un blog de Radu Dumitru

►► canalele mele de YouTube: youtube.com/RaduDumitru (personal) și youtube.com/NwraduBlog (tech) ◄◄

My year in review: cum a fost 2022 pentru mine

4 Jan 2023  ·

GÂNDURI  ·

26 comentarii

Acesta este un articol în care mă plâng de diverse probleme care probabil vor părea minore, mai ales că per total am o viață foarte bună. Sunt conștient de asta și recunoscător pentru ea. Evaluez însă anul meu prin comparație cu cei trecuți și prin prisma faptului că eu mi-aș dori o îmbunătățire continuă a vieții, iar mersul înapoi nu mă fac fericit.

2022 n-a fost un an bun pentru mine decât din perspectiva faptului că Alice a crescut, a devenit al treilea om din casă și este o încântare pentru noi în fiecare zi. Asta va face mereu din 2022 un an memorabil. În rest, însă, 2022 a fost un pas în spate. Pur și simplu am avut ani mai buni.

Sunt multe motive pentru asta. Nu știu dacă mai țineți minte cum a început 2022, dar scandalul cel mai mare era că Djokovic n-a fost lăsat să joace la nu știu ce turneu, iar pandemia, intrând în al treilea an, părea să devină endemică prin varianta omicron, care era mai blândă. Părea un an în care revenim la normalitate.

Apoi a început un război la granițe, primul război de amploare în Europa de după WW2. A venit cu scumpiri, inflație, criza gazului și alte probleme, plus bombardamente și decese în țara care ne este vecină. Dincolo de incertitudinea aceasta legată de “oare ce se va întâmpla luna viitoare? cum vor evolua lucrurile?”, cred că unei mari categorii de oameni—cu noi incluși în ea—le-a fost reamintit că viața, liniștea, planurile de viitor îți pot fi influențate de dictatori nebuni aflați la mii de kilometri distanță. Asta este o lecție pe care generația mea încă nu o primise.

După doi ani de pandemie care oricum a dat multe vieți peste cap sau a pus pe hold multe planuri, 2022 trebuia să fie anul renașterii și din păcate parcă a dat o lovitură și mai mare în moral, una care atârnă, cel puțin pentru mine, acolo în subconștient. Când fotografiile anului includ unele precum aceasta și aceasta, ți se schimbă perspectiva despre ce-ți influențează sau nu viața.

Apoi au fost alte probleme mai mari și cu impact mai direct în viața mea. Alice a avut probleme cu somnul de prin luna mai și până la început de octombrie, iar asta s-a cunoscut în nivelul nostru general de buimăceală și oboseală. 2022 este primul an în care am simțit cu adevărat ce înseamnă burnout și oboseală cronică. Fiind un copil mic, nici n-am vrut să călătorim prea mult și, poate mai important, nici n-am putut să ne relaxăm așa cum o făceam înainte de pandemie.

M-am uitat recent la fotografii din 2018 și 2019, că am început să șterg ce-i inutil prin ele pentru a elibera niște spațiu. Ce diferență! S-a dovedit că uitasem cum era viața noastră înainte de pandemie, că au trecut trei ani de atunci și m-am obișnuit deja cu un alt ritm.

Anii aceia păreau altă poveste. Excursii, apoi un burger fest, apoi o plimbare prin oraș, apoi la mare, apoi alt festival de mâncare, apoi fotografii din avion, apoi o nuntă sau un party la ziua de naștere a cuiva șamd. Comparativ cu ei, anii 2020-2022 au fost… simpli, iar 2022 parcă cel mai simplu dintre toate, având în vedere că am fost des obosiți și ne-am și ferit de răceli.

Am mai zis asta și altădată, dar pentru mine este foarte important să simt și beneficiile muncii mele, să mă bucur de banii câștigați ca să simt că a meritat efortul, să mă distrez cumva în fiecare zi. O zi în care muncesc și apoi mă culc mi se pare o zi pierdută. Trebuie să fac și ceva pentru mine în acea zi și de fapt încerc permanent să trec spre un program mult mai bine delimitat de muncă și timp personal.

