un blog de Radu Dumitru

►► canalele mele de YouTube: youtube.com/RaduDumitru (personal) și youtube.com/NwraduBlog (tech) ◄◄

Pașii corecți pentru a obține viza de SUA

22 Feb 2019  ·

TURISM  ·

72 comentarii

Am luat viza pentru SUA. Nu avem o călătorie planificată, dar am luat-o tocmai ca să putem planifica ceva în viitor.

La interviu la ambasadă mi s-au pus câteva întrebări, dar prima mi s-a părut excelentă:
– Ce ați studiat la facultate?
– Facultatea de Electronică, specializarea comunicații audio-video.
– Păi și lucrați tocmai ca blogger?

M-a binedispus întrebarea și nu sunt ironic când zic asta. Toate experiențele din ultimii ani, inclusiv felul în care am cunoscut-o pe Matilda și toate celelalte avantaje oferite de blog, m-au convins că am făcut alegerea corectă. Doar că este foarte greu de explicat cuiva în 10 secunde, așa că i-am spus doar că sunt foarte puțini cei ce se pot lăuda cu această tranziție.

Revenind la subiectul articolului, procedura de obținere a vizei este, în opinia mea, descrisă greșit pe site-urile oficiale americane. Pașii indicați de ei trebuie făcuți în altă ordine și cred că ar fi bine să știți niște lucruri înainte să vă apucați de asta. Să aplici pentru viză este mai complicat decât interviul în sine, în opinia mea.

PROCESUL DE SOLICITARE A VIZEI

Disclaimer: mai jos vă spun cum am făcut eu și ce am observat eu. Alegeți voi dacă doriți să urmăriți sfaturile oficiale sau pe cele de mai jos, dar nu dați vina pe mine dacă ceva merge greșit și nu luați viza.

Pașii oficiali, împreună cu toate informațiile și instrucțiunile necesare, pot fi găsite pe ustraveldocs.com (în română, dar citiți și site-ul în engleză pentru că este altfel structurat și găsiți și acolo informații bune). Acolo pașii sunt următorii: alegeți tipul de viză dorit, plătiți taxa de viză, completați formularul DS-160, faceți profil de utilizator pe site-ul oficial de vize, programarea la interviu și interviul în sine, la ambasada din București. În practică, sunt mici diferențe și neconcordanțe între site și realitate. Eu am pierdut aproape o zi întreagă ca să-mi dau seama în ce ordine trebuie făcute de fapt lucrurile și ca să completez formularele cerute.

Mai jos găsiți recomandările mele:

Gândiți-vă ce tip de viză aveți nevoie, ca să știți ce bifați. Pentru turism, este nevoie de cea numită B2.

Pasul 1: faceți-vă o fotografie. Pentru viză se cere un anumit tip de fotografie: 5×5 cm, capul de o anumită dimensiune, fără ochelari. În practică, fotografia uploadată în site a fost suficientă, nu mi-au cerut și una printată (se pare că doar dacă nu merge upload-ul sau fotografia uploadată totuși nu este bună vi se cere alta pe hârtie).

Citiți aici recomandările pentru o fotografie bună (au și multe exemple  de bine și rău) și puteți uploada aici o fotografie (alegeți țara și apar opțiunile de upload), iar softul vă spune dacă este acceptată sau nu. Eu personal am fost la un fotograf aici în cartier și am dat 12 lei pe două fotografii tip viză SUA și l-am rugat să-mi dea și pe stick fotografia. Acea fotografie, rezoluție 600 x 600 px și uploadată în site odată cu DS-160, a fost singura de care am avut nevoie în cele din urmă.

Puteți să vă faceți acea fotografie și acasă, câtă vreme aveți lumină bună și un fundal alb. Urmați ghidul lor despre cum să (nu) arătați în fotografie, rugați pe cineva să vă fotografieze cu telefonul (nu selfie), decupați pătrat, aveți grijă să aveți capul mărișor în poză. Recomandarea mea este ca, pentru 12 lei, să nu riscați totuși să nu aveți și fotografii pe hârtie foto la voi, deși în același timp am văzut că în interiorul ambasadei există un chioșc foto pentru cei ce au nevoie de fotografii pe loc (dar cine știe cât stă acolo?).

Pasul 2: completați formularul DS-160 prin acest site.

Imediat după începerea procesului, vi se va aloca un Application ID. Notați acel id sau faceți un screenshot, veți avea nevoie de el dacă întrerupeți procesul de completare DS-160 și vreți să-l reluați, de exemplu, a doua zi sau când faceți rost diverse informații cerute.

Formularul acesta vă poartă prin diverși pași. Veți completa acolo datele din pașaport, numele soției, ce job aveți, unde și de când, ce studii aveți și de ce, când vreți să mergeți în SUA și de ce, unde veți sta, pe cine cunoașteți acolo, în ce țări ați mai fost șamd.

Câteva observații:

  • unele întrebări sunt ilogice. Am bifat că nu am planificat încă nici o călătorie, dar site-ul îmi cerea în continuare să spun când intenționez să merg în SUA, unde și de ce. Am pus o dată aproximativă din vara următoare, când poate vom călători acolo dacă obțin viza. În altă parte, ți se cere să zici persoana la care vei merge. Nu mergi la nimeni? Bine, zi organizația la care vei merge! Nu știi organizația? Atunci zi persoana la care vei merge. Am ieșit din această buclă nefericită punând numele unui magazin la care aș vrea să merg acolo (și la interviu am fost întrebat despre ce-i vorba și le-am spus că a trebuit să completez ceva ca să trec mai departe în site).
  • la un moment dat am fost întrebat unde voi sta. Am scris “hotel”. N-am vrut să pun numele unui hotel specific pentru că știu că la intrarea în SUA chiar îți cer actele doveditoare că te vei caza undeva și n-am vrut să nu corespundă cumva cu ce-am declarat la viză.
  • stați cu Internetul pregătit. Pentru fostul angajator mi s-au cerut inclusiv adresa, codul poștal și telefonul. Evident, le-am căutat pe Google, că nu le mai țineam minte.
  • la final sunt întrebări ce pot părea amuzante. Intenționați să faceți acte de terorism? Ați făcut vreodată trafic cu copii? Ați ajutat persoane care vor să atace SUA? Le-am înțeles rostul, este o declarație pe propria răspundere; dacă la vreo verificare se dovedește că i-ați mințit, probabil este un motiv bun să vă refuze viza sau intrarea în țară.

Întreg procesul durează vreo 40 de minute, deși întrebările probabil că diferă în funcție de tipul de viză ales. La final se va genera o pagină de confirmare ce include fotografia voastră, câteva date și acel Application ID de la început, pagină pe care trebuie să o imprimați și să o aduceți la ambasadă. Acolo nu mi-a cerut-o nimeni, dar na… mai bine să o aveți.

Pasul 3 și pasul 4 se pot face în paralel. Aveți nevoie de profil pe site-ul de făcut programări de interviu, iar pentru programare vi se cere dovada plății taxei de viză. Dacă o plătiți numerar la bancă, puteți să o plătiți înainte de a vă face profil pe site. Dacă o plătiți online, întâi aveți nevoie de profil pe site, că de acolo se inițiază totul.

Pasul 3: intrați pe site-ul CGI, faceți-vă cont și actualizați-vă profilul. Vi se va cere în profil numărul de confirmare din DS-160, acel Application ID care la mine începea cu AA008.

Site-ul vă spune de multe ori să introduceți datele exact ca-n pașaport. Eu în pașaport am prenumele legate prin cratimă (Radu-Victor), dar site-ul american nu acceptă cratime sau alte caractere, așa că l-am trecut fără. Din moment ce-am luat viza, nu a fost o problemă, probabil știu și ei de ciudățenia asta cu cratimele a oficialităților noastre. Acum să vedem dacă și intru în SUA…

Pasul 4: plătiți taxa de viză. Pentru cea de turist, taxa este de 160 de dolari sau 688 de lei în acest moment.

Taxa asta se poate plăti în două moduri: numerar la Banca Transilvania sau online printr-un serviciu numit Trustly, care numai de încredere nu mi s-a părut, dar na… lucrează cu guvernul american, o fi ok.

Numerar: descărcați din pagina aceasta formularul de aviz de plată. Aveți apoi vreo trei zile (scrie pe el când expiră) să ajungeți la un ghișeu BT și să plătiți taxa, iar din chitanța de plată veți avea nevoie de “număr chitanță” pentru programarea interviului la pasul 5.

Online: aici e jesus christ. Din site-ul CGI, secțiunea de programare interviu, alegeți plata online și urmați pașii cu Trustly. Deși peste tot în site-uri scrie doar de Banca Transilvania, Trustly funcționează și cu ING, BCR, Unicredit și Raiffeisen.

Atenție că Trustly nu este un serviciu de plată cu cardul, ci unul care cere acces la contul vostru bancar și transferă de acolo, prin transfer online, suma corespunzătoare taxei de viză. Eu le-am dat acces la contul ING și a fost ca și cum m-aș fi logat în Homebank, cu tot cu cod generat de token. Alegeți voi dacă aveți încredere în Trustly sau nu pentru asta; în ING, cel puțin, nu poate accesa a doua oară contul fără acordul meu. Notați numărul de referință alocat de Trustly pentru tranzacție.

Atenție că tranzacțiile prin Trustly nu sunt rambursabile. Dacă greșiți voi ceva sau ratați interviul sau nu primiți viza la interviu, banii oricum nu-i mai recuperați.

Indiferent ce metodă alegeți, abia a doua zi numărul chitanței va fi acceptat de site. Undeva scrie că prin Trustly ar trebui confirmată imediat tranzacția, așa că am deschis un ticket suport tot prin site-ul CGI explicând problema. A doua zi aveam răspunsul, mi-au spus că a fost activat numărul de referință al tranzacției și într-adevăr a mers.

Pasul 5: cu profilul completat corect și taxa plătită și numărul chitanței completat în sistem, programați-vă interviul. Eu am programat miercuri pentru lunea următoare, la ora 8:30, dar aș fi putut să aleg și una dintre zilele următoare.

Imprimanți și confimarea interviului. Oficial trebuie să mergeți la voi cu cele două confirmări (de interviu și de DS-160) și cu pașaportul, dar luați și alte acte doveditoare că nu plănuiți să fugiți în SUA, ci vreți să mergeți doar ca turist sau business sau ce-o fi.

INTERVIUL

Intrarea în consulatul ambasadei se face prin partea de vest, spre pădure la colț Liviu Librescu cu Vasile Gheție, nu spre DN1.

Parcare oficială nu există, lumea lasă mașinile pe unde poate, de obicei blocând o bandă sau pe trotuarul de vizavi. Vă sfătuiesc să ajungeți acolo cu 10 minute mai devreme, deși nu-i o tragedie dacă întârziați; rulajul de oameni este atât de mare încât vă vor primi oricum.

Sfat important: nu puteți intra în ambasadă cu electronice mari. La poarta au niște vestiare în care-ți poți lăsa telefonul și cheile de la mașină, dar cam atât. Laptopuri sau alte dispozitive mari nu se acceptă în interior, așa că lăsați-le acasă sau încuiate în mașină. Eu am avut la mine telefonul, cheile, portofelul și actele aduse pentru a-mi susține cauza.

Pe o domnișoară din fața mea n-au vrut să o primească pentru că avea laptopul la ea. Soluția indicată a fost să meargă pe jos până la mall-ul Băneasa (minim 30 de minute dus-întors prin bălării), unde sunt niște casete cu cheie. NU vă jucați deci cu acest aspect.

Am văzut că pe rucsacul ei scrie UiPath și am zis să ajut și eu cum pot unicornul românesc, așa că m-am oferit să-i țin laptopul în mașină pe perioada interviului, ceea ce a acceptat bucuroasă. Simt acum că UiPath îmi datorează măcar un robot software care să scrie singur articole pe acest blog atunci când eu sunt în vacanță. La final i-am dat și înapoi laptopul, ba chiar am dus-o la mall ca să ia de acolo un Uber.

Anyway, la ambasadă pașii sunt următorii:

Pasul 1: veți vedea o coadă de oameni pe trotuarul din fața ambasadei și pe cel de vizavi. Unii vin mult mai devreme pentru interviu. Dacă ați ajuns la ora bună, mergeți pe trotuarul cu ambasada și cineva din personalul de acolo vă va controla pașaportul pentru a confirma programarea, apoi veți intra în ambasadă.

Pasul 2: La poarta de acces veți fi controlat ca la aeroport. Telefonul se închide și rămâne la ei, cheile de la mașină la fel (probabil pentru că au telecomandă). Dacă sunteți curioși cum e prin ambasadă, am făcut niște fotografii la petrecerea de 4 iulie, deși nu cu interiorul. Dacă vă pasionează astfel de lucruri, observați ce uși mișto au, unele securizate după anumite standarde. Am montat și eu niște uși securizate prin România, dar nu s-au cerut niciodată unele atât de bune.

Pasul 3: avansați în clădirea consulatului, unde la intrare vi se verifică din nou pașaportul și vi se dă un număr de ordine. Sunt vreo 12 ghișee de interviu și se afișează clar numerele de ordine. Sunt vreo 50 de oameni acolo, în sala de așteptare, și suficiente locuri pe scaune.

Pasul 4: veți fi strigați foarte rapid la un ghișeu unde vi se cere pașaportul și se confirmă adresa de email și telefonul, apoi sunteți trimiși la loc în sală.

Pasul 5: sunteți strigați din nou pentru a vi se lua amprentele. E un scanner digital care face asta, cam ca atunci când vă faceți pașaport biometric, apoi sunteți trimiși la loc în sală.

Pasul 6: după vreo 20 de minute de așteptare, urmează interviul propriu-zis. Am dat pașaportul și am avut o discuție (în engleză) care a decurs cam așa:

  • ce-am studiat de am ajuns blogger.
  • de ce am fost în Iordania și ce mi-a plăcut pe acolo (sincer să fiu, nu știu dacă e ceva special cu Iordania sau persoana de la ghișeu era de origine iordaniană sau din zona Orientului Mijlociu și era curios cum mi s-a părut țara).
  • v-am spus mai sus că în DS-160 am pus cam la întâmplare numele unui magazin din New York unde aș vrea să ajung? Am fost întrebat care-i legătura mea cu acea companie și le-am explicat că nu am vreuna, dar nu puteam trece peste acea întrebare fără să răspund ceva. OK.
  • nevasta ce face? Lucrează la IBM. Și ea va merge acolo cu munca? Nu, are deja viză, a fost acolo cu munca, dar vrea să mergem ca turiști, fără legătură cu asta.

OK, viza dvs este aprobată! Cred că am stat mai puțin de 5 minute la interviu. Pașaportul rămâne la ei, am ales la programarea interviului să mi-l aducă TNT-ul acasă pentru 24 de lei, ceea ce poate dura între 3 și 10 zile.

Interviul se ține la un ghișeu asemănător cu cele de la bănci. Tu stai în picioare pe o parte, angajatul ambasadei este dincolo de un geam securizat și vorbiți prin boxe și microfon. N-ai mare intimitate, cei care așteaptă lângă ghișeu pot auzi ce spui, dacă vorbești prea tare. Întreg personalul ambasadei, de la intrarea și până la ieșire, a fost foarte politicos, zâmbitor și relaxat. Site-ul de informații este și el bine făcut în limba română, în ciuda faptului că anumiți pași probabil n-au fost actualizați.

M-am dus cu o grămadă de acte cu care să dovedesc că am din ce trăi în România și nu mi-au cerut niciunul. Avem la mine așa:

  • actul de proprietate a casei.
  • extras de cont din toate băncile posibile.
  • actele de la PFA.
  • registru intrări-ieșiri pentru anul anterior.
  • impuneri de la ANAF și dovada că le-am plătit.

Le-am tipărit degeaba, pașaportul a fost singurul pe care l-am arătat. Vă sfătuiesc totuși să luați cu voi ce acte considerați că ar putea fi utile, că nu se știe cum decurge interviul vostru. Din ultimele informații auzite de mine, rata de respingere este pe la 10%.

Domnișoara despre care vă spuneam, de la UiPath, a terminat chiar mai rapid decât mine. Știu că venise la ea și cu contractul de muncă, probabil l-a arătat pe acela și asta a fost tot.

Am sărbătorit cum se cuvine cu un mic dejun la IKEA și aia a fost. A doua zi am primit deja acasă pașaportul prin TNT, că optasem pentru acest tip de livrare. Inițial mi s-a comunicat un termen de 2-3 zile, dar s-au mișcat mult mai bine.

sursa foto: new york skyline și statuia libertății de shutterupeire / shutterstock.

    72 comentarii

  1. Tocmai am renuntat la ideea sa merg la Disneyland in SUA, nu ma intereseaza viza lor de stat opresiv comunist. N-o sa ma rog eu de ei sa le dau banii mei in tara lor.

    Nu vreau sa le dau si eu amprentele mele, nu-s vreun criminal. Bine, probabil sunt deja in sistem oricum de cand le-am dat politiei dupa ce ne-a fost spart apartamentul.

      (Citează)

    • Ce umilinte trebuie indurate pentru a obtine o viza! Iar apoi mai si “sarbatorim”. Suntem ultimii oameni din UE care mai au nevoie de vize, alaturi de bulgari si ciprioti, parca.

      Altfel, ne fac americanii numai complimente: ce mari prieteni si aliati suntem, dar cand e vorba de lucruri practice, gata, o lasa mai usor cu prietenia.

        (Citează)

    • Vorbiți prostii. Nu e nici o umilință. Am fost și în 2001 și în alți ani la ambasadă și atunci era umilință.

      Ce este azi e chiar parfum.

      Și în al doilea rând, ce pierd americanii că nu iau banii tăi? :)) Serios, pe cât e de urâtă și de făcută în toate felurile, cea mai mare problemă a lor e tot că prea mulți oameni vor să meargă la ei :))

      Cât timp au ‘problema’ asta, crede-mă că nu se stresează.

        (Citează)

    • @manu144x: așa este la noi. Un sistem unde aplici online, plătești online, intri la interviu la ora programată și acolo ai sală de așteptare, bonuri de ordine și personal zâmbitor este “umilință”.

      De statul român, cu dosar cu șină și birocrație absurdă, nu se mai plânge nimeni. Așa o fi la modă, să te plângi de alții.

        (Citează)

    • Faptul ca stai la ghiseul ala si spui niste detalii personale pe care le aude si vecinul de ghiseu nu e umilinta, nu-i asa? Sau faptul ca daca nu-i place de moaca ta te refuza fara sa-ti ofere vreun motiv. Sau ca esti obligat sa raspunzi la orice intrebare, oricat de tampita ar fi? Sau ca iti da viza pe ce perioada are chef. Nimic din toate astea nu e umilitor, asa-i? Atunci e bine, suntem pe calea cea buna, inca 20 de ani ne vor tine astia cu vize de septel, ca pe ultimii oameni.

        (Citează)

    • Per total procesul este bine pus la punct. Dar aia cu personal zambitor nu e la toata lumea. Cum spuneam, cand am fost eu, o treime din oameni plecau suparati de acolo.
      Nu spun ca tot timpul e asa, dar nici lapte si miere nu e.
      Iar partea cu vorbitul de fata cu toata lumea fara pic de intimitate nu e chiar grozav.

      Nici la noi la stat nu e prea grozav, dar vezi ca tu vorbesti doar de extreme. Si la noi se poate plati cu cardul si sunt oameni zambitori. Poate procentele sunt diferite, dar exista.

      nwradu:
      @manu144x: așa este la noi. Un sistem unde aplici online, plătești online, intri la interviu la ora programată și acolo ai sală de așteptare, bonuri de ordine și personal zâmbitor este “umilință”.

      De statul român, cu dosar cu șină și birocrație absurdă, nu se mai plânge nimeni. Așa o fi la modă, să te plângi de alții.

        (Citează)

    • Ne-au pus rachete frumos la Deveselu, dar cand vrem sa vizitam aliatul si prietenul nostru care ne-a bagat in vizorul lui Putin trebuie sa dovedim ca am fost cuminti.

        (Citează)

    • Ei se iau după niște statistici clare. Iar acele statistici spun că da, românul odată ce a luat viza, în anumite proporții, nu mai vine înapoi.

      Iar asta vrem nu vrem, ne afectează și pe noi. Ăsta e adevărul crunt. Și nu uitați că romii au pașaport românesc, și apar în statisticile de rămas ilegal și arestări ca cetățeni români.

      Partea cu detaliile personale e absolut relativă. Nu pe toată lumea întreabă detalii personale, deci nu e neaparat la fel pentru toți.

      Există o latură subiectivă, corect. Dar orice exces e penalizat de ceilalți lucrători, nu face neaparat fiecare ce-l taie capul, pentru că toți văd ce fac ceilalți, nici ei n-au intimitate să refuze sau să dea la cine cum vor, dosarele alea mai sunt odată verificate, și nici ei n-au chef să zică la om că îi dă viză, apoi când e verificat dosarul el să fie penalizat că a dat viză deși nu trebuia.

      Invers nu interesează pe nimeni din păcate (dacă trebuia să dea și n-a dat) așa că da, nasol, dar așa e gândit sistemul.

      Iar doi, trebuie să înțelegeți că spre deosebire de funcționarul român, oamenii ăștia chiar fac cursuri de psihologie, gesticulație, și își dau seama imediat dacă ceva e în neregulă. Inclusiv din statul în așteptare, se uită la tine dinainte pe cameră să vadă dacă ceva sare-n ochi.

      Urmăresc de ex. pe Quora mai multe persoane care au fost consuli care au lucrat exact în poziția asta, și ziceau că da, sunt pregătiți special pentru așa ceva. Și e interesant că povestesc procesul din spatele ghișeului.

      Românul se consideră nedreptățit atunci când încearcă să dea țeapă, nu îi iese, iar altul încearcă să dea țeapă și el, și îi iese. Atunci e mare nedreptatea.

        (Citează)

    • abia astept sa le bagam viza americanilor peste 2 ani. bine, nu chiar noi, dar totusi… :)

      https://www.euractiv.ro/extern/ue-cetatenii-sua-vor-avea-nevoie-de-vize-pentru-spatiul-schengen-din-2021-13798

        (Citează)

  2. Cea mai amuzantă (pentru un român trecut prin comunism) e întrebarea “ai fortat vreo femeie să avorteze?”. Trecut prin era decrețeilor te-ai aștepta la “ai forțat vreo femeie să aibă un copil nedorit?” dar pe urmă îți amintești că la ei Coaliția pentru Familiei e la putere și treci peste idioțenie.

      (Citează)

  3. viza pe cati ani e valabila? mai are limita de intrari?

      (Citează)

    • 10 ani scrie în viză, nu știu nimic de limita de intrări.

        (Citează)

    • Stiu ca se poate sta maxim 6 luni, eram si eu curios daca poti sa intri de mai multe ori in alea 6 luni sau intr un an .

        (Citează)

    • Ne iau amprentele la ca infractori si la ambasada si la sosire in aeroport.

        (Citează)

    • Ți le-au luat și în România, când ai făcut pașaportul. Mie mi le-au luat și la intrarea în Zanzibar.

      Nu văd de ce ar deranja asta pe cineva. Dacă o bază mare de amprente ajută să micșoreze criminalitatea, foarte bine, să o facă.

        (Citează)

    • Vezi ca iti iau amprentele ca la infractori si cand iti faci pasaportul. Si in curand si pentru buletin, daca vom mai fi in UE.

        (Citează)

    • eu eram ironic la ce scrisese cineva mai sus

        (Citează)

    • conspicuous:
      Stiu ca se poate sta maxim 6 luni, eram si eu curios daca poti sa intri de mai multe ori in alea 6 luni sau intr un an .

      Oficial: pentru o viză cu intrări multiple poți intra de oricâte ori dorești tu pe perioada valabilității ei.

        (Citează)

  4. Costa 20 de lei pozele acolo si e bine sa ai cash la tine ca si daca poza trece de verificarea softului ti-o poate refuza doamna care verifica dosarul.
    Mi s-a intamplat.

      (Citează)

  5. Si eu am fost cu un dosar imens de documente peste care nici macar nu s-a uitat. Probabil a ajutat si faptul ca sunt intr-o relatie cu un nativ de al lor. Oricum cand te vei duce recomand cu caldura Florida – superba, chiar daca este putin cam cald.

      (Citează)

    • Pe mine mă atrag New York-ul, Washington, Los Angeles-ul, Las Vegas, astea clasice.

      Bine, mi-ar plăcea să fac un fel de tur cu mașina, sunt sigur că o mulțime de zone rurale sunt superbe.

        (Citează)

    • Daca ajungi la Washington, du-te la aeroport mai devreme si viziteaza Smithsonian air&space museum. E cea mai tare chestie pe care o sa o vezi.
      Eu planific, peste cativa ani, un tur music&food Chicago-New Orleans.

        (Citează)

  6. Experienta ta de obtinere a vizei a fost similara cu a mea, pana la un punct.
    La pasul 6 (din articolul tau) sunt 3 ghisee, sau cel putin asa erau cand am luat eu.
    La 2 dintre ghisee lucrurile mergeau rapid si din ce am putut auzi se dadeau vizele foarte usor. Personalul de acolo purta interviurile in romana si era foarte amabil.
    Eu am nimerit la ghiseul 3, unde doamna de acolo era foarte rigida si vorbea doar in engleza, nu ca ar fi fost vreo problema limba, dar mi s-a parut interesant cum la celelalte 2 ghisee erai intrebat in ce limba doresti sa sustii interviul, iar acolo era direct in engleza.
    Dupa discutie, in care am fost intrebat de ce merg la Washington, ce e acolo de vazut, am fost rugat sa astept. Nu mi s-a spus cat.
    Dupa vreo ora (in care neavand telefon nu puteam sa anunt la serviciu ca intarzii) si dupa ce am auzit fara sa vreau o multime de respingeri a celor care au urmat dupa mine, am primit viza pe un an. Am fost foarte dezamagit de partea asta a procesului, mai ales ca a parut aleator. Daca aveam norocul sa nimeresc la oricare dintre cele 2 ghisee alaturate as fi primit pe 10 ani.

      (Citează)

    • Da, cine știe. Nu credeam că poate alege personalul de acolo pe cât timp primești viza.

      La mine doar primul ghișeu a fost în română, următoarele două în engleză. Mi se părea chiar normal ca interviul să fie în engleză cu un american.

        (Citează)

    • Pe pașapoartele simple temporare (valabilitate 1 an) se dă întotdeauna viza pe un singur an

        (Citează)

    • Buna informatia, dar irelevanta situatiei mele, aveam pasaport pe 5 ani.

      Cojo:
      Pe pașapoartele simple temporare (valabilitate 1 an) se dă întotdeauna viza pe un singur an

      Nu a fost nicio problema cu limba engleza. Doar mi s-a parut o diferenta mare de abordare intre cei 3 consuli. Doi au fost joviali si au lasat optiunea celor care cereau viza, pe cand a treia a fost altfel.

      nwradu:
      Da, cine știe. Nu credeam că poate alege personalul de acolo pe cât timp primești viza.
      La mine doar primul ghișeu a fost în română, următoarele două în engleză. Mi se părea chiar normal ca interviul să fie în engleză cu un american.

        (Citează)

  7. Se iau prea in serios pentru cat ii duce capul. Ii freacă grija de tine și când nu ai treabă cu ei cum ar fi când ai escală la ei in tara. Trebuie să vadă ei ce ai in bagaje ok uita-te.. nu trebuie sa iei tu geanta de penis banda sa o pui pe alta că ei de transfer nu au auzit.
    De asemenea trebuie sa treci iar de immigration. De ce ai venit în America? Pt că aici a oprit avionul? Și care este scopul vizitei? Sa plec mai departe scrie pe bilet…. Dar nu pot că trebuie să explic va explic vouă la CBP ceva ce puteați sa citiți și singuri pe biletul de avion…
    Trebuie răbdare…multa răbdare

      (Citează)

    • Angajatii care se ocupa de vize, in tari in care inca se cer, ar ramane fara paine daca s-ar elimina aceasta restrictie. De aceea era o rata uriasa de respingere: acum cativa ani, in jur de 35% rata de respingere in RO! Deci putem suspecta ca angajatii care lucreaza la acele ghisee nu sunt tocmai morti de grija romanului care trece prin acel proces umilitor, mai degraba cauta nod in papura. Un exemplu este sustinerea interviului in engleza, in anumite cazuri: de ce ar trebui eu sa stiu engleza daca vreau sa vizitez SUA? mi se cere cumva sa stiu japoneza daca merg in Japonia?! sau orice alta limba in tari care inca solicita viza?!

      Insa noi romanii ne-am invatat cu umilinta, suntem bucurosi ca ne dau aia vize, de parca cine stie ce mare realizare ar fi vorba!

        (Citează)

    • Kopa_Kopan: Un exemplu este sustinerea interviului in engleza, in anumite cazuri: de ce ar trebui eu sa stiu engleza daca vreau sa vizitez SUA? mi se cere cumva sa stiu japoneza daca merg in Japonia?! sau orice alta limba in tari care inca solicita viza?!

      Sunt sigur că, dacă nu știi engleza, te trimite la un alt ghișeu și îl susții în română. Bănuiesc că n-ai fi primul om care merge acolo ca turist sau