un blog de Radu Dumitru

Acer Swift 3 e mișto
Acer Swift 3 este șmecher

Uitați-vă și pe canalul meu de YouTube.

Cum a fost cu operația de bypass la Spitalul Monza

6 Oct 2020  ·

EXPERIENȚE, GÂNDURI  ·

32 comentarii

Spuneam recent că s-a operat tata de inimă, bypass dublu, la Spitalul Monza din București. Morala era să nu ignorați nevoia de analize și de rezolvare mai rapidă a unor afecțiuni când încă sunt în stadiul incipient. Iată mai multe detalii și despre operație și ce-a fost la Monza.

INTRO

Problema a început de vreun an sau doi cu dureri în piept. Pentru asta lua nitroglicerină, o pastiluță cu efect imediat. Din câte înțeleg, aceasta dilată aproape imediat vasele de sânge și deci “dă drumul” circulației prin ele. Majoritatea celor cu astfel de probleme umblă cu pastila la ei, în caz de nevoie.

Medicul cardiolog care l-a consultat atunci i-a spus să facă și o coronarografie. Analiza aceasta este uzuală pentru inimă și restul sistemului cardiovascular și presupune introducerea unei substanțe de contrast în sânge pentru ca apoi arterele să fie clar vizibile în radiografii. Asta îi permite medicului care face analiza să observe blocaje în artere, zone unde acestea sunt îngustate și poate chiar complet gâtuite.

(poză stock)

O îngustare a unei artere înseamnă debit mult mai mic de sânge și deci irigarea slabă a unor zone. Durerile în piept sunt un semn al unei îngustări destul de avansate, de obicei. Dacă artera se blochează complet, ca și cum ar avea un dop, cred că se ajunge la infarct.

Coronarografia mai are un avantaj. În timpul examinării, dacă medicul vede o zonă îngustată, poate introduce acolo un stent, un fel de arc care dilată ușor respectivul vas de sânge și deci permite circulația sângelui prin el. Stentul se introduce cu o procedură minim invazivă. Ca un șarpe ce desfundă țevi, este introdus de obicei prin artera femurală, începând din zona inghinală, și ghidat prin corp până aproape de inimă. Mie mi s-a părut SF când au auzit prima oară de asta, dar e o procedură chiar banală, efectuată de foarte mulți ani.

CORONAROGRAFIA

Tata a încercat să se înscrie la o coronarografie și s-a lovit de lipsa de bani în spitalele de stat. În iulie 2019 au sunat pentru o programare la Fundeni și li s-a spus că nu sunt fonduri, să mai încerce prin decembrie. În decembrie 2019 li s-a recomandat să încerce prin mai 2020. În mai 2020 nu erau în continuare fonduri, ba chiar apăruse și pandemia de covid.

Cum tata avea tot mai des dureri în piept, s-a programat la privat. A ales Medlife, care are un centru mare de boli cardiovasculare pe Griviței, și unde coronarografia costă 1.400 de lei cu tot cu o noapte de internare acolo, plus încă 300 de lei pentru un test covid-19 efectuat înainte de internare.

Costul este doar al analizei. Dacă trebuie să-ți pună și un stent, costul devine 12.900 de lei. Două stenturi? Aproape 15.000 de lei. Mi s-a părut extraordinar de mare, dar în practică s-a dovedit apoi că ar fi fost soluția cea mai fericită față de ce-a urmat.

A făcut coronarografia pe 17 iulie și i s-a descoperit un blocaj semnificativ pe artera descendentă anterioară. Aceasta se bifurcă la un moment dat în trei. Blocajul afecta două dintre aceste ramuri și debitul era micșorat la 5%. Cum am zis anterior, închipuiți-vă un robinet prin care curge apă și apoi închipuiți-vă că mai curge doar 5% din debitul uzual.

Am văzut și eu imaginile luate de angiograf, că ni le-au dat pe CD (și din motive ciudate, nu se pot deschide decât de pe un CD). În zona respectivă eu nici măcar nu vedeam trecerea sângelui, era o zonă blank ca și cum ar fi lipsit o bucată de arteră. Mai curgea sânge cât un fir de păr, a spus medicul.

Problema este că n-au reușit să-i monteze stent, deși au încercat de trei ori. Blocajul era prea mare, prea aproape de sânge, nu s-a potrivit nici o dimensiune de stent. Concluzia oficială a medicului respectiv a fost că are nevoie urgentă de operația de bypass, iar până atunci trebuie să stea liniștit și să evite orice efort pentru că sistemul circulator n-ar face față.

Am plătit 4.300 de lei pentru încercarea eșuată de a pune stent. Inițial mi s-a părut ciudat să plătesc o încercare nereușită, dar na… oamenii și-au făcut treaba, au consumat consumabile, nu e vina lor că nu s-a putut. Am văzut în articolul anterior că multora li se pare ridicol să plătești o încercare nereușită. Aș vrea să vă amintesc că operația se plătește și dacă pacientul moare acolo, că nu se dau banii doar dacă se termină totul cu bine. Oamenii au muncit, au încercat procedura, au folosit stenturi exact ca și cum ar fi fost o intervenție reușită. În plus, era un cost comunicat de la început și deci l-am acceptat.

Apropo, tata a spus că totul a fost foarte frumos în noaptea petrecută la Medlife. Curățenie impecabilă, mâncare excelentă, apă, mereu asistente în jur pe acolo, senzația aceea de spital pe care-l vezi de obicei doar în filme.

BYPASS AORTO-CORONARIAN

Bypass-ul este o operație ce sună foarte complicat, deși în prezent este cea mai întâlnită intervenție asupra inimii. Pe scurt, se creează o nouă cale prin care sângele poate curge în jurul unui blocaj. E ca atunci când ai o coadă mare la o casă de hipermarket și se mai deschide încă o casă, în paralel, ca să treacă mai rapid oamenii spre aceeași ieșire. Schema ar fi asta:

Pentru a ajunge la inimă se face o incizie pe centrul pieptului de vreo 30 cm lungime, de la gât și până sub coaste, apoi se taie oasele sternului și acesta se deschide de parcă ai tranșa un pui. Inima se oprește cu ajutorul  unor medicamente, iar funcția ei de pompare este preluată de o mașinărie, o pompă numită heart-lung machine în engleză, care va simula bătăile inimii în următoarele ore.