Și nu mi-a ieșit deloc. Am ieșit puțin din casă și nici în casă n-am făcut mare lucru. În 2022 n-am avut aproape deloc timp de mine, de diverse pasiuni personale, de gaming etc. Uitați cum arată graficul de gaming din Steam din retrospectiva acestuia an:

Acesta este doar un exemplu la îndemână. Am gătit mai puțin și de obicei rețete mai simple decât înainte. Am învățat mult mai puține lucruri noi decât în alți ani. Am citit mai puține cărți, abia în ultimele luni am reluat obiceiul de a citi în fiecare seară. Am văzut doar câteva filme, în rest consumăm seriale și documentare, că sunt mai ușor de abordat și întrerupt. Am renunțat la multe dintre serialele și podcast-urile și canalele pe care le urmăream în 2021. Sunt mult mai deconectat de știri și social media decât înainte (mi-a explicat nashu_mare de Revelion care-i faza cu Jerry’s Pizza, dar tot nu știu cine sunt ăia arestați. Mi-a explicat și asta altcineva, acum câteva luni, dar am uitat a doua zi.)

Mai mult, acesta este primul an în care am început chiar să mă tem pentru sănătatea mea fizică și mentală. Problemele de sănătate se adună. Zilele astea fac un tratament de canal la endodont, ca să rezolv una dintre ele, dar se adună altele. Am o întindere de tendon la picior care nu vrea să treacă, cu spatele trebuie să fiu constant atent la cum ridic lucruri, cu bila ce mănânc, în fine… diverse. A fost și primul an în care pentru multe luni de zile la rând m-am trezit dimineața deja epuizat și anchilozat de parcă aș fi deja bătrân. Mai am să mă vait că mă trage curentul și treaba e gata.

Burnout-ul și anxietatea legată de diverse subiecte sunt alte probleme pe care tot aici le-aș clasifica. A fost un an în care le-am simțit mai mult ca oricând.

A fost un an stresant și din alte motive. Mama s-a operat în ianuarie. Tata a avut diverse probleme de sănătate care ne-au speriat o vreme, înainte de elucidarea lor.

Am cumpărat la final de martie un alt apartament și a durat foarte mult timp să-l punem pe picioare. Au fost câteva luni de alergat prin magazine și pe la furnizori, iar toți banii noștri, toate economiile existente, s-au dus acolo.

Prețul său în contract era dinainte știut. Nu mă așteptam însă ca între timp să se fi scumpit atât de mult mobila, finisajele și mâna de lucru față de acum câțiva ani când am mai trecut prin asta. Am ajuns întinși la extrem cu banii și pentru mine este un motiv de stres să știu că avem mult mai puține economii acum pentru vreo urgență.

Acum apartamentul generează chirie, dar mai sunt câțiva ani până când banii ne vor reveni nouă. Știu că este o investiție bună pe hârtie, dar până acum eu am simțit doar că am rămas fără bani în cont și că am muncit mult ca să-l finisez.

 

Toate aceste văicăreli sunt însă puternic contrabalansate de faptul că Alice este o fetiță extraordinară, care crește foarte bine și a devenit al treilea om în casă. Un omuleț care acum merge cu viteză de colo-colo, trage de pisici, este fascinată să privească pe fereastră păsări, vrea mereu să fure telecomanda de la televizor, îi plac mingile și care cred că a mâncat în acest an mai multe banane și afine decât am făcut-o eu în întreaga viață.

Este extraordinară. Copiii în general sunt așa. Mă întreabă deseori oamenii cu care mă întâlnesc cum este viața cu copil. “Este extraordinară” a devenit de multe luni răspunsul meu uzual. Probabil că majoritatea se așteaptă să zic că este obositoare și fără somn. Este și așa, că vorbim de un bebeluș care trebuie hrănit, schimbat, adormit și întreținut non-stop, deci nah—normal că este și obositoare!

La asta însă te aștepți, este ceva știut că așa vor sta lucrurile cu o asemenea schimbare majoră în viață. Nu mă așteptam însă să fie și atât de plăcută, atât de mulțumitoare ca experiență, atât de aducătoare de bucurie. Când îmi zâmbește sau când întinde mânuțele ei mici ca să o iau în brațe, orice alte probleme dispar. Când îmi adoarme în brațe, simțindu-se în siguranță, sunt și eu fericit și simt că fac ce trebuie.

