Am avut prima conversație reală cu Alice!

Simt că zilele trecute am avut prima conversație reală cu Alice ca de la om la om sau, mai degrabă, de la om la bebeluș mereu vesel și care mănâncă fructe cât noi toți la un loc.

Stătea în scaunul ei de masă și o hrăneam cu ceva ovăz care-i place mult. La un moment dat a văzut că pe masă este o jumătate de banană. A arătat cu degetul spre ea și a spus “-Ba!”

Am întrebat-o: “-Vrei banană?” și a zis din nou “-Ba!”. (zice “Ba!” când arată cu degetul cam spre orice)

Apoi am observat că lângă banană, tot pe masă, era un castronel cu câteva mure. Îi plac multe murele, le mănâncă de parcă ar fi popcorn.

Așa că am luat banana într-o mână și vasul cu mure în cealaltă mână. Am întrebat-o “-Tu vrei banană sau mure?”

Alice a stat vreo secundă, s-a uitat la ambele, apoi a arătat spre banană și a zis un “-Ba!” hotărât și eu un “-Awww” emoționat.

Sunt chestiunile micuțe care-ți fac ziua mai bună. Mi s-a părut foarte amuzantă treaba asta. Parcă ieri Alice era o fetiță mică, stând pe o parte în cutia ei din maternitate, fără cel mai mic semn că ar înțelege ce se întâmplă în jurul ei. Acum umblă prin casă în toate direcțiile, este spaima pisicilor, mănâncă fructe de trebuie să ne deschidem aprozar, ne tot pune să-i aprindem și să-i stingem becurile de prin casă șamd.

(Apoi a molfăit banana în timp record, plus majoritatea murelor. Cred că a folosit metoda veveriță, le-a îndesat prin fălci pentru mai târziu.)