Cine este Alice?

Update 17 sept 2022: Păpușa noastră Alice împlinește astăzi un an. Nu-mi vine să cred că deja a trecut un an de când cel mai minunat copil din lume (noi suntem ferm convinși de asta!) este alături de noi și ne bucură fiecare zi și ne pune la treabă. Frumos an!

Puteți citi mai jos povestea nașterii ei. Cum am asistat la naștere, treaba cu testul eronat de covid, stress tests, ce whisky am deschis în acea seară și cum am vizitat-o a doua zi. A fost un weekend memorabil.

—

Alice este fiica noastră. S-a născut vineri, după mici aventuri (ba chiar am asistat și eu la naștere și fără să leșin!), că estimarea inițială era 1 octombrie. Astăzi o aducem acasă de la maternitate și începe oficial perioada de 3 ani în care nu mai dormim.

Alice Ecaterina pe numele întreg. Ecaterina după bunica Matildei. Alice este ales de mine, e un nume care mi-a plăcut dintotdeauna, este scurt, internațional, melodios și feminin.

So far so good. Pare un copil simpatic, destul de tăcut, chiar adorabil când dă din mâini și când cască. Nasul pare a fi de dimensiuni normale, deci probabil va semăna cu Matilda. Am fost întrebați deja cu cine seamănă și răspunsul corect este că seamănă cu orice alt bebeluș.

Multe mulțumiri întregii echipe de la Regina Maria și în special doctorului Georgeta Miu, medicul ginecolog al Matildei, care a fost alături de ea de la începuturile sarcinii și până la finalizarea operației, că ea a operat-o. Dacă vreți un medic bun în rețeaua Regina Maria (și Medicover, de altfel), programați-vă la dr. Miu. Noi am avut mereu încredere în ea și mi se pare genul precaut, care face teste și analizează totul cu atenție, exact opusul lui “lasă că merge și așa”. A doua oară tot acolo ne-am duce, ca să zic așa.

JOI

Spuneam de mici aventuri. Nașterea naturală era prevăzută în jurul datei de 1 octombrie. Acum vreo lună, ecografiile arătau că lichidul amniotic din jurul copilului se apropie de valoarea limită inferioară. O vreme a stat sub control prin tratament, dar lichidul acesta oricum începe să scadă natural după săptămâna 36, așa că acum vreo 2 săptămâni a scăzut sub limita minimă.

(Culmea este că și cantitatea de lichid este destul de subiectivă, depinde cum o măsoară fiecare medic în ecografie. În funcție de pe cine întrebam, oscila între “este mică” și “este la limită”.)

Asta putea aduce probleme copilului. În următoarele două săptămâni am fost și noi mai des la controale și din 3 în 3 zile la un stress test. Testul acesta se face punând niște senzori pe burta mamei și monitorizând semnele vitale ale copilului timp de vreo 30 de minute. Toate testele au ieșit bine. O cezariană a fost oricum programată pentru 20 septembrie. Cum ar fi, copilul trebuia să se nască astăzi.

Toate testele de stres au ieșit bine până când unul efectuat joia trecută a ieșit neconcludent, copilul părea mai agitat. După încă un astfel de test efectuat o oră mai târziu, s-a recomandat internarea Matildei peste noapte pentru monitorizare și cezariana a fost mutată cu 2 zile mai devreme, sâmbăta.

Așa că am lăsat-o pe Matilda la maternitatea Regina Maria și m-am dus acasă să-i aduc bagajul ce era deja pregătit. La internare se face obligatoriu test RT-PCR pentru covid și a făcut și Matilda unul.

Testul a venit pozitiv.