2022 a fost anul pe care Alice l-a început ca bebeluș care nu știa pe ce lume este. A notat Matilda undeva că pe 3 ianuarie 2022 a manevrat singură o jucărie și a băgat-o în gură. Termină anul ca un omuleț care, după cum spuneam, merge pe aici prin casă cu treabă știută doar de ea (ne aduce câte ceva scos din dulap șamd), se hrănește singură cu lingura, se urcă pe canapea (ieri a făcut asta pentru prima oară și avem canapele destul de înalte!) și în general o vedem aproape zilnic cum învață ceva nou și cum se prinde de lumea din jurul ei.

Culmea este că Alice este atât de grozavă încât mă tem constant să nu pățească ceva, ceea ce este un alt element de stres. Înțeleg însă că mulți părinți simt asta și că ar fi ceva normal. Nu că m-ar ajuta musai acest gând.

S-au mai întâmplat și multe alte lucruri bune în acest an și poate o idee bună ar fi să fac un articol separat și mai detaliat despre ele. Mi se pare important să conștientizezi ce este bine în viață, ce a fost bine, și să zici cum poți și un mulțumesc pentru asta. Ne-am mărit familia cu nașii de botez ai lui Alice și sunt oameni extraordinari. Veniturile au fost bune. Am avut un concediu reușit în Bulgaria. Am început și am terminat anul cu aceeași greutate, 90 de kilograme, ceea ce mă bucură-ish. Voiam să merg la sală în 2022 (s-a deschis una numită Sweat la Șincai) și n-am reușit asta, dar măcar m-am menținut în aceeași formă (de cozonac).

Altfel spus, un an cu aceleași limitări sau probleme pe care le-am simțit și în 2021 și 2020, dar complicate în plus cu și mai multă oboseală. Noroc că există Alice, care momentan mă ține în priză și îmi face fiecare zi mai bună. Sper că articolul similar de la început de 2024 va fi însă scris pe un ton mult mai puțin gloomy.

    26 comentarii

  1. Chiar că ai făcut un efort prea mare ca să spui ce e nasol. Ai salvat cu realizările legate de bucuria pe care o aduce Alice în viața voastră. Concentrează-te pe ce e constructiv, pentru tine și ceilalți, și vei avea un tonus psihic mai bun. Nu are rost să-ți bați capul cu lucruri pe care nu le poți controla.

    Cum îmi place mie să spun, lucrurile de care ne temem nu ni se vor întâmpla niciodată. Și dacă e să fie, vor fi.. unele. Hai să ne concentrăm pe ce putem face!

    Trebuie să faci ceva, într-adevăr, cu gestionarea timpului ca să poți găsi un pic de timp pt sufletul tău. Burnout-ul plutește în aer, e perfid și periculos și nu pleacă repede.

    Poate că nu poți schimba ritmul pe care l-a luat viața ta, dar poți să umbli puțin la atitudine și organizare.

    Să ai un an bun, Radu!

      (Citează)

    • Complet de acord cu tine. E un super skill sa te poți concentra doar pe ce ține de tine și să nu te stresezi pe ce nu poți controla. Dar odată ce înveți sa faci asta, îți eliberezi o groază de spațiu mental.

        (Citează)

  2. 2023 a inceput cu tot felul de tampenii care m-au enervat excesiv, niste chestii s-au stricat fix ieri – ventilator Thermaltake vechi de ~20 de ani, arzatorul Dremel – si in circumstante foarte stupide.

    Nu mai stiu nici ce naiba am facut cu masca alba FFP2, nu o gasesc deloc nici prin buzunare, nici prin casa. Dupa ce am fost la reparatii mposibile – care nu sunt deloc imposibile, ca repara de fapt doar chestii usurele, 2 fire de lipit la un ventilator nu se poate – a disparut.

    Numai mizerii din astea mici, care sa iti strice buna dispozitie si zen-ul.

      (Citează)

    • Versatip sau versaflame?

        (Citează)

    • Versaflame, banui ca de la o cazatura si-a rupt siguranta la aprindere, nu mai schimba pozitia corect si ramane blocata pe “on” daca nu o mut eu cu mana. Se poate folosi, dar e riscant / periculos, pe langa ca ma enerveaza.

      Versatip e bine mersi in cutia lui, n-am facut prostii cu el.

