un blog de Radu Dumitru

►► canalele mele de YouTube: youtube.com/RaduDumitru (personal) și youtube.com/NwraduBlog (tech) ◄◄

Un gap tehnologic vechi de 60 de ani: cum a rămas Rusia în urma lumii vestice în tehnologia IT

7 Sep 2022  ·

TEHNOLOGIE  ·

16 comentarii

Un articol din Politico spune că în Rusia s-au terminat cipurile high-tech și că armata rusă folosește tot mai des echipamente vechi. Tehnologia modernă le este interzisă prin multele sancțiuni impuse în ultimii ani.

Problema aceasta nu este nouă. De-a lungul timpului citeam cum majoritatea tehnicii moderne de luptă rusești a rămas la stadiul de prototip pentru că tehnologia de a o construi pe scară largă le este inaccesibilă. Tancurile T14 Armata prezentate cu tam-tam la parade? Blindajul se face pe mașinării italienești pe care Rusia nu le-a putut importa după sancțiunile din 2014, așa că nu le-au produs niciodată. Sisteme de ghidaj avansate pentru rachete sau avionică pentru noi avioane de vânătoare? Probleme similare.

Acum Rusia ar avea nevoie de o mulțime de microcipuri produse de companii americane, japoneze, germane sau din alte state aliate SUA. În domeniul mașinăriilor complexe apare o problemă ușor de intuit: dacă lipsește chiar și o singură piesă, nu funcționează.

Acum poate că vă întrebați cum de a ajuns Rusia într-o astfel de situație. Cum de nu și-au asigurat accesul la tehnologie avansată, cum de nu au replicat tehnologia americană pentru a-și asigura propria sursă de piese pentru armată, dacă nu și pentru industria proprie, fiind în continuare dependenți de tehnologia americană? Răspunsul începe prin anii 1960.

Înainte de răspuns, trebuie să observăm că trăim vremurile în care lumea este condusă de cei ce stăpânesc microelectronica. Asta s-a văzut foarte bine și în China. Odată tăiați de la robinetul american de tehnologie, statul chinez nu are soluții rapide. Huawei a picat fenomenal de mult în domeniul smartphone-urilor, unde le-a fost interzis importul de hardware avansat.

De exemplu, în lume se zice că TSMC și Samsung trec la producție în 3 nm, dar de fapt producția se face pe mașinării ASML, care este o companie olandeză ce produce mașinăriile de litografiere în 3 nm a microelectronicelor, sau pe unele Applied Materials, care sunt americani. Fără ele, nici TSMC nu ar avea ce produce în prezent.

Poate că vă veți întreba de ce nu poți face reverse engineering acestor mașinării sau cipuri sau altor componente de microelectronică. Răspunsul cel mai simplu este următorul: este foarte dificil să copiezi ceva practic invizibil ochiului uman. Nu este un carburator de Dacie pe care-l demontezi și îl studiezi cum funcționează, ci vorbim de cele mai complexe unelte și tehnologii inventate de civilizația noastră până în prezent.

Multe mașinării ce produc tehnologia de astăzi sunt de fapt “cutii negre” unde doar producătorul știe ce este în interior. Codul sursă care le controlează este dificil de analizat. Proceselor lor mecanice (și electroluminoase, acum) sunt dificil de observat cu precizie. Multe componente sunt consumabile și au nevoie de mentenanță și înlocuire periodică, deci furnizorul lor trebuie să colaboreze îndeaproape cu utilizatorul lor.

Așa că, daca prin spionaj și reverse engineering ele pot fi până la urmă “sparte” si secretele funcționării lor descifrate, treaba asta durează totuși o perioadă de câțiva ani. Tehnologia avansează atât de repede încât deja este de mult învechită atunci când este descifrată de un stat adversat. Prin învechită aici trebuie înțeles că nu poate concura pe piața liberă cu produsele altor state. Iar dacă vorbim despre rachete și avioane, înseamnă că alte țări vor avea unele superioare.