O arteră curată se recoltează de undeva din corpul pacientului (decid ei de unde, lui tata i-a luat din artera mamară pentru că aparent nu-i trebuie) și se coase în jurul dopului ca un… bypass. Dacă totul arată bine, circulația sângelui este mutată din nou de pe pompa artificială pe inimă și aceasta este repornită (forțat sau repornește singură, probabil după injecția altor medicamente). Se pun la loc oasele sternului, care se leagă cu un fel de sârme, apoi se coase pacientul de sus până jos.

Asta este considerat banal în zilele noastre, un lucru care nu încetează să mă uimească.

Cum și unde faci bypass-ul, acum. Păi, la stat sau la privat. Cei de la Medlife ne-au recomandat, în fișa de externare, numele a diverși medici de la privat (Monza, Sanador etc) și de la stat cu care să discutăm.

Eu știam că Monza este un mare centru cardiovascular mult lăudat. Procedura cu ei a fost foarte simplă deoarece oamenii știu să facă vânzări, că nu le pot spune altfel. Matilda le-a trimis într-o zi de joi un email cerând o programare pentru un consult cardiovascular. Am fost contactați înapoi de o domnișoară care s-a comportat ca un key account manager, cum se zice prin firme, adică ne-a cerut câteva date și ne-a făcut programarea pentru marțea următoare. Am cerut un consult chiar la mediul ce ne fusese recomandat anterior și despre care auzisem și noi de bine din alte surse (dr. Rurac) și ne-a spus că bine, la acesta ne programează.

Am trimis scanate toate fișele și imaginile primite de la Medlife, ca să se uite medicul pe ele înainte de consultație. Consultația, apropo, a fost gratuită, de asta zic că au un sistem în care practic fac vânzări. Te consultă gratuit, dacă accepți să faci operația la ei bine, dacă nu asta este și pleci acasă fără să dai nici un ban.

Asta este un pic diferit de Sanador, am impresia. Ne-am interesat și acolo, costa parcă 450 de lei o consultație la medicul pe care l-am fi vrut noi. În practică, nu aveam vreo îndoială că e nevoie de bypass și deci consultația era doar începutul discuției. Am fi plătit 450 de lei doar ca să-i arătăm și acelui medic concluzia coronarografiei și să-l întrebăm când poate face operația și cât ar costa.

Într-o zi de marți, pe 21 iulie spune calendarul meu, ne-am dus la Spitalul Monza din Pantelimon, pe str Tony Bulandra aproape de Mega Mall. Clădire mare, parcare cu plată. În interior aspect de recepție de hotel, cu canapele albe si tablouri pe pereți și în general o atmosferă modernă.

Am trecut prin cel mai complicat triaj epidemiologic de până acum. Am fost eu împreună cu tatăl meu, ne-a fost luată la intrare temperatura, am completat o fișă, am primit halat, mănuși și botoșei înainte de a fi lăsați să intrăm în spital. Ni se vedeau doar ochii, eram ca niște ninja albi.

Consultația a fost rapidă și eficientă. Am fost preluați de domnișoara pe care am numit-o account manager și duși într-un cabinet ce era liber. Medicul, doctorul chirurg Rurac, a venit după câteva minute. S-a uitat pe CD-ul cu coronarografia, dar studiase deja bine fișierele trimise pe email și era la curent cu toată situația, așa că am discutat direct cazul de față.

Ne-a spus că operația este des efectuată în prezent și cu șanse mari de recuperare fără probleme ulterioare. De obicei cam de la un blocaj de 70% în sus se recomandă bypass, deci la 95% nici nu era altă variantă. Ne-a spus că e nevoie de fapt de două bypass-uri, sunt două ramuri înfundate în imagini, dar nici asta nu-i ceva neobișnuit. S-a uitat în calendar și a spus că poate face operația pe 30 iulie, peste 9 zile.

Am întrebat dacă restul problemelor pe care le are tata pot fi complicații. Tata are cam 103 kg, diabet ușor (140 glicemia), niște probleme cu coagularea sângelui, îi stă uneori și părul cam vâlvoi. Ne-a spus că nu. Cam așa arată toți pacienții ce ajung să aibă nevoie de bypass.

Am întrebat și ce înseamnă să nu facă efort până în operație. Să nu alerge maratonul sau chiar să stea în pat liniștit? Doctorul ne-a spus că mai degrabă să stea în pat liniștit, că la ce stenoză are pe artera respectivă trebuie să evite orice efort. M-am uitat mai încruntat la tata, care în ziua anterioară trecuse pe la mine cărând niște sacoșe cu pepene și alte chestii de la piață.

Apoi medicul a plecat. Domnișoara care ne însoțea ne-a spus că operația costă 31.000 de lei și prețul include 10 zile de spitalizare, operația, ecografii, radiografii, medicamente și practic tot ce-i nevoie înainte și după operație. Ne-a spus că anumite costuri nu sunt incluse, de exemplu cel de dializă sau niște medicamente mai speciale ce-ar putea fi necesare în caz că apar complicații, dar ne-a spus costurile lor ca să le știm.

Eu mi-am păstrat my my my poker face, cum ar zice Lady Gaga. Sincer să fiu, costul mi s-a părut rezonabil. Vorbim de 6.400 de euro, dar discutând anterior cu alții operați la Monza de diverse afecțiuni sau citind pe net mă așteptam la 10.000 de euro. Venisem acolo mai degrabă cu gândul de a afla care-i limita de sus a prețurilor. Am spus că ne vom gândi și am plecat acasă.

Urma să ne gândim și pentru că, între timp, tata avea o programare la centrul de cardiologie CC Iliescu din cadrul spitalului Fundeni din Colentina. Cum ar fi, cel mai bun centru de așa ceva din București din sistemul de stat, dacă nu mă înșel. Mai sunt și altele foarte bune, poate la spitalul Militar sau la Balotești, dar nu-i chiar ușor de ajuns acolo.