        (Citează)

    • Versaflame e suficient, spre exemplu, să lipești o țeavă de cupru de 22? Că am versatip și nu e bun pentru ceva mai mare de 15.

        (Citează)

    • Daca 22 înseamnă 22mm, da, ar trebui sa meargă, Dremel asa se lauda. Eu o vad mai mult ca pe o jucarie, decat ca pe o suflanta serioasa.

      Deci am folosit-o in principal ca sa fac creme brulee, marshmallows si sa pârlesc un pic de șorici. Si ca sa lipesc banda de izolare pe marginea cadei.

        (Citează)

  3. Hang in there. Pentru multi viata este o “lupta” similara. Dar mai bine batalii din astea decat mizeria raboiului real pe care o infrunta vecinii nostri. Sanatosi sa fim ca le ducem pe toate.

    Sa aveti un an extraordinar, tu si familia ta!

      (Citează)

  4. Din ce povesteste Radu, pare ca el creste copilul singur. De fapt, mi-am adus aminte ca povestea acum vreo luna cum isi lasa sotia sa iasa in oras cu fetele, iar el ramanea acasa cu copilul. Dar reciproca o fi fost valabila? De cate ori ai iesit singur anul trecut, sa te deconectezi? Daca esti tot timpul nemultumit ca nu te poti bucura de viata, cum ai tot scris recent, atunci este o problema pe care deocamdata o ignori, si gasesti ceva cu care sa contrabalansezi… sunt curios cat o sa tina.

    Am avut si eu o perioada in viata cand am fost asa, pana cand am realizat niste lucruri, s-au intamplat niste chestii… de atunci mi-a trecut. Acum stau pe relax, putine lucruri ma mai intereseaza sau ma mai streseaza cu adevarat. De fapt, nivelul de stres s-a redus aproape de zero, am tensiunea perfecta: 12 cu 6, puls 93.

      (Citează)

    • Da, e halucinant cum un sot se poate implica cot la cot cu sotia in cresterea copilului. Si, Doamne-fereste, chiar sta singur 2-3 ore cu copilul, sa poata si sotia sa respire putin. Romanul vero concluzioneaza ca isi creste singur copilul. You can’t beat that.

        (Citează)

  5. Ai dat un pic de greu si, pentru ca esti un snowflake, ca majoritatea barbatilor (romani), acum te resimti, cum se zice la fotbal.

    Sunt curios cum a fost anul pentru Matilda, pentru ca in general femeile sunt cele care duc greul cand apar copiii, chiar si daca au un partener implicat.
    Ceva imi spune ca ea nu se plange la fel de mult, pentru ca in general femeile sunt mai puternice decat barbatii la faze din astea.

    Din experienta, pot sa spun ca lucrurile devin mai usoare dupa 3-4 ani, cu conditia sa nu apara si al doilea copil. Daca apare, lucrurile devin mai usoare dupa alti 3-4 ani, dar de dormit calumea s-ar putea sa nu mai dormi 10 ani (true story) :-)

    Nu strica sa ne amintim din cand in cand ca (de exemplu) parintii nostri au fost nevoiti sa spele scutecele murdare, in timp ce noi doar le aruncam la cos. Asta pentru a dobandi perspectiva asupra lucrurilor.

    Si intr-adevar, principalul lucru care se schimba dupa ce ai copii este ca apare teama sa nu pateasca ceva, iar teama asta nu cred mai dispare vreodata.

      (Citează)

    • Cred că toți ne iubim copiii și sigur că nu vrei să pățească ceva. Cu toate astea eu nu mă gândesc activ la toate lucrurile nasoale care sa pot întâmpla. În capul lui Radu în schimb e ca în filmul ăla, Final destination – numai scenarii improbabile și horror care ii provoacă anxietate constant. Cum zicea și Motanes – e important sa știi ce nu poți controla și să te concentrezi pe ce poți face.

        (Citează)

  6. Sunt in acelas punct ca si tine cu un copil de 18 luni. Ai descris perfect anul meu 2022 mai putin ca nu am cumparat o proprietate, desi am cautat.

    In rest m-am resemant ca pentru o perioada iesirile de alta daca la o cafea, plimbare sau restaurant sunt cel pentru urmatorii 7 ani o amintire frumoasa. Am incercat sa mergem in 3 la restaurant dar nu merge, e mult prea stresant . Speram ca in vara cand se deschid terasele sa putem sa mergem la ele si evident sa ii dam spatiu de manevra copilului.