Partea fascinantă legată de Rusia este că problema a apărut prin anii 1960-1970, când a apărut un gap de tehnologie IT între lumea vestică și URSS. Rușii au adoptat greu computerele și n-au avut specialiști care să le dezvolte, după ce timp de câteva decenii profesorii au fost tratați ca dușmani de clasă ai partidului comunist.

Clipul de mai jos explică foarte bine gap-ul IT dintre SUA și URSS și cum s-a păstrat acesta chiar și 70 de ani mai târziu. Sunt însă două lucruri care trebuie înțelese printre rânduri, ca să zic așa:

Tehnologia progresează cu adevărat doar în țări democratice, cu piețe libere. Acolo oamenii au tot interesul să inventeze ceva bun care să-i îmbogățească, care să le aducă un avantaj tehnologic față de concurența din piață. O lume liberă îi face să fie interesați de fiecare punct procentual de eficiență în plus, că înseamnă bonus la salariu sau propria companie de succes. În URSS, în schimb, fabricile aveau o normă de producție de îndeplinit și atâta tot, fără ca nimeni să-și dorească de fapt să o eficientizeze. Un angajat cu idei însemna un dușman pentru șefii săi, nu o resursă valoroasă.

(Treaba aceasta este universal valabilă: statul este un manager prost, că nu are setea de îmbunătățire. Se vede și la noi în toate companiile de stat, de la TAROM la Metrorex la sistemul energetic la teatre și instituții de cultură șamd)

În unele domenii, inovația este un proces de durată, cu impact de-a lungul deceniilor. Uneori chiar este nevoie de o strategie de țară într-o direcție sau alta. Inovația apare când ai învățământ de calitate, când copiii si tinerii sunt lăsați să viseze, să exploreze, să creeze ceva nou, să poate duce o idee pe o piață care să-i recompenseze apoi cu bani sau cu recunoaștere în societate. Cu siguranță acest spirit inovator nu apare când ai grija procurării de mâncare pentru mâine sau când ai lumină doar 4 ore pe zi.

Dovada cea mai bună este că în SUA sunt cele mai multe start-up-uri de tehnologie, iar în Europa de Est cele mai puține. Lumea vestică a inventat practic tot ce folosim astăzi, în timp ce rușii sunt niște vânzători de gaz și benzină controlați de oligarhi a căror singură grijă este legată de dimensiunea viitorului iaht.

Clipul este cel de mai jos, spuneam. Arată acolo niște chestii super-interesante, precum faptul că URSS avea 10.000 de computere când SUA avea peste 1 milion, iar acestea au început să fie utilizate și în industria americană, ceea ce i-a crescut mult eficiența.

Mai arată și cum strategiile greșite ale partidului comunist au oprit de fapt inovația în URSS, ceea ce a dus la un gap tehnologic de vreo 10-15 ani la începutul anilor 1970. Apoi, ca să îl recupereze, sovieticii au decis să copieze un computer IBM System/360, să-l cloneze cu nume rusesc și să dezvolte de acolo propria lor industrie IT. Această acțiune, însă, i-a condamnat apoi de tot la a face reverse engineering, la a demonta și copia sisteme americane care erau tot mai bune și complexe, fără ca ei să le poată depăși vreodată, fără să le poată ajunge măcar din urmă.

Rușii or face hacking controlat de stat și or manevra votul pe la americani, dar o fac de pe computere Dell și rețelistică CISCO și procesoare Intel, Micron, Broadcom șamd.

    16 comentarii

  1. well, asa e si nu chiar asa. In US, ca peste tot in lume, cercetarea este finantata major de stat. Diferenta este ca economia libera poate sa ia o cercetare de la un anumit nivel de maturitate (technology readiness level e termenul) si sa o duca in piata. Exemplul cel mai bun este chiar spacex care s-a bazat pe zeci de ani de cercetare si pe zeci (poate sute) de miliarde de dolari bagati de stat in nasa ca sa ajunga sa faca un business.