L-am dus a doua zi la Fundeni, de altfel. Din nou triaj epidemiologic complex. A intrat singur acolo, eu l-am așteptat afară. În sistemul de stat situația s-a dovedit a fi tot blocată de bani și covid. Adică medicii de acolo l-au consultat din nou și s-au uitat pe rezultatele coronarografiei, dar concluzia lor a fost, pe scurt, următoarea: “dacă te poți opera la privat, du-te acolo, că la Fundeni ai putea fi programat peste 1-3 luni, când or fi fonduri, pentru că spitalul este aproape blocat de pandemia de coronavirus și se operează doar cazuri foarte urgente.

Tata era într-o situația ce necesita operație urgentă, că putea face poc la orice moment. Medicii, însă, înțeleg prin “urgență” oameni care fac infarct și care trebuie operați pe loc pentru un bypass, deși acolo scopul este păstrarea pacientului în viață, nu recuperarea completă după câteva săptămâni. Dacă faci infarct pentru că anumite zone sunt lipsite de irigarea cu sânge, e posibil să rămâi cu sechele grave.

Așa că am sunat la Monza și am confirmat operația. Am avut 6.400 de euro de strâns între timp (vorba vine, am mai pus două bannere si am rezolvat), că banii se plătesc înainte de internare, iar tata de făcut încă niște analize de sânge înainte de internare.

Mi-am făcut un calcul. La stat cât ar fi costat de fapt? Poate 1.500 de euro la chirurg, încă vreo 1.000 de euro la ceilalți din echipă (dacă vrei sau îți cer ei de la obraz), plus cât te costă vreo 10 zile de internare cu tot ce presupune asta. Mi se părea că n-am ieși sub 4.000 de euro, poate chiar mai mult. Într-un sistem blocat pe câteva luni în avans, nu poți ști dacă chirurgul nu-ți cere chiar mai mult ca să te programeze și pe tine la o operație.

Then again, poate sunt eu pesimist și nimeni n-ar fi cerut nimic. Nu vom afla niciodată, că ne-am dus la Monza.

Câteva zile după aceea, însă, cineva mi-a spus de o rudă operată la Fundeni în februarie de bypass și care încă nu scăpase de infecțiile nosocomiale luate din spital, ba chiar avea probleme mari din cauza lor, că antibioticele luate nu prea aveau efect.

Nu vreau nici să zic că sistemul medical de stat este inutil în astfel de situații. Am impresia că acel cost de 31.000 de lei era oricum “subvenționat”. E posibil ca aceasta să fie partea pe care o plăteam noi, dar alți bani îi dădea CASMB sau cum s-o numi. N-am putut afla nici asta cu certitudine, dar acolo tata a dat și cu cardul de sănătate.

Cei 31.000 de lei, apropo, par a fi prețul standard al acestei operații. Iată ce-a scris RalucaV într-un comentariu la articolul anterior:

Tata a avut interventie de dublu by-pass tot la Monza, in 28 iulie. Am platit 31.000 lei si la externare inca 5.000 lei (pentru zile in plus de internare fata de pachetul de 31.000).
Am avut bilet de trimitere de la dr de familie pentru Chirurgie cardiovasculara si asta a redus costul cu vreo 2.000 lei (deci initial a fost 32.600 minus 2.000 partea deconatat de stat plus test covid = 31.000). Internarea a fost in 22 iulie, externarea in 4 august.

OPERAȚIA

Pentru internare au vrut test covid făcut la ei, că aveau centru de testare la spital, plus încă vreo 3 analize (exudat faringian și altele) pe care tata le-a făcut la o clinică mai apropiată de casă. Altfel spus, în cele 9 zile până în operație n-a fost chiar timp de stat degeaba.

Internarea s-a făcut pe 29 iulie, cu o zi înainte de operație. L-am dus la spital, am intrat și eu cu el în zona birourilor de internare ca să văd că nu apare vreo problemă sau că nu e nevoie de acte în plus. Plata o făcusem prin transfer bancar cu două zile înainte. Ne-am luat la revedere în holul spitalului. M-am gândit că ar fi putut fi ultima oară când îl văd, așa amândoi echipați cu halate și botoșei și măști, el cu un troller de haine. Din fericire n-a fost cazul.

Nu știu dacă în perioada aceasta de coronavirus sau întotdeauna, dar cei de la Monza ne-au spus de la început că nu vom avea acces în spital. Îl lăsăm acolo pentru operație, îl vedem după 10 zile la externare.

Conform unor reglementări, medicul de caz urma să ne sune la ieșirea din operație și apoi zilnic ca să ne spună starea pacientului. Nu-i musai procedura Monza, e chiar un ordin de ministru în acest sens, dat la începutul pandemiei pentru a gestiona comunicația cu familiile pacienților. Și sigur, dacă pacientul poate să te sune chiar el, n-are decât să stea toată ziua pe videochat cu familia.

Tot o domnișoară key account manager l-a luat de la parter și l-a dus într-un salon la etajul 3. A stat cu încă un pacient în cameră, aveau televizor, aer condiționat, o baie curată ca la hoteluri moderne șamd. Din fotografiile pe care mi le-a trimis de acolo, totul părea foarte bine.

Pe la ora 5 sau 6 a doua zi au venit să-l pregătească de operație, adică i-au dat alt halat și l-au uns cu betadină ca pe un pui de pus la rotisor. Pe la ora 9 ne-a dat un mesaj scurt “au venit să mă ia”.

La ora 14:17 ne-a sunat chirurgul să ne spună că operația s-a terminat cu bine, că s-a desfășurat fără probleme, că inimă i-a repornit singură și că acum este la terapie intensivă, intubat și sedat, și se va trezi mâine, vineri.

Chiar s-a trezit vineri, dar a stat în continuare intubat. Sâmbătă pe la prânz ne-a sunat chiar tata, ușor groggy, cu voce de om slăbit, și am vorbit un pic cu el. În zilele următoare starea sa s-a îmbunătățit constant, pe luni sau marți a început și recuperarea fizică în spital cu un terapeut de-al lor, mergea pe acolo cât putea șamd.

