Alice se joacă mai mult în pătuț de când i-am pus lenjerie de pat cu desene

Poate ați văzut că acum sunt în magazine sute de lenjerii de pat cu diverse modele și desene pe ele. Matilda ia periodic unele noi doar pentru că sunt frumoase, ba chiar face și cadou altor persoane.

Alice se vede că-i seamănă. Alice face de la o vreme o chestie nouă. Ea are mai multe lenjerii de pat pentru pătuțul ei. Toate sunt unicolore, simple, în afară de una care are o mulțime de animăluțe desenate pe ea.

Și de vreo două săptămâni a început să facă un truc nou cu acest cearșaf colorat. După fiecare somn, când se trezește și noi mergem să o luăm din pat, imediat ce ne vede se retrage în partea opusă a patului, se așază rapid pe acesta și ne arată cu degetul diverse animăluțe de pe cearșaf.

Face sunetul ei caracteristic de “ăăh, ăăh” în timp ce ne arată cu degetul diverși maimuțoi de pe pat. Este metoda ei de a ne cere să-i spunem cum se numesc fiecare. Și îi spunem. “Girafă!” “Leu!” “Pisică!” “Tot pisică!” Îi apasă cu degetul, se mai uită câteva secunde la ei și apoi se activează, vrea în brațe, râde la noi și își vede de ziua ei (adică mâncare, alergat după pisici si zis “ăăh, ăăh” la alte obiecte din casă, pe scurt).

Ideea este, însă, că mulți spun în sfaturile lor despre somnul copiilor că trebuie să le pui cearșaf uni, monocrom sau cum vreți să-i spuneți, pentru că unul prea colorat sau cu desene pe el le-ar putea distrage atenția atunci când trebuie să doarmă.

Experiența noastră este fix opusă. Un cearșaf colorat, cu desene pe el, o face pe Alice să-i placă inclusiv să stea în pat. Uneori o punem în el pentru câteva minute, ca să nu alergăm din nou prin casă după ea, și dacă are cearșaful ei cu animăluțe îl studiază și se joacă frumos acolo, pe când dacă are unul simplu alb sau roz, se plictisește mult mai repede.

(Nu asta este lenjeria lui Alice. Este la spălat sau în dulap, nu pe patul ei, că așa ne-am dat seama de diferența de comportament, de altfel.)