A fost o surpriză pentru toată lumea, că în afară de personalul medical de pe la control noi nu mai avusesem contact cu altcineva în acea săptămână. Procedura maternității (și înțeleg că așa este legea) este să o dea afară de acolo și să o mute într-un spital de stat, unde există circuit de covid. Oamenii s-au apucat să-i caute loc în alte maternități din București. Am înțeles că este un dispecerat al Salvării care se ocupă cu asta. Dacă nu găseau loc în altă parte, ar fi ținut-o acolo măcar peste noapte, dar cu precauții speciale, iar după naștere nu i-ar fi adus imediat copilul.

N-au găsit loc în primele 4-5 ore de căutare. Nu știu dacă maternitățile din București sunt pline sau dacă nu mai au circuite speciale de covid și n-a vrut nimeni să-și asume riscul și nevoia de a face echipe speciale pentru naștere șamd.

La insistențele noastre, în aceeași zi de joi a fost repetat testul RT-PCR. Noi chiar credeam că este o greșeală, Matilda fiind vaccinată, iar noi mereu precauți. Purtăm mască inclusiv în bloc și nu doar pentru că miroase urât.

Al doilea test a venit negativ.

Practic Matilda m-a sunat plângând că o vor muta în alt spital și nu știe unde și mai are doar 5% baterie la telefon și nu știa cum voi da de ea, dar să mă duc să-i fac încă un bagaj cu papuci, medicamente, comprese și restul chestiilor care ar trebui să fie disponibile și la stat, dar nu sunt. Vreo 5 ore mai târziu m-a sunat plângând ușurată că al doilea test este negativ.

Se pare că primul a fost o eroare de laborator. Un medic i-a spus ulterior că au acceptat retestarea pentru că și lor li s-a părut că nu-i bine calibrat aparatul PCRistic la primul test. Procedura uzuală este să nu repete aceste teste pentru că fiecare persoană care primea rezultat pozitiv mai voia încă un test și se creau întârzieri mari la testare din cauza repetărilor. Matilda a avut noroc. Robotul PCR are acum carne în frigider, cadou din partea noastră, să-i ajungă măcar un an.

(În acele ore mi-am făcut și eu un test RT-PCR la un centru medical. A venit rezultatul a doua zi. Tot negativ și eu, desigur. Money well spent.)

Astea s-au întâmplat până joi seara târziu. Monitorizarea copilului arăta în continuare normal, dar dacă tot au internat-o pe Matilda, au zis apoi să o opereze vineri, dacă va fi spațiu-timp disponibil. Lichidul amniotic scăzuse iar și creștea riscul să apară probleme pentru copil. Nu mai avea de ce să prelungească așteptarea, mai ales că deja era în perioada “la termen” a sarcinii și copilul era bine dezvoltat.

Nașterea la termen are loc oricând în intervalul săptămânilor 37-41. Matilda a născut la 37 săptămâni și 4 zile. Ar fi vrut natural, dar n-a fost să fie.

VINERI (închipuiți-vă sunetul din Law & Order la aceste subtitluri)

Vinerea a început bine. Noi depusesem deja actele pentru a putea participa și eu la naștere, indiferent de forma ei. Regula este că tații pot participa dacă sunt vaccinați sau negativi și nașterea are loc în intervalul luni-vineri orele 8-18.

Vineri la ora 17 a apărut loc la sala de operație. Eu eram pe afară, mâncam Bake Rolls pe o bancă. M-a sunat cineva din spital să mă prezint la triaj. M-am schimbat într-un vestiar și am fost îmbrăcat în haine de spital, papuci și bonetă și dus în zona de așteptare. Matilda a apărut și ea, au pus-o pe masa de operație și au început pregătirea.

Se pare că puțini tați aleg să asiste la naștere și un număr chiar mic la cezariene. Mi s-a spus că ultimul participant a leșinat în sala de operație. Nu aveam deci vreun standard înalt de depășit, ci doar “ieși pe picioarele tale”. Oricum, să leșini într-un spital este unul dintre cele mai bune locuri în care poți leșina, m-am gândit eu.