În costul operației au fost incluse nu doar intervenția în sine și zilele de spitalizare, ci și tot ce s-a mai întâmplat acolo. Cred că i-au făcut vreo 5 ecografii și 5 radiografii în zilele următoare, plus o tomografie, ca să vadă starea inimii și a grefelor, i-au dat o tonă de medicamente, au fost câteva ore de recuperare fizică șamd.

Mâncarea, mi-a spus tata, a fost foarte bună. Mi s-a părut că a mâncat mai bine decât am făcut-o eu acasă, că două mese pe zi erau cu friptură, garnitură și desert, în cantități îndestulătoare. I-am zis în glumă că, dacă n-ar fi fost tăiat de sus până jos și oasele pieptului tăiate apoi cu fierăstrăul, sună ca și cum ar fi la hotel.

Nu vă închipuiți că recuperarea este banală și pacientul zburdă după câteva zile. În primele două zile, tata a fost destul de confuz, chiaun, amețit sau cum vreți să-i spuneți. Se pare că este o consecință normală a operației, ba chiar el a fost stare foarte bună. Am vorbit cu o asistentă de acolo într-o zi și-mi spunea că alți pacienți aiurează total, nu recunosc familia și alte asemenea în primele zile după intervenție. E chiar o dezbatere în mediul academic dacă nu cumva inima artificială din timpul operației introduce niște modificări în sânge și în creier și asta duce la o oarecare confuzie în primele zile, deși testele comparative zic că nu.

L-am luat acasă în ziua 10 de la internare. A ieșit din spital chiar vesel, pe picioarele lui și umblând ca înainte, cu poftă de o cafea bună. Recomandările oficiale sunt să facă mișcare multă, gen plimbări de minim 1 km per zi. Nu există restricții importante de dietă. Deși l-au tăiat și înțepat pe toate părțile și a stat 10 zile acolo, nu are vreo urmă de infecție căpătată în spital.

Cum totul s-a terminat cu bine, mă bucur că am ales Monza. Îi sunt recunoscător și doctorului Rurac. O fi uzuală operația, dar cei care au făcut-o i-au salvat viața. La externare n-a mai avut nimic de plată. Acasă i-am prins o coardă de pat, ca să se poată ridica trăgându-se de ea, că în coate nu avea voia să se împingă în primele zile având în vedere că oasele sternului erau tăiate.

Ce le pot reproșa celor de la Monza este că nu ne-au sunat conform reglementărilor în vigoare, adică o dată pe zi. De fapt, în 10 zile am fost sunați de 2 ori, o dată după operație, o dată a doua zi după ce i-am trimis eu un SMS medicului cerându-i informații noi.

Înțeleg că chirurgul e ocupat ziua cu treburi mai importante, dar să pună pe altcineva să sune, în special în primele zile când pacientul nu te poate contacta el. Într-o zi vorbeam cu tata și era foarte groggy și aș fi vrut să-mi spună un cadru medical că este normală treaba. În altă zi i-au făcut un CT și o ecografie și, deși puteam vorbi oricând cu tata, aș fi vrut ca un cadru medical să-mi spună de ce i-au făcut analizele și dacă au arătat ceva în neregulă sau că totul e normal. Pur și simplu trebuie să poți afla starea pacientului de la un cadru medical, chiar dacă în paralel poți vorbi și cu pacientul.

În fine, am presupus că no news este good news pe acel front și nu m-a deranjat asta prea tare. S-a dovedit, de fapt, că așa este.

Pe 21 septembrie l-am dus la un consult programat încă de la externare. Totul bine. La acesta n-a plătit nimic, dar s-a dus cu trimitere de la medicul de familie și probabil costul a fost acoperit prin CASMB.

    32 comentarii

  1. Sanatate multa atat tie cat si familiei tale!

      (Citează)

  2. Eu nu inteleg ceva. Esti spital privat, platesc tot ce imi ceri, cat imi ceri, de ce trebuie sa dau si cu cardul de sanatate? Cumva ei iau bani din doua locuri, pentru acelasi lucru?

      (Citează)

    • Pentru ca de fapt costul operatiei este mai mare. Utilizand cardul de sanatate, iti mai da statul 2000 de lei prin CASMB si iesi un pic mai ieftin. Scrie si in articol.

      Da, atata deconteaza statul pentru o astfel de operatie, 2000 de lei. Dar asta deja e alta discutie.

        (Citează)

  3. In primul rand multa sanatate :)

    Pentru recuperare fizica CDT Victor Babes este destul de OK si cam in zona cu spitalul Monza.

    Ca doctorul nu te-a sunat mi se pare normal, probabil opera pe banda rulanta si oricum in experienta mea doctorii nu sunt in stare sa comunice.

    Faptul ca tatal tau era groggy este de la anestezistul incompetent, garantat. Anestezia de operatie inseamna niste chimicale care sa te adoarma si niste chimicale care sa te trezeasca. Daca anestezistul nu este motivat sau este incompetent si nu face calculele corect te trezesti praf.

    De asta in sistemul de stat a doua spaga ca marime dupa cea pentru chirurg este cea pentru anestezist. Pentru ca acolo exista riscul sa nu te mai trezesti.

      (Citează)

  4. Multa sanatate tatalui tau!

    2 chestii, la ~6000€ tot trebuie sa stau in camera cu cineva, mai ales acum in perioada covid?

    Si a doua, de ce presupui ca la stat doctorii vroiau mita?

      (Citează)

    • Doctorii de la stat nu vor mită, sunt foarte de treabă. Chiar se atașează mult de pacienți. Îți dau și o nosocomială la despărțire, ca să ai motive să te întorci și să te mai vadă.

      Vorbind serios, niciodată nu știi dacă trebuie să dai decât dacă ți se cere de la obraz. Am auzit că d’ astea nu prea se mai practică. Acum ți se spune că nu sunt locuri, că să vii peste 8 luni… până te simți și pui plicul în buzunar iar doctorul te refuză neconvingător, sfârșind prin a-ți face pe plac, doar ca să nu te simți respins: “Mulțumesc, dar nu trebuia.”

        (Citează)

  5. Multa sanatate tatalui tau.

    Anul trecut in august am fost internat la Sanador sa-mi scoata un testicul, operatie simpla, testiculul se scoate inghinal, ca la apendicita.
    Cu analize si 3 zile de internare am dat 19700 lei, cam 4100 euro. Nu comentez nimic de pret, asta e, sanatatea e importanta pentru mine.

    Doctorul care m-a operat, cel mai bun, a ales Sanador in loc sa aleaga Fundeni si ma bucur.
    Conditiile la Sanador sunt de 5 stele dar mi se pare ca incearca sa scoata bani din orice, iti dau un sentiment de jecmaneala.

    Culmea, testiculul murise in urma unui infarct, vasele de sange care il irigau s-au strangulat si nu a mai fost alimentat cu sange. De ce, nu stiu, probabil o mica hernie a presat pe vasele de sange, sau testiculul s-a rasucit. :)

      (Citează)

  6. Concluzia. Trăiți sănătos, faceți analize din când în când, că banii se pot duce mai repede decât se fac! Plus că sunt situații când banii nu pot fi de mare ajutor.

    Am mai zis-o și altă dată, când ai bani, parcă și Dumnezeu te iubește mai mult. Evident, ai acces la medici buni, când trebuie (nu peste 7-8 luni), îți poți permite investigații complexe, medicamente bune etc.

    Azi scot blenderul din debara, îl șterg de praf, și mă apuc de un smoothie verde. Nu e prea gustos, dar e mai ieftin decât un bypass. Sănătate!

      (Citează)

  7. Am avut o interventie la inima pentru repararea unui defect electric (la nodul sino-atrial) la o clinica privata in Timisoara, cam 12000 de lei pentru interventie si o noapte internare. Mancarea de dupa operatie a fost absolut groaznica. De conditii nu am avut nimic de reprosat, curatenie, toaleta si dus in camera, singur in salon, atentie la orice ora, la micul dejun a fost ok mancarea, sandvisuri si iaurt Danone, dar nu am putut manca cina… o mamaliga lunga si niste bucatele de piept de pui cu ceva sos alb, zero gust. Speram la ceva mai bun de banii aia, macar sa fi pus niste legume.

      (Citează)

  8. (și din motive ciudate, nu se pot deschide decât de pe un CD) = siguranța datelor :)

      (Citează)

  9. motanes:
    Doctorii de la stat nu vor mită, sunt foarte de treabă. Chiar se atașează mult de pacienți. Îți dau și o nosocomială la despărțire, ca să ai motive să te întorci și să te mai vadă.

    Vorbind serios, niciodată nu știi dacă trebuie să dai decât dacă ți se cere de la obraz. Am auzit că d’ astea nu prea se mai practică. Acum ți se spune că nu sunt locuri, că să vii peste 8 luni… până te simți și pui plicul în buzunar iar doctorul te refuză neconvingător, sfârșind prin a-ți face pe plac, doar ca să nu te simți respins: “Mulțumesc, dar nu trebuia.”

      (Citează)

  10. Gaelex:
    In primul rand multa sanatate :)

    Pentru recuperare fizica CDT Victor Babes este destul de OK si cam in zona cu spitalul Monza.

    Ca doctorul nu te-a sunat mi se pare normal, probabil opera pe banda rulanta si oricum in experienta mea doctorii nu sunt in stare sa comunice.

    Faptul ca tatal tau era groggy este de la anestezistul incompetent, garantat. Anestezia de operatie inseamna niste chimicale care sa te adoarma si niste chimicale care sa te trezeasca. Daca anestezistul nu este motivat sau este incompetent si nu face calculele corect te trezesti praf.

    De asta in sistemul de stat a doua spaga ca marime dupa cea pentru chirurg este cea pentru anestezist. Pentru ca acolo exista riscul sa nu te mai trezesti.

    Bine ca esti tu expert in anestezie! Nu e chiar asa. Cred ca n-ai inteles complexitatea operatiei, in care se opreste inima pentru mai mult timp si o masinarie circula sangele. E mult mai complex totul, de exemplu poate are stenoze si pe carotide si scazand tensiunea arteriala se iriga creierul mai greu, sau poate masinaria aia nu e calibrata bine si in loc sa oxigeneze sangele la 99% e pentru cateva ore pe la 88%.

      (Citează)

    • Aham, plămânii bagă oxigen în sânge, nu inima. Altfel de acord, pot apărea tot felul de complicații și neplăceri.

        (Citează)

    • @Gaelex: “The heart-lung machine is a mechanical pump that maintains a patient’s blood circulation and oxygenation during heart surgery by diverting blood from the venous system, directing it through tubing into an artificial lung (oxygenator), and returning it to the body.”
      Masinaria aia nu doar pompeaza sange, il si oxigeneaza. Cum crezi ca pot opera oamenii aia acolo daca toracele pacientului se tot misca pentru respiratie?
      In alta ordine de idei, esti confuz dupa anestezie pentru ca inca nu ai eliminat toate chimicalele din sistem, e super frecventa treaba, imi aduc aminte de nevasta-mea dupa cezariana cu anestezie totala cat de praf era, repeta tot timpul aceleasi 3-4 intrebari indiferent de cate ori ii raspundeam.