      (Citează)

    • ce nu e chiar asa, ”well”?

        (Citează)

    • Chiar am fost curios si am cautat. Se pare ca nu e chiar asa (“In US, ca peste tot in lume, cercetarea este finantata major de stat.”). Sau nu mai e chiar asa.

      Am gasit asta despre cercetarea in US:

      “Granted, business does a lot more R&D than it used to. So much so that it is now the primary source of overall research spending, comprising 69.7 percent in 2017 compared to 32.3 percent in 1965.”

      Aici e sursa: https://www.aei.org/economics/us-federal-research-spending-is-at-a-60-year-low-should-we-be-concerned/

      Cea mai mare parte a cercetarii a trecut spre piata privata, chiar si USA. Varful finantarii de catre stat a fost la mijlocul anilor 60 (2% din PIB pentru cercetare finantata de stat, astazi mult sub 1% din PIB). Evident atunci USA investea enorm in cursa cuceririi spatiului. 1980 a fost anul in care cercetarea in mediul de afaceri a depasit cercetarea finantata de stat in USA.

      Cele doua “motoare” merg cumva in paralel, cercetarea fundmentala e finantata majoritar de stat si de mediul academic, cea industriala e finantata de companii. Si, una peste alta, o tara precum Rusia de azi are zero sanse in cursa asta. Doar USA investeste anual in cercetare cam 30% din tot PIB-ul Rusiei.

        (Citează)

  2. piata libera functioneaza in cercetare doar de la un punct incolo. Pana acolo statul trebuie sa investeasca masiv in inovatie. Nu merge inovare doar in capitalismul ala pur cu stat inexistent pe care il viseaza/venereaza unii in US.

    daddy:
    ce nu e chiar asa, ”well”?

      (Citează)

    • te anunt ca si statul rus ”investeste masiv in inovatie”, chiar si ”de la un punct incolo”!
      ”well”, care este rezultatul?

        (Citează)

  3. Rușii vor muri înnecați în propriul lor petrol

      (Citează)

  4. Spui ca statul este un manager prost, apoi spui ca inovatia este un proces de durata, ca uneori este nevoie de o strategie de tara, de invatamant de calitate, de conditii materiale samd

    Dar strategie de tara si invatamantul de calitate sunt facute de stat, si daca statele vestice au avut inovatie, inseamna implicit ca nu au fost manageri slabi.

    Deci cred ca depinde: la noi da, statul este un manager prost, dar nu peste tot, cred ca nici macar in toate statele ex-comuniste.

    Discursul asta ca statul este prin definitie un manager prost il aveam si eu in anii 1990 – 2000, ca ma uitam in gura unora ca Stolojan, nestiind mai bine.

    Intre timp m-am mai vindecat de neo-liberalism.

      (Citează)

    • Staul e un manager prost întotdeauna. Se bazează pe alegeri care sunt un fel de concurs de popularitate nu competență așa că rezultatele sunt pe măsură. Strategia trebuie să fie în educație nu altundeva unde pregătești oameni competenți care mai târziu vor avea succes în orice domeniu își aleg, inclusiv cercetare (foarte probabil privată).

      După ce educația devine cel puțin decentă și rezultatele se văd in prosperitate în mediul privat, atunci poate ar putea statul să arunce cu surplusul de bani în cercetare. Până atunci sunt multe alte chestii de bază de rezolvat cum ar fi un WC decent în fiecare școală.

      Într-un sistem educațional pus la punct există destulă cercetare de stat mascată în mastere și doctorate și e OK, e de ajuns. Institutele comunistoide de cercetare trebuie să moară cât mai repede. Mai degrabă plătești cercetătorii ăia să stea acasă până își găsesc altceva de lucru (sau până la pensie pentru ăia incompetenți) decât să continui șarada asta cu cercetarea de stat.