Pe mine m-au chemat când operația era deja începută. M-au rugat să nu mă uit în mațele Matildei. M-am așezat la capul ei, pe un taburet. Un soi de paravan era în zona gâtului ei și nu vedeam ce fac cei doi medici dincolo de acesta în zona burții, așa că n-am apucat să întreb chestii precum “acolo nu trebuie mai la dreapta?”, dar nici ei n-au întrebat clasicul “cine v-a lucrat aici?”

Atmosfera a fost plăcută. Lumea era veselă si glumeață. De fapt întregul personal din Maternitatea Regina Maria, cap-coadă în fiecare zi cât ne-am perindat pe acolo, a fost mereu zâmbitor și politicos. Probabil asta înseamnă să lucrezi într-un loc plăcut, cu salarii normale și proceduri bine definite. Mai puțin robotul care face teste PCR. Ăla este pe răbojul meu de pus gumă în balamale sau ce-o avea.

Eu am ținut-o pe Matilda de mână și am vorbit ușor cu ea. Din când în când avea niște grimase de durere, dar insistă că nu era durere, ci senzația ciudată că îi umblă cineva prin interior, ceea ce se și întâmpla, de altfel.

La un moment dat cei doi medici ne-au zis că mai durează 30 de secunde. După 30 de secunde am auzit țipătul copilului și medicul l-a pus pe masa de lângă cea de operație, unde l-au preluat două asistente. Era vânătă, a plâns un pic, iar pielea era acoperită cu un soi de ceară albă care în burtă am impresia că o protejează de lichidul amniotic, ca să nu iasă zbârcită după 9 luni de stat la apă. Mă așteptam însă la mult mai rău decât arăta, bazat pe ce fotografii văzusem anterior cu nou-născuți.

Alice Ecaterina s-a născut oficial la ora 17:32. Au controlat-o pe toate părțile și i-au pus brățara de identificare la mână. M-au lăsat abia după aceea să-i fac câteva fotografii și apoi au înfășat-o ca pe o shaorma roz. I-au adus-o Matildei la cap (am poză de atunci, zici că este scena din Lion King cu prezentarea copilului). Am ținut-o și eu un pic, ne-au făcut asistentele fotografii și, după vreun minut, a plecat la secția de neonatologie, conform procedurii de cezariană.

Atunci mi-au spus și mie să ies din sală, că ei au de terminat operația. M-au rugat din nou să nu mă uit în operație, când plec, dar n-am rezistat tentației. Vreau să zic că sunt unul dintre cele trei persoane din lume care au văzut uterul Matildei. N-am avut nimic, eu sunt oricum genul care la analize medicale se uită cu interes cum intră acul sub piele și în arteră. Aș mai fi stat să văd ce-i acolo, dar nu se putea.

Am ieșit afară. M-am schimbat. Am sunat bunicii lui Alice. Am luat o cafea de la parter. Am răsuflat ușurat că s-a terminat, parcă am simțit și o lacrimă, dar e posibil să fi fost cafeaua foarte fierbinte. Adevărul este că ne săturasem amândoi de 9 luni de sarcină și discuții despre ce va fi după naștere și cum vom crește copilul. Chiar ne doream să se nască Alice și să trecem la crescut copilul, nu doar la vorbe. Astăzi începe această etapă.

Aici este de obicei momentul când lumea mă întreabă cum m-am simțit văzându-mi copilul. Nu am simțit nimic diferit dincolo de bucuria că totul a mers bine. Zâmbetul larg al Matildei, cu copilul lângă ea la 3 minute după naștere, a fost punctul culminant al zilei și una dintre cele mai mișto fotografii cu noi… trei.

Eu cred că de un copil te atașezi crescându-l și îngrijindu-l zi de zi, nu doar pentru că cineva ți-l arată și îți spune “este al tău”. Va veni și vremea aceea, sunt sigur.

În caz că vă întrebați cum am sărbătorit, mi-am luat de pe drum un meniu Grand Big Mac. Am sărbătorit nașterea fiicei mele cu McDonald’s (ceea ce, ca să fiu sincer, mă caracterizează), iar pisicile mi-au vărsat paharul de Cola Zero pus pe masă după ce am intrat în casă. Am compensat deschizând un whisky Eagle Rare, pe care-l cumpărasem de mult și nu apucasem să-l destup. S-a dovedit că n-a luat degeaba premiile alea.

Cu Matilda am vorbit din nou la vreo 2 ore de la operație. Scor Apgar 9 la copil, 51 cm, 3 kg. Matilda tremura după anestezie, dar era ok. I-au adus și copilul o vreme, apoi a dormit neîntoarsă o noapte întreagă, ceea ce nu mai făcuse de mult. Au fost nopți înainte de naștere în care se trezea de 2-3 ori pentru a număra mișcările copilului în burtă în interval de o oră, că așa trebuia făcut.

SÂMBĂTĂ

Regina Maria are o regulă ciudată. Ca tată ai de ales între a asista la naștere sau a vizita mama a doua zi, pentru 15 minute. Trebuie să alegi una dintre ele.

Eu am zis că n-am ce pierde și am făcut și cerere de vizitare, că poate au schimbat între timp regulile și n-au actualizat site-ul. M-am gândit sâmbătă dimineața la asta. Am trimis un email pe adresa din site, am atașat adeverința de vaccinare, apoi am plecat la Bebe Tei să returnez ceva și la Conectica după niște adaptoare USB. După vreo 2 ore, când parcam acolo, mi-a sosit răspunsul pe email: “vă așteptăm astăzi la ora 15:30 cu hârtiile de vaccinare lipite pe frunte”. Yey!

M-am dus întâi să cumpăr niște baloane cu heliu. Poți duce și flori, dar se vor pune la ușa camerei, că poate polenul nu are efect bun. Așa că am dus baloane.

Se pare că nu-i chiar simplu să găsești rapid în București baloane adecvate nașterii. Am fost în mall Băneasa și aveau cu Star Wars, Spider-man, Frozen și It’s a boy. În cele din urmă am plătit un preț imense pe 3 baloane umflate pe loc la Kiddo Play Center sau ceva așa, în galeria Mobexpert.

Unul dintre baloane s-a și rupt din șnur în drumul spre mașină, că era cam vânt pe afară și nu l-a ținut bine nodul. Ultima oară l-am văzut zburând spre Voluntari, mare și roșu, luând altitudine. Îmi place să cred că a călătorit mult și apoi cortina gri de nori s-a dat la o parte și a văzut țărmuri albe și, dincolo de ele, un tărâm verde sub un răsărit rapid. Bonus points dacă știți de unde parafrazez.

Am ajuns la maternitate. Am completat clasicul formular despre cum n-am tușit, n-am avut contact, n-am avut febră. M-a condus cineva la rezerva Matildei, unde am stat vreo 20 de minute cu ea și cu Alice Ecaterina. Am ținut-o în brațe, ne-am făcut poze, ne-am pupat, ne-am uitat dacă are nasul mare sau nu, ce culoare au ochii șamd. E mortală când dă din mânuțe și scâncește ușor.

Într-un univers paralel noi am ciocnit chiar și un shot simbolic de prosecco pentru a sărbători nașterea copilului, strecurat acolo într-un mic clondir. În această lume nu s-a întâmplat asta, desigur, pentru că probabil nu e voie sau ceva. În universul paralel, însă, mirror-Radu și mirror-Matilda au sărbătorit așa cum și-au planificat de acum multe luni să sărbătorească după naștere.

Maternitatea, apropo, este impecabilă în interior. Am mers pe la două etaje și pe vreo trei culoare, plus încă un etaj în ziua anterioară. Puțini oameni umblă pe acolo, deși paturile sunt toate ocupate. Curățenie lună peste tot. Flori pe la uși, în vaze. Nu alerga nimeni, nu țipa nimeni din personal dintr-o cameră în alta sau pe culoare după altcineva din personal. Tablouri pe pereți, televizor în cameră, oameni care să te învețe cum schimbi copilul și cum îi faci baie, automat Nespresso la parter unde plătești cu cardul.

Matilda, de asemenea, nu a avut nevoie mai de nimic la ea pentru internare. I-am dus haine în care să ia bebelușul acasă, dar inclusiv la ieșire ne vor da niște scutece și alte consumabile, iar Matildei la internare i-au dat până și periuță de dinți și perie de păr, nu doar haine și mâncare.

Singurul lucru de care a avut nevoie a fost un cablu prelungitor, că de la priza de la pat nu prea îi ajungea bine cablul de încărcător în telefon. Mulțumesc pe această cale și lui Mihai Baloianu, cu care am vorbit despre astfel de lucruri la botezul lui Mariciu (“născuse” recent acolo) și el mi-a spus că prelungitorul este obligatoriu. Dau și eu mai departe acum.

Ziua sună ea cât de des vrea ca să-i fie adus copilul de la neonatologie. A stat mai mult cu ea în cameră, de fapt, că are treabă de făcut.

Eu am plecat din nou acasă.

DUMINICĂ

Am dat comandă de iPad Mini 6 la prima oră a dimineții, că uitasem sâmbătă. Am luat varianta de 64 GB wifi, deși aveam bugetați mai mulți bani pentru tabletă (pe care-i voi da pe un stylus). Nu mă tem să fac curățenie și să șterg chestii din tabletă, deci din sfaturile voastre bănuiesc că îmi va fi suficient.

Inițial voiam să iau varianta 5G, dar mi-am dat seama că 90% din timp voi sta pe wifi, iar la urgență pot face hotspot pe telefon (ceea ce urăsc pentru că se duce rapid telefonul, iar uneori oricum nu e posibil). Dacă apare și mai des nevoia de 5G, o să cumpăr un mic modem portabil. Acela va costa mult mai puțin decât diferența pentru o tabletă 5G și va fi mai versatil, că dai wifi la toți din jur la o adică.

Am făcut curat prin casă. Am mutat patul copilului pe poziția finală, am curățat una alta pe aici, am făcut ultimele aranjamente. I-am mai lăsat și Matildei câte ceva de făcut, ca să nu se simtă complexată că doar eu muncesc.

Am vorbit cu ea des zilele acestea mult pe video. Bună tehnologia aceasta, mă simt ca într-o reclamă cu connecting people în cel mai adevărat sens! Ea se simte tot mai bine, se recuperează după operație, Alice este bine și ea.

LUNI

A fost publicat acest articol. După-amiază mă duc să ridic nevasta și copilul pe proces-verbal, cu scoica în mână. Apoi începe perioada de 3 ani în care bănuiesc că nu vom dormi deloc.

Mai trebuie să cumpărăm o cădiță. Așteptăm și un cărucior, trebuie doar să apară în stoc modelul dorit de noi. În rest suntem pregătiți cu ce ne trebuie, sperăm să fim așa și moral. Azi mai trebuie să trec și pe la o farmacie pentru a lua niște chestii recomandate de medici, plus Xanax pentru noi.

Și cam aceasta este povestea acestor zile. Începe o nouă etapă din viață, una care aduce cea mai mare schimbare de până acum. Dacă însă oamenii s-au descurcat încă de pe vremurile când trăiau în peșteri și se alergau cu leul prin savană, ne-om descurca și noi.

La mulți ani, Alice Ecaterina! Să fii sănătoasă și fericită și să faci lumea mai bună decât ai găsit-o! Și, cum se zice în bula mea, să trăiești o mie de ani în tablou, să ai mașini, bărbați, bani, iaht și din astea!