    Altfel, oboseala, stress cu bolile, ne-a lovit virusul VSR (RSV) de vreo 2-3 ori destul de nasol cu ajuns pe la urgente copii si adaos de oxigen plus altele mai minore. Al nostru e la cresa de 1an deci e bolnav practic de 6 luni cu paze mici intre diverse.

    Simt totusi ca devine mai usor in anumite aspecte si putem sa mai plecam in mici calatorii asta ma face sa cred ca imi voi recapata ceva din viata mea anterioara insa doar o parte.

    Totusi asa cum ai zis si tu beneficile unui copil sanatos ,fericit si cu caracter frumos face ca orice alta vaicareala sa fie doar o treaba de moment.

    Cat despre timpul tau personal probabil o sa mai recuperezi din el cand o veti da la cresa asta daca nu te duci pe la birou, eu lucrand de acasa imi fac timp 1-2 h peste zi si pentru mine, desi mereu pare ca nu e suficient iar seara sunt suficient de obosit sa ma duc la somn la 21:30 intrucat se trezeste la 05:30 iar pana la 8 cand e basculat la cresa zici ca sunt 6 ore ….

    La multi ani !

      (Citează)

    • Din noiembrie îi căutăm grădiniță/ creșă ca să înceapă prin mai. Și nu găsim nimic. Sau nu primesc grupa ei de vârstă sau nu mai au locuri. Unii mi-au zis ca sunt a 17a pe lista de așteptare.

        (Citează)

    • Gradinita privata. Statul e obligat sa-ti ofere loc la gradinita doar la nivel declarativ.

        (Citează)

    • Deea – pai la privat zic. A 17a pe lista de așteptare la privat. Nu ma așteptam.

        (Citează)

    • Da, stiu ce zici, noi am fost refuzati de vreo 4-5 gradinite private pana am gasit (privat, bineinteles). Recomandarea mea e sa va puneti pe mai multe liste de asteptare si sa insistati, nu va bazati doar pe una singura. Oricum o sa coste o gramada.

        (Citează)

  7. Viata-i grea, dar trece.

      (Citează)

  8. ai facut 2 proiecte ft mari pentru un om in viata lui: ai un copil si un apartament nou.

      (Citează)

  9. N-ai zis ca în 2022 ai venit de doua ori la mine cu plocon câte un cuțit cu lama mai mare de 20cm. Sau, cum ar zice comentatoarele de pe blog, de lungime medie.

      (Citează)

  10. Orice an in care esti sanatos e un an bun.
    Punct

      (Citează)

  11. Matilda:
    . În capul lui Radu în schimb e ca în filmul ăla, Final destination – numai scenarii improbabile și horror care ii provoacă anxietate constant.

    Calculează inginerește probabilitatea drobului de sare de a lovi și apoi o ia de la capăt că a uitat să ia în considerare un detaliu?

      (Citează)

  12. Matilda:
    Complet de acord cu tine. E un super skill sa te poți concentra doar pe ce ține de tine și să nu te stresezi pe ce nu poți controla. Dar odată ce înveți sa faci asta, îți eliberezi o groază de spațiu mental.

    Pentru unii nu este un skill să te concentrezi doar pe ce ține de tine și să nu stresezi pe ce nu poți controla. La fel nici faptul că mă concentrez pe cele bune, dar nu uit de cele rele.

    Mă bucur pentru că Alice evoluează așa bine. Radu, încearcă să nu te temi pentru ea decât în mod sănătos, dacă există. O doză mică de teamă nu strică, te face mai atent, dar prea multă îți răpește plăcerea de a te bucura de anii ăștia. Sănătate multă, la restul le putem face față.

      (Citează)

    Alătură-te discuției, lasă un mesaj

    E-mail-ul nu va fi publicat. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici. Gândiți-vă de două ori înainte de a publica. Nu o luați pe arătură doar pentru că aveți un monitor în față și nu o persoană reală.

    Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pe Citează pentru a le prelua doar pe acelea. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt ok.


    Prin trimiterea comentariului acceptați politica de confidențialitate a site-ului.



    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.

sus