        (Citează)

  5. Cercetarea si tehnologia sunt clar apanajul pietei libere si nu exista nici o inventie folosita la scara larga facuta in vre-un laborator din Gulag sau puscarie politica. De unde vin banii, cum sunt alocati se poate mormai cat cuprinde, smecheria e ca functioneaza si ne jucam pe telefoane la greu si putem spune si prostii. Est-ul cu satelitii nu a fost niciodata lider tehnologic la nimic, daca stie cineva, chiar il rog.

      (Citează)

  6. silicon_v:
    Chiar am fost curios si am cautat. Se pare ca nu e chiar asa (“In US, ca peste tot in lume, cercetarea este finantata major de stat.”). Sau nu mai e chiar asa.

    Am gasit asta despre cercetarea in US:

    “Granted, business does a lot more R&D than it used to. So much so that it is now the primary source of overall research spending, comprising 69.7 percent in 2017 compared to 32.3 percent in 1965.”

    De acord, cu mentiunea ca business-ul nu investeste aproape niciodata in cercetare fundamentala si cam aia este pe termen lung motorul inovarii. Cumva acum inca avem beneficii din faptul ca sunt puse pe piata consecintele acelor investitii masive din trecut. Uneori dureaza niste ani sau chiar zeci de ani sa se ajunga de la idee la momentul in care businessul poate sa preia investitia.
    Si las si eu linkul catre trl (https://en.wikipedia.org/wiki/Technology_readiness_level)

      (Citează)

    • motorul termic, electricitatea, telefonul, telegraful, vaccinul au aparut fara finantare de stat, chiar fara invatamant de stat uneori.
      intre timp, statul a crescut mult taxarea si si-a asumat finantarea invatamantului si a cercetarii, cu rezultate discutabile.
      daca in rusia existau piata libera si democratie, erau mult mai sus acum si aveau preocupari mai inteligente.

        (Citează)

  7. Fix grija ca nu au rusii chip-uri performante nu o mai purtam acum. Asta e problema momentului, nu ce facem noi la iarna. Germania nationalizeaza tot ce tine de energie, ai nostrii au vandut Mintia la pret de fier vechi.

      (Citează)

    • concret, ce nationalizeaza germania si ce ar putea nationaliza romania? hidroelectrica, cernavoda, romgaz, transgaz, transelectrica, decopertarile pentru lignit din oltenia?

        (Citează)

  8. La un moment dat a fost o incercare sovietica, unul de la ei a propus un fel de excel unificat care sa obtina o imagine clara a tot fluxului de productie.

    In clipa aia toti sefii de la statistici si economie au simtit ca vor fi concediati daca se afla datele reale, si au preferat sa isi uneasca fortele si sa il dea afara pe ala.

      (Citează)

  9. Nu stii chiar tot, dezastrul si decalajul incepe de prin anii ’50. Am auzit o poveste despre niste echipamente, parca seismografe rusesti vs. americane. Cele rusesti erau mari, grele si cu toate matzele expuse la aer si la intemperii. Cele americane erau compacte, cu lampile bagate in tuburi care sa le protejeze de praf/umiditate si sa le tina fixate in caz de impact plus alte diferente legate de precizia masuratorilor si alte aspecte. Desi au avut planurile si schemele si dispozitivul final dupa care sa se ghideze, rusii nu au fost in stare sa le cloneze.

      (Citează)

    Alătură-te discuției, lasă un mesaj

    E-mail-ul nu va fi publicat. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici. Gândiți-vă de două ori înainte de a publica. Nu o luați pe arătură doar pentru că aveți un monitor în față și nu o persoană reală.

    Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pe Citează pentru a le prelua doar pe acelea. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt ok.


    Prin trimiterea comentariului acceptați politica de confidențialitate a site-ului.



    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.

sus