        (Citează)

  11. Multa sanatate!
    Acum 2 saptamani taica-meu (75 ani, cu ceva hipertensiune) si-a pierdut cunostinta cand venea de la baie, dimineata dupa ce s-a trezit din somn. Si-a revenit in putin timp, dar maica-mea a chemat salvarea, l-au adus la urgente si l-au luat la purecat.
    Cum n-am putut povesti cu nimeni de pe acolo, ne-am gandit fie la infarct, fie la un AVC tranzitoriu. Am reusit sa vorbim cu doctorita de la ATI care il preluase, dupa 4-5 ore, a zis ca l-a vazut cardiolog si neurolog, au zis ca e OK din punctul lor de vedere, poate sa plece, dar mai sta putin sub supraveghere cu o perfuzie si sa-i vina rezultatul testului Covid. Dupa inca cateva ore aflam ca si-a pierdut iar cunostinta, tot cand venea de la baie. Au chemat iar cardiolog si – supriza: embolie la ambii plamani. L-au transferat la cardiologie pe terapie intensiva (era Covid negativ), ne-a zis doctorita de acolo ca e grav, baga in el tratament maximal, nu garanteaza nimic si noaptea aia urma sa fie decisiva.
    A iesit din spital dupa 9 zile, e ok, cu tratament anticoagulant de lunga durata, plamanii se pare ca nu au ramas cu afectari nasoale. De sunat, apropo de ce zici tu, a sunat doctorita numai in prima zi, in rest am sunat pe sectie prin centrala ca sa aflam ceva in afara de ce ne spunea el, in ultima zi am primit si numarul de mobil al doctoritei, de altfel foarte amabila, a refuzat plicul pe care tata a vrut sa i-l dea la externare.
    Evident, fara vizite, i-am trimis o carte de citit si un telefon prin portar, exista program de trimis pachete. Mancarea – margarina cu biscuiti (sau invers) dimineata, jumatate de pulpa de pui cu orez seara, la amiaza nu stiu. Dupa 3 zile am renuntat sa mai intreb ce primeste de mancare.
    Ma intreb cum au ratat la controlul initial embolia si ce se intampla daca urgentista nu insista sa-l mai tina putin sub supraveghere. Era iar un titlu in presa, “Pacient decedat dupa ce a fost trimis acasa de la urgente”.

      (Citează)

  12. Nu mi se pare corect ca incurajezi oferirea de bani doctorilor din sistemul public. Inteleg cum functioneaza lucrurile, dar daca ne-am oprit cu totii din a face asta poate ca nu ar mai fi vorba despre asa ceva.

      (Citează)

  13. alunelu:

    Ma intreb cum au ratat la controlul initial embolia si ce se intampla daca urgentista nu insista sa-l mai tina putin sub supraveghere. Era iar un titlu in presa, “Pacient decedat dupa ce a fost trimis acasa de la urgente”.

    Asta iti pot raspunde eu:
    Sistemul sanitar de stat din Romania. Exista o analiza de sange D-Dimer care daca e crescuta arata ca pacientul poate avea embolie pulmonara. Din pacate nu l-a facut nimeni ca nu s-au gandit si sa il fac standard cota cativa lei in plus. Abia a 2-a oara s-a gandit cineva si a intrat pe sina care trebuie.

      (Citează)

  14. Noroc ca ati avut bani. Eu realizez acum, destul de tarziu, cat de importanti sunt banii. Mi se par imense prețurile. Practic daca nu ai bani stii ca mori.

      (Citează)

  15. Multa sanatate!

    Anul trecut o dubla pneumonie a costat la Medicover 5025 Euro, 11 zile de spitalizare cu toate investigatiile si alte celea, 1 1.

      (Citează)

  16. In primull rand as vrea sa-i urez multa sanatate tatalui tau!

    Am fost si eu la Monza in septembrie (dr. Stoica). Norocul meu a fost ca mi-au cerut investigatii suplimentare si am scapat (momentan) de o operatie complicata pe creier (parca 8600 de euro era). Si eu am ramas surprins de cat de repede se misca lucrurile. Mi-am trimis dosarul pe mail. Am fost sunat a doua zi si programat peste 5 zile la consult. Mi-au cerut un EEG de 3 ore dar cum nu aveau la ei loc liber au discutat cu cei de la Neuroaxis si m-au programat acolo. Faza tare e ca m-au programat inainte de inceperea programului normal. Au chemat medic cu 2 ore mai devreme doar ca i-au rugat cei de la Monza. Wow! In plus au si trimis rezultatul investigatiei in aceeasi zi pentru ca stiau ca am programata consultatia la dr. Stoica.
    In alta ordine de idei iti multumesc pentru articolul detaliat pentru ca si eu il am pe taica-miu cu probleme si i s-a recomandat in vara o coronarografie tinand cont ca are la activ mai multe probleme grave.

      (Citează)

  17. Andrei Baroga

    06/10/2020 la 1:45 PM

    Cu tot respectful Radu, insa mi se pare ca prea te concentrezi pe bani. In locul tau as fi recunoscator ca e bine tatal tau si ca ati fost sanatosi si v-ati permis sa platiti operatia. Mai adauga si norocul unui diagnostic medical corect, descoperit la timp.

    Pe de alta parte de aia trebuie sa fii atent cu finantele. Sa ai bani de o urgenta, de zile negre. Stiu, e un lux treaba asta la noi in tara. Pentru tine poate a fost un efort mic. Altii ajung sa-si vand masina, casa, pentru a avea sansa de a trai.

    Faza cu “nu mai sunt fonduri” mi se pare de rahat. O intalnesti mereu cand vrei sa faci analize sau investigatii. Nu mi se pare normal. Ar fi corect sa spun si eu la final de luna, cand trebuie sa se virez contributia la sanatate din salariul meu ca “nu mai sunt fonduri”? De ce mama masii nu sunt fonduri daca eu am contribuit? Sistemul e prost.

      (Citează)

  18. Gabriel:
    (și din motive ciudate, nu se pot deschide decât de pe un CD) = siguranța datelor :)

    Nu a stiut Radu cum sa faca. Se pot copia pe calculator, se poate transmite arhiva printr-un serviciu gen wetransfer. Iti trebuie doar sa ai instalata aplicatia pentru vizualizare…eu de regula folosesc RadiAnt DICOM viewer.

      (Citează)

    • eu am aplicatia ONIS pt fisierele tip DICOM. La un moment dat m-am jucat cu un CD de la un RMN si am redenumit fisierele punand .dicom in coada si mi le-a recunoscut irfan-ul. chiar le-am transformat in jpg cu irfan

        (Citează)

  19. In primul rand, multa sanatate tatalui tau! Recuperare rapida!

    In al doilea rand, trec printr-o situatie asemenetoare cu tata. Din pacate, la tata e mult mai grav pentru ca a intarziat foarte mult consultul si a ajuns sa aiba endocardita(infectie situata la nivelul inimii), septicemie in corp si un AVC, toate cauzate de cele 3 stenoze la nivelul inimii. De operat, doar daca reuseste sa scape de infectia din corp.

    Am sunat si la Monza iar pretul oferit este similar cu ce v-au oferit voua insa noi am ales alta varianta, de stat.

    Sfatul meu este urmatorul: daca aveti parinti peste 50+ ani si acuza dureri in piept, oboseala cronica, etc, duceti-va cu ei de urgenta la un control cardiac. Chiar si o zi le poate salva viata.

    De cele mai multe ori aflii ca e grav cand e prea tarziu. Se stie ca boala de inima e un asasin tacut.

      (Citează)

    • Endocardita se refera la o infectie a clapei de la Aorta si nu are de-a face cu stenoza de artera coronariana. De obicei infectia produce niste vegetatii pe clapa si de acolo se dizloca din cand in cand cu fluxul sanguin in alte parti ale corpului (de aici si complicatiile cu infarctul cerebral si alte infectii in corp). Stenozele pe arterele cononariene se trateaza simplu cu stenturi. Tratamentul endocarditei necesita antibiotice pe termen lung si monitorizare si eventual operatie de inlocuire a valvei.

        (Citează)

    • Cosmin, chiar as vrea sa stiu cum ati putut alege varianta la stat. Si noi am fi vrut, dar pur si simplu ne-a zis ca nu se poate.
      Mama s-a simtit f rau in iunie si imediat cum s-a ridicat starea de urgenta si au inceput consulturile in privat, a mers la un cardiolog.
      Situatia era asa de grava incat dr nu a lasat-o sa plece acasa, a chemat salvarea la el la cabinet si au dus-o de urgenta la spitalul judetean.
      Acolo i-au facut testul, a stat in izolare pana i s-a confirmat negativ si apoi au mutat-o pe sectie, in salon cu inca 5 femei.
      La plecarea cu salvarea, dr ne-a spus ca mama va ajunge la Elias, fiindca sigur ii trebuie stenturi.
      Sectia cardiologie a spitalului era de fapt constituita dintr-un salon de barbati si unul de femei, iar la acelasi etaj erau aduse majoritatea sectiilor din spital, alocand cate un salon fiecareia. In afara de maternitate/neonatologie care isi pastrasera etajul, doar etajul asta facut din mai mule saloane de specialitati diferite functiona. Restul erau in conservare, ptr ce ar fi putut sa se intample din cauza pandemiei. Adica activitatea e drastic restransa, artificial de cele mai multe ori, in timp ce la cliniciile private se pompeaza cu toate motoarele.
      In fine, cat a stat in spitalul judetean, vreo trei zile, au tinut-o cu niste perfuzii, nici macar la baie nu au lasat-o sa mearga, cu toate ca ar fi putut si singura. Dar fiindca i se recomandase sa mearga insotita, infirmierele au preferat sa ii aduca plosca de fiecare data, ca sa nu-si bata capul cu insotirea ei – li se
      parea cu risc ptr ele.
      Vesti am avut doar de la mama, cu dr nu am putut vorbi deloc fiindca era permanent ocupat. La un moment dat, ne-a sunat mama si ne-a zis ca nu se mai poate internarea la Elias si dr i-a propus Monza. Mama oricum era cam confuza, iar cand esti pe un pat de spital, cu spectrul mortii deasupra, ce poti sa zici decat da? Din momentul in care mama a confirmat, a durat un sfert de ora si am fost sunati de – probabil – aceeasi key account manager care ne-a spus ca la recomandarea doctorului de la spitalul judetean – si i-a spus numele – o asteapta pe dna T la spitalul lor.
      Bineinteles ca in momentele alea nu puteai sa zici altceva si-apoi totul a mers uns. Adica cardiologul curant i-a pus la dispozitie salvarea, la Monza a fost internata imediat, i s-a facut test, coronografia si montarea a doua stenturi – 22000lei.
      Suntem multumiti ca totul a decurs bine si intr-adevar mama si-a revenit spectaculos, dar nu putem scapa de gustul amar al senzatiei ca totul e doar o imensa afacere in care sunt prinsi cu cota parte doctorii de la stat care furnizeaza pacienti pe banda rulanta clinicilor private. Nici macar nu se straduiesc sa obtina internare in spitalele de stat, fiindca asta e procedura, m-am interesat mai apoi la Elias. Ptr urgente – asa cum era ea, cu infarcte multiple in antecedent – medicul curant trebuie sa gaseasca loc la spitale care pot oferi procedura indicata.
      Dar sub motivatia pandemiei, niciunul nu se sinchiseste sa incerce macar.
      Orice ati face si oricat v-ar fi de greu, trebuie sa aveti bani, multi, ptr ca boala in pandemie costa si mai mult.
      Si pana sa mori de covid, iti sta inima sau faci blocaj renal sau…sau… si mori cu zile daca nu ai bani.

        (Citează)

  20. Intre noi fie vorba, depinde si de corp, de alimente, alcool, cafea, energizante etc.

    Stiu caz cand s-a trezit a urinat pe el si a vomitat langa pat.
    Asa ca…. Esti totusi complet anesteziat…..nu e stiinta 100% sigura, altii mor de la ea :))

    Gaelex:
    In primul rand multa sanatate :)

    Pentru recuperare fizica CDT Victor Babes este destul de OK si cam in zona cu spitalul Monza.

    Ca doctorul nu te-a sunat mi se pare normal, probabil opera pe banda rulanta si oricum in experienta mea doctorii nu sunt in stare sa comunice.

    Faptul ca tatal tau era groggy este de la anestezistul incompetent, garantat. Anestezia de operatie inseamna niste chimicale care sa te adoarma si niste chimicale care sa te trezeasca. Daca anestezistul nu este motivat sau este incompetent si nu face calculele corect te trezesti praf.

    De asta in sistemul de stat a doua spaga ca marime dupa cea pentru chirurg este cea pentru anestezist. Pentru ca acolo exista riscul sa nu te mai trezesti.

      (Citează)

    • De aia nu te bagă in operație din prima zi de internare, te supraveghează și bagă in tine chestiile pe care le știu ei. Cel puțin așa ar trebui să fie în teorie.

      Vomat în pat este foarte periculos, destui au murit așa sufocați, inclusiv Nichita Stănescu mi se pare. De asta paturile din evul mediu erau scurte rău pentru nobili și bogați, ca să doarmă sprijinit nu perfect întins pentru ca erau tot timpul beți.

        (Citează)

  21. miile alea de lei nu le am acum daramite pensionar. la copii nu cer si nici nu primesc.

    ne vedem in Spania la pensie, cum am stabilit, da? io o sa fiu in Comunitatea Valenciana cel mai probabil.

      (Citează)

  22. Tata avea nevoie de 3 stenturi. A fost la Sanador si l-au stabilizat apoi au incercat intr-o dimineata sa-i puna stenturile. Nu au reusit la primul si s-au dat batuti. O doamna doctor a facut interventia, parca Gavrila o chema. Dupa ce ne-au zis rezultatul am vorbit instant la ARES din spitalul Ponderas (pe la Aviatorilor), iar la ora 17 tata avea 2 stenturi puse, iar al 3 lea unde nu reusise dincolo au zis ca nu pot pune pentru ca era iritatie de la prima interventie. Dr. Marin Postu a facut operatia. A fost ca la instalatori, domle aia de a facut lucrarea anterioara a gresit traseul si a iritat toata zona. Dupa 2 controale au zis ca poate trai si fara al 3 lea stent.
    ca bani a costat vreo 5000 lei la Sanador si 20.000 lei la Ares.
    Ca chestie astia de la ares s-au laudat ca i-au pus vreo 5 stenturi lui iliescu…. de aia traieste ilici atata…..

      (Citează)

  23. miriam:
    Cosmin, chiar as vrea sa stiu cum ati putut alege varianta la stat. Si noi am fi vrut,dar pur si simplu ne-a zis ca nu se poate.
    Mama s-a simtit f rau in iunie si imediat cum s-a ridicat starea de urgenta si au inceput consulturile in privat, a mers la un cardiolog.
    Situatia era asa de grava incat dr nu a lasat-o sa plece acasa, a chemat salvarea la el la cabinet si au dus-o de urgenta la spitalul judetean.
    Acolo i-au facut testul, a stat in izolare pana i s-a confirmat negativ si apoi au mutat-o pe sectie, in salon cu inca 5 femei.
    La plecarea cu salvarea, dr ne-a spus ca mama va ajunge la Elias, fiindca sigur ii trebuie stenturi.
    Sectia cardiologie a spitalului era de fapt constituita dintr-un salon de barbati si unul de femei, iar la acelasi etaj erau aduse majoritatea sectiilor din spital, alocand cate un salon fiecareia. In afara de maternitate/neonatologie care isi pastrasera etajul, doar etajul asta facut din mai mule saloane de specialitati diferite functiona. Restul erau in conservare, ptr ce ar fi putut sa se intample din cauza pandemiei. Adica activitatea e drastic restransa, artificial de cele mai multe ori,in timp ce la cliniciile private se pompeaza cu toate motoarele.
    In fine, cat a stat in spitalul judetean, vreo trei zile, au tinut-o cu niste perfuzii, nici macar la baie nu au lasat-o sa mearga, cu toate ca ar fi putut si singura. Dar fiindca i se recomandase sa mearga insotita, infirmierele au preferat sa ii aduca plosca de fiecare data, ca sa nu-si bata capul cu insotirea ei – li se
    parea cu risc ptr ele.
    Vesti am avut doar de la mama, cu dr nu am putut vorbi deloc fiindca era permanent ocupat. La un moment dat, ne-a sunat mama si ne-a zis ca nu se mai poate internarea la Elias si dr i-a propus Monza. Mama oricum era cam confuza, iar cand esti pe un pat de spital, cu spectrul mortii deasupra, ce poti sa zici decat da? Din momentul in care mama a confirmat, a durat un sfert de ora si am fost sunati de– probabil – aceeasi key account manager care ne-a spus ca la recomandarea doctorului de la spitalul judetean – si i-a spus numele – o asteapta pe dna T la spitalul lor.
    Bineinteles ca in momentele alea nu puteai sa zici altceva si-apoi totul a mers uns. Adica cardiologul curant i-a pus la dispozitie salvarea, la Monza a fost internata imediat, i s-a facut test, coronografia si montarea a doua stenturi – 22000lei.
    Suntem multumiti ca totul a decurs bine si intr-adevar mama si-a revenit spectaculos, dar nu putem scapa de gustul amar al senzatiei ca totul e doar o imensa afacere in care sunt prinsi cu cota parte doctorii de la stat care furnizeaza pacienti pe banda rulanta clinicilor private. Nici macar nu se straduiesc sa obtina internare in spitalele de stat, fiindca asta e procedura, m-am interesat mai apoi la Elias. Ptr urgente – asa cum era ea, cu infarcte multiple in antecedent – medicul curant trebuie sa gaseasca loc la spitale care pot oferi procedura indicata.
    Dar sub motivatia pandemiei, niciunul nu se sinchiseste sa incerce macar.
    Orice ati face si oricat v-ar fi de greu, trebuie sa aveti bani, multi, ptr ca boala in pandemie costa si mai mult.
    Si pana sa mori de covid, iti sta inima sau faci blocaj renal sau…sau… si mori cu zile daca nu ai bani.

    In cazul nostru situatia s-a agravat foarte repede si am fost nevoiti sa mergem la UPU, la Balotesti, spitalul de cardiologie. Din pacate a fost prea tarziu.

      (Citează)

    Alătură-te discuției, spune-ți părerea:

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici, și fără mesaje doar de dragul URL-spam-ului. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt binevenite. Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pe Citează pentru a le prelua doar pe acelea.

sus