri, iar oamenii te salută când te întâlnesc.

Sunt două biserici foarte pitorești în localitate, una în nuanțe de albastru, alta în galben. Am vizitat-o pe cea albastră, Biserica Nașterii Maicii Domnului.

Malul lacului Razim este foarte aproape și găsiți acolo un loc de joacă pentru copii, plus câteva zone de făcut fotografii. Pe vremuri acolo era Drumul Cherhanalelor, unde toți pescarii din zonă își vindeau marfa către localuri și negustori, dar apoi a venit comunismul și sistematizarea pescuitului.

De pe malul lacului, dacă tocmiți o barcă, puteți fi în 10 minute pe canalele Deltei sau puteți vizita limba de pământ care delimitează lacul de Marea Neagră și puteți merge la Gura Portiței.

Înapoi pe uscat, aveți diverse lanuri de rapiță pentru fotografiere, iar cetatea Enisala este la 10 kilometri distanță. Fortăreața a fost construită de genovezi pe la anul 1300, iar acum pare ceva distrus de dragoni din Game of Thrones.

Noi am fost până acolo la plecare, dar nu am vizitat-o deoarece Alice dădea să adoarmă și voiam să se întâmple asta la drum. Cetatea arată însă frumos, este sus pe un deal pitoresc, merită un drum pe acolo. Localitățile Babadag și Jurilovca sunt de asemenea în apropiere.

În concluzie, m-aș întoarce acolo, a fost totul perfect. Dacă vreți o cazare foarte bună, cu aspect tradițional, în zona Deltei, Casa Filip n-are cum să nu vă placă.

Am fost acolo cu Marian și Georgiana Ionescu, care sunt nașii lui Alice. Iată și clipul lui Marian din prima zi acolo: