un blog de Radu Dumitru

►► canalele mele de YouTube: youtube.com/RaduDumitru (personal) și youtube.com/NwraduBlog (tech) ◄◄

Despre compasiune și pierderea ei în societatea modernă (și cum încerc să mă lupt cu asta)

30 Aug 2021  ·

GÂNDURI  ·

35 comentarii

Mă surprinde mereu lipsa de compasiune a multor oameni din vremurile noastre. S-au strâns de-a lungul vremii o mulțime de comentarii care încep cu “nu pot să am compasiune pentru…”. La un moment dat a fost cineva care a zis că el nu poate să aibă compasiune pentru victimele de la Colectiv, că s-au dus din proprie inițiativă la concert. Poate persoana respectivă nu iese niciodată din casă, ca să nu riște nimic? Nu știu.

Mie mi se pare că este fix invers. Compasiunea este ceea ce ne face superiori animalelor, ne face ființe sociale care caută să rezolve probleme ale comunității din simplul motiv că vrem să ne meargă tuturor mai bine, la comun. Compasiunea a fost până acum unul dintre motoarele care au dus la evoluția permanentă a societății.

Lipsa de compasiune este cel mai probabil o caracteristică a societății moderne, a vremurilor contemporane. Sunt mai mulți factori care contribuie la asta. Unul ar fi că prea multe libertăți și ideea democratică de “fiecare pentru el” distrug un pic spiritul de comunitate, cel puțin în România.

Majoritatea oamenilor, aici, vor să moară și capra vecinului. Dacă lor nu le merge bine, să nu le meargă nici altora. Normal și logic ar fi să speri că pe undeva lucrurile stau bine pentru ca bunăstarea să se propage și spre tine. Dacă toți trăim prost, este mult mai greu să te ridici.

Culmea, în dictatură sau în statele sărace există o compasiune mai mare, un spirit de comunitate mai pronunțat. Când ai un dușman de clasă (sărăcie, securiștii, partidul de la putere etc), atunci vecinul îți este aliat, nu competitor, și începi să-ți pese mai mult de el. Oamenii simt că sunt cu toții în aceeași oală și încep să se ajute pentru a ieși din ea. În societatea noastră de astăzi, însă, avem o sută de mici borcane diferite.

Un alt factor (vorbeam de mai mulți) este probabil social media. Interacțiunile dintre oameni sunt mai numeroase ca oricând, la propriu îți apar în fața ochilor pe ecran ceea ce fac cunoscuții tăi. Cu toate acestea, interacțiunile sunt mai impersonale ca oricând și de aici vine problema.

Dacă cineva îți spune pe Facebook că i-a murit pisica sau părintele, îi zice RIP sau dai un sad face. Dacă spune că tocmai a fost concediat, zici “nasol, baftă”. Dacă ți-ar spune acestea în persoană, față în față cu voce tremurândă printre sughițuri de plâns, și ai afla amănunte ce impact au toate acestea asupra respectivei persoane, n-ai putea avea o reacție atât de banală.

(Sper că n-ai putea avea. Oamenii lipsiți de empatie și remușcări, dar cu mult egoism, se duc în direcția definiției sociopatiei/psihopatiei.)

Ideea este că interacțiunea printr-un monitor, prin text sau chiar și video, este impersonală și duce la o desensibilizare pe termen lung. Înainte se zicea că moartea unui om este o tragedie, moartea unui milion este o statistică. Prin social media limitarea interacțiunilor inter-umane doar la canalele social media, numărul acela scade de la un milion și devine tot mai mic, tinzând la 1.

Al treilea factor este că la știri se insistă doar pe tragedii și dezastre pentru că acestea fac trafic. Reacția normală a minții, însă, este de desensibilizare pentru a se apăra, că altfel am lua-o razna și ne-am teme și de umbra noastră.

Țin minte că acum un an sau doi am pus un link la o listă cu 100 de lucruri bune făcute în lume în anul anterior. Știri bune, reușite care să-ți facă ziua mai plăcută. De exemplu, suedezii au implementat un sistem prin care, dacă sângele donat cândva de tine salvează viața cuiva, primești un SMS care-ți spune asta. “Azi i-ai salvat viața unuia, felicitări!”. Mișto treabă. În anul următor am zis să notez undeva astfel de știri sau mood boostere din România, că poate iese o listă bună chiar la noi aici în ogradă. Am renunțat după ce în primele două luni nu mi-a ieșit niciuna în cale.

Lipsa de compasiune este tot mai des întâlnită. Nu-i genul de lume pe care mi-o doresc în jur. Cum spuneam inițial, compasiunea ar trebui să ne caracterizeze orice interacțiune, mai ales într-o societate modernă în care majoritatea nevoilor de bază ne sunt satisfăcute și avem chiar mai mult timp pentru astfel de trăiri.

Nu de alta, dar există riscul să o pățești chiar tu și ceilalți să nu dea doi bani pe problemele tale. Indiferent prin ce ai trece, întotdeauna se va găsi o persoană sau un unghi din care să se spună și despre tine “nu pot avea compasiune pentru că…”. Sunt sigur că și dacă te calcă vreo mașină pe trotuar tot se va găsi cineva care să spună că e vina ta sau că ți-ai căutat-o.

Mă gândesc uneori la astfel de lucruri pentru că eu am fost mereu mai rece și distant. Nu mă pricep la întreținut relații, iar cu o doză medie de timiditate în ecuație rezultă ceva greu de rezolvat. Nu mi-a plăcut niciodată asta la mine, dar nu este ceva ce pot corecta singur. Nu consider că poți să-ți impui să fii mai atent, mai prietenos, mai interesat de cei din jur din simplul motiv că, oricât ai dori să faci asta, gândurile nu-ți vin natural. Nu recunoști ocaziile pentru așa ceva și deci nu reacționezi în acea direcție (sau cel puțin eu, nu știu de voi).

De obicei este nevoie de outside help, de o persoană care să-ți dea astfel de idei și imbolduri până te obișnuiești și tu cu ele. Idei legate de compasiune, de întrebat un om cum se mai simte dacă acum 3 zile îți spunea că e bolnav, de zis un banal “bă, tu ce mai faci?”. Pentru mine acest model este Matilda, care-i persoana cea mai plină de compasiune și empatie pe care o cunosc. Matilda ar ajuta orice persoană care îi cere ajutorul și oricum îi ajută pe mulți în diverse moduri atunci când aude de problemele lor.

N-are ea treabă cu YouTube, nu știe de influenceri (a trebuit să-i zic eu vreo 4-5 femei pe care să le urmărească pe Instagram, ca să vadă ce se mai întâmplă pe acolo) sau vedete sau bârfe, cred că inclusiv aici pe blog intră o dată pe săptămână și citește doar titlurile. În schimb, minim de două ori în fiecare săptămână se întâlnește cu prietene, colegi de muncă, foști colegi de muncă, foști colegi de studii și alții și vorbește cu ei, află ce mai fac, ce probleme mai au șamd. Interacțiuni reale. Cum spuneam, pentru mine este un model. Mi-ar plăcea să fiu și eu așa, dar schimbarea este foarte dificilă și lentă.

    35 comentarii

  1. Cand ai incasat-o in scoala generala de la tigani pentru ca erai “smecher” sau ostracizat de colegi pentru ca erai “tocilar” nu prea iti ramane compasiune pentru specia umana.

    Legat de Colectiv, argumentul este probabil ca au vazut ca este aglomerat, ca este peste capacitatea locului si tot au intrat si ramas acolo. Sacrificiul lor a invatat pe multi sa se uite mai bine in ce se baga si ca statul roman este atat incompetent cat si impotent.

    Nici inainte de pandemie nu agream festivalurile, sunt pentru idioti cu mintea slaba. Dar sa il vad pe John Romero la Comic Con ar fi fost interesant si m-am gandit de 2x sa nu ma duc pentru ca riscurile depasesc beneficiile.

    Ce compasiune sa ai acum pentru cineva nevaccinat care se duce la Untold, ia coronavirus de acolo si bilet pentru afterparty la ATI?

      (Citează)

  2. Felicitări pentru soția ta! Mă regăsesc și eu aici, soția mea este cadru medical și la fel este plina de compasiune și empatie. O meserie care i se potrivește.
    E un lucru grozav că îți admiri și prețuiești soția. Felicitări.

    Cât despre autor, îmi aduc aminte că folosești destul de des in articole: “nu-mi pasă”. Asta și cu argoul țigănesc scad un pic ratingul.

      (Citează)

    • Felicitari si tie :D Interesanta observatia asta cu folosirea deasa a “nu-mi pasa” in articole – de retinut.

        (Citează)

  3. In societatea moderna oamenii sunt mai individualisti si interactioneaza fizic mai putin, de aici poate si aceasta lipsa de compasiune. Avem tehnologie, retele de socializare, dar interactiunea s-a schimbat mult intre oameni. Stateam si ma gandeam cum s-au descurcat bunicii mei cu 7-8 copii, si nu se plangeau asa de tare cum o facem noi, si asta pentru ca nu erau singuri si oamenii din comunitatea respectiva se ajutau intre ei.

      (Citează)

    • Cred ca de fapt bunicii tai nu se plangeau fiindca nu era la moda sa faci asta. Adica puteai sa te plangi la vecini, la prieteni, dar fiecare avea problemele lui si nu aveau chef sa stea sa te asculte pe tine.
      Acum viata este mult mai usoara si am ajuns sa ne plangem inclusiv pentru cele mai banale lucruri.

        (Citează)

  4. Inca ma mira de ce accepti unele comentarii. Sunt socat de “interesul” pe care unii iti porta, de lipsa se respect pe care ti-o ofera sau nesimtirea crass…

      (Citează)

    • Word. Am mai scris tot pe aici ca sunt unii comentatori (gen Gaelex) care trebuie pur și simplu cenzurați. Scad foarte mult calitatea comunității.

        (Citează)

    • Da dom’le, ce tupeu, sa aiba alta parere decat restul turmei! De infierat in piata publica.

        (Citează)

    • Aici nu pot decat sa ii dau dreptate lui Gaelex. Este normal ca in comentarii sa existe oameni cu pareri diferite fata de ceilalti. Acum, ca eu nu sunt neaparat de acord cu gandirea lui Gaelex, este altceva. Dar atata timp cat nu jigneste pe nimeni sau nu are un limbaj de mahala, nu vad de ce i s-ar restrictiona comentariile.

        (Citează)

    • Dpmdv e foarte simplu: din cauza toxicitatii mesajului.

        (Citează)

    • Zise Alex, Marele Inchizitor

        (Citează)

    • Va pot spune ca observator – Radu nu sta sa cenzureze mesaje. Intra unele automat la aprobare, nu stiu dupa ce criterii. Altfel, in principiu daca nu se injura lumea in comentarii, comentariile raman. Asta pentru ca vrei sa incurajezi un mediu in care vezi opinii diferite, pe cat posibil, in loc sa ne auzim noi intre noi in bula. Eu am des socuri cand mai citesc din comentarii si vad cat de diferit gandesc altii si asta ma face sa realizez ca sunt intr-un turn de fildes.

      Pe de alta parte daca stai sa cenzurezi mai multe dintre ele, ai o comunitate mai “sanitizata” si poate incurajezi mai mult conversatia. E placut sa stai printre oamenii care gandesc la fel. Sau poate inhibi conversatiia, pentru ca daca toata lumea e de acord cu toata lumea, ce mai e de discutat?

      Acum nici eu nu stiu cum e mai bine. Am pros and cons pentru ambele abordari.

        (Citează)

  5. Nu era ceva duda ca poți menține o relație de prietenie cu 150 oameni?
    Asa e și cu compasiunea, ai un anumit nivel pana la care poți duce.

    Dacă vrei compasiune cu toată lumea de pe internet ajungi la spital pe medicamente. Și nu ai de ce sa ai compasiune pt toata lumea
    PS: nu am citit ce ai scris, nu ma interesează subiectul

      (Citează)

  6. Si eu cred ca ar merita deschisa o discutie despre comentariile de pe blog, ce valoare aduc ele unui articol si unde se termina libertatea de a comenta. Sunt cativa comentatori recurenti pe aici pentru care nu cred ca as avea niciun fel de compasiune daca i-ar calca basculanta. Ei sunt motivul pentru care, desi citesc zilnic, am inceput sa comentez tot mai rar.

      (Citează)

  7. Chiar ieri citeam ceva asemănător pe r/Romania: reddit.com/r/Romania/comments/pdw1zv/sunt_vaccinat_am_dato_in_extreme_cealalata/

      (Citează)

  8. Evident ca nu avem cum sa stim cum era societatea inainte , copilarind in anii ’90 da pot sa zic ca interactionam mult mult mai des cu oamenii – poate si din cauza/datorita ca nu exista internet :)) acum cel putin depinde de noi cat de mult facem asta si in functie de ce personalitate avem …in ultimii ani incerc sa merg pe pricipiul “quality over quantity ” in materie de prieteni si e ok asa , cel putin pt mine pt ca am eliminat niste persoane toxice din cercul de prieteni. Din cate am inteles empatia se dezvolta in copilarie , o ai sau nu iar lipsa ei este o trasatura a psihopatilor .
    Citind articolul , ma gandeam ce parere o sa aiba Gaelex si ce sa vezi nu a dezamagit si cum au mai zis si altii inaintea mea de multe ori nu mai citesc /comentez pt ca mi-e sila sa vad mizeriile lipsite de logica si venioase din partea lui – stiu ca este blogul tau Radu si tu alegi cine si cum comenteaza, da inteleg si ca multe comentarii inseamna trafic& so on, doar ca pur si simplu mi se pare ca muncesti sa faci un articol care este manjit si restul sa asiste la jeg si e pacat …

      (Citează)

    • Bai atata va mai plangeti de comentarii, pare ca sunteti f sensibili.

      Pe mine unul ma intereseaza IN SPECIAL comentariile care vin de la oameni care gandesc diferit de mine, in general vorbind. Uneori ma duc pe pagina unor gusteri ca Papahagi/ Neamtu + daci + homofobi + comentarii de pe siteurile de stiri TOCMAI pentru ca stiu ca o sa gasesc lume care gandeste altfel decat mine.

      Social media creeaza bule si echo chambers si asta e unul din motivele pentru care empatia aia de care zice Radu e pe cale de disparitie. Deci trebuie luptat impotriva acestor tendinte si de aia e bine sa te expui la comentarii de la oameni care gandesc altfel – sau deloc :-)

      Plus confirmation bias plus in general o osificare a gandirii.

      Este de asemenea si antrenament ca sa inveti sa iti pastrezi calmul si sa nu te mai enervezi aiurea pe internet.

      Deci e foarte bun Gaelex, eu sunt fan Gaelex. Stiu ca unii se refera si la mine cand zic ca nu le plac comentariile de aici, asa ca va spun “cu placere”, eu zic ca va fac un serviciu la fel cum si voi imi faceti mie unul (va stiti voi cine sunteti :-)

      Deci relax si carry on, e f bine asa cum e cu comentariile.

      In rest, noi romanii nu cred ca am avut niciodata compasiune unul pt altul, comunismul a actionat exact spre distrugerea oricarei forme de compasiune pt ca atunci cand traiesti in frica permanenta nu poti fi interesat decat de tine.

      Ca sa ai compasiune, trebuie sa fii bine cu tine in viata ta si cei mai multi dintre noi nu suntem. Ca suntem saraci, ca ne-au batut parintii, ca nu ne-au spus ca ne iubesc etc etc

      PS comentariul nu era pt Orkideea, asa s-a lipit

        (Citează)

  9. Compasiunea mea aia buna si reala e strict rezervata familiei.

    Ca o nelamurite, de ce ai posta pe faisbook ca ti-a murit o pisica ? Hell, de ce ai posta ca ti-a murit un membru al familiei ?

      (Citează)

    • Este usor egoist sa rezervi compasiunea “reala” pt familie, sunt oameni care nu mai au familie sau nu se pot baza pe ea si trebuie sa se bazeze pe oamenii din jur. Nu toti gasim ascultare si intelegere acasa, din pacate.

        (Citează)

    • Donez o mare parte din bonusurile de la munca catre hospice casa sperantei. Totusi nu pot afirma ca simt compasiune fata de copii in situatia nefericita de la ei, doar un mare respect pentru ceea ce fac cei care au grija de cei mici. Probabil suna crud, dar asta e realitatea.

        (Citează)

    • Este excelent ca ajuti – poate avem o definitie diferita apropo de compasiune. Insa clar iti pasa. Sunt multi altii carora le pasa doar “declarativ” dar nu fac nimic pentru a ajuta.

      Si noi mai donam – atat putem noi face. Ii admir insa foarte mult si pe cei care isi ofera timpul si energia pentru diferite cauze. De ex eu nu as rezista psihic sa lucrez cu cazuri atat de dificile precum cei de la Hospice – au toata admiratia mea, bravo lor, sunt niste oameni extraordinari!

        (Citează)

  10. Cred ca e o diferenta foarte mare intre cum ne comportam online vs. offline, inclusiv ca nivel de compasiune. O sa ma dau pe mine drept exemplu, dar ca mine insa cred ca sunt multi oameni. In viata reala am un nivel de compasiune care imi face rau, fizic uneori, de cate ori aud povesti cu oameni care sufera (de asta nu ma pot uita nici la stiri). In mediul online insa am o reactie mult mai domolita, probabil pt ca toata lumea exagereaza online, povestile sunt inflorite si poate chiar inventate. Alta explicatie sincer nu am, cert e ca e mult mai simplu sa fii indiferent online, cata vreme nu vezi si nu auzi direct povestea omului care sufera.

      (Citează)

    • Asa e, de obicei cand iti povesteste cineva ceva in viata reala – e un caz mai apropiat, mai real, o persoana/ situatie care chiar exista, care e cumva aproape de tine. Insa atunci cand citesti pe internet… e ca atunci cand vad pe net stirile cu razboaie in lume. E tragic – dar atat de indepartat, incat nu te afecteaza emotional la fel.

        (Citează)

  11. Compasiunea este pentru oamenii cu bani, ca sa se simta bine ca ajuta, sufera, sunt simtitori si alte din astea…

      (Citează)

    • Stii vorba aia “Cel bogat nu-l crede pe cel sărac și cel sătul nu-l crede pe cel flămând”? Din pacate e mai degraba asa. Cei care trec prin greutati sunt mai empatici cu altii asemenea.

        (Citează)

  12. Compasiunea abstracta fata de umanitate tot la rahaturi duce.

    Gen comunistii care omorau mii de burgheji din dragoste fata de umanitate. Sau leftistii care urasc jumatate de America din dragoste fata de transgenderi si minoritati abstracte.

    Compasiunea ca sa nu bata campii trebuie exersata cu fiinte umane din familie/anturaj.

    Atunci compasiunea e la obiect si e mai greu sa o ia razna.

      (Citează)

    • Problema cea mare in societatea moderna e lipsa familiei/copiilor si a unui grup de care sa apartii. Unii norocosi le au.

      Altii nu au, si nu au nici un grup din care sa faca parte, un “trib” creat in jurul unei povesti comune. Fie daca povestea aia comuna e o religie, un mod de viata, ceva comun care usureaza intalnirea intre 2 persoane.

        (Citează)

  13. Interesanta evolutia ta personala, Radu. Astepti un copil (sa fie sanatos!) se vede ca devii mai sensibil la societatea in care traiesti. In momentul in care ai un copil (prin definitie vulnerabil la rautatile societatii si ale celor din jur), iti pasa mult mai mult de lumea in care traiesti si in care va trai si creste si cineva drag tie dar pe care nu il poti proteja 7/24. Vrei pentru copilul tau o lume mai buna, mai putin nociva pentru cei slabi si expusi.

    Imi place directia spre care te indrepti! Keep it up!

      (Citează)

    • Bwhahahahaha
      Bwhahaha
      O sa vadă în ce tara frumoasa este și ca ce bine ar fi plecat când era tânăr dar trăiește în bloc comunist și face ciubuc pe profishare.
      Am fost măgar dar nah cineva trebe sa o zică

        (Citează)

    • @Mircea asa e! Am fost uimita si foarte mandra de el cand am citit articolul asta :D Adica noi intre noi discutam chestiile astea, dar ma bucur sa le vad si scrise.

        (Citează)

  14. Matilda:
    Va pot spune ca observator – Radu nu sta sa cenzureze mesaje. Intra unele automat la aprobare, nu stiu dupa ce criterii. Altfel, in principiu daca nu se injura lumea in comentarii, comentariile raman. Asta pentru ca vrei sa incurajezi un mediu in care vezi opinii diferite, pe cat posibil, in loc sa ne auzim noi intre noi in bula. Eu am des socuri cand mai citesc din comentarii si vad cat de diferit gandesc altii si asta ma face sa realizez ca sunt intr-un turn de fildes.

    Pe de alta parte daca stai sa cenzurezi mai multe dintre ele, ai o comunitate mai “sanitizata” si poate incurajezi mai mult conversatia. E placut sa stai printre oamenii care gandesc la fel. Sau poate inhibi conversatiia, pentru ca daca toata lumea e de acord cu toata lumea, ce mai e de discutat?

    Acum nici eu nu stiu cum e mai bine. Am pros and cons pentru ambele abordari.

    Eu cand scriam aveam disclaimerul asta ” E spatiul meu privat din infinitul internetului, in care poate oricine sa isi expuna parerile, atata vreme cat nu ii lezeaza pe ceilalti cititori. Intr-o anumita masura limbajul trebuie sa fie civilizat, si tind sa sterg comentariile care nu spun nimic” – dar na, nu aveam si o nevasta care sa imi explice politica de comentarii pentru cititorii mai idi_oti, asa, ca mine.

      (Citează)

  15. Compasiunea este un sentiment ce necesita apropierea fizica. Durerea celuilalt nu o simți de la distanță. Prin urmare, informatizarea și formalizarea interacțiunii pe internet a adus și scăderea compasiunii. Cum zicea cineva aici, compasiunea o rezerv membrilor familiei, apropiaților, celor cărora chiar le pot aduce schimbare, ajutor. Nu pot avea compasiune pentru toată populația care moare de foame prin Africa, dar pot avea pentru o familie săracă de lîngă mine, căreia îi pot dona alimente/bani. Pot avea compasiune pentru copii dezavantajați, dar nu pentru părinții lor care le beau alocația. Pot avea compasiune pentru o ruda care moare de cancer la plamani provocat de fumat, dar nu pentru fumători în general. La fel cu alcoolicii. Zicea cineva, nu-mi amintesc cine, că singura regula suficientă in societate pentru a funcționa corespunzător ar trebui sa fie “don’t be an ass”. Cînd știi că nu faci rău intenționat și voluntar, iar în jur ai oameni care fac rău intenționat, compasiunea cam dispare. Intram in sociopatie cu gîndire a asta?

      (Citează)

    Alătură-te discuției, lasă un mesaj

    E-mail-ul nu va fi publicat. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici. Gândiți-vă de două ori înainte de a publica. Nu o luați pe arătură doar pentru că aveți un monitor în față și nu o persoană reală.

    Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pe Citează pentru a le prelua doar pe acelea. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt ok.


    Prin trimiterea comentariului acceptați politica de confidențialitate a site-ului.



    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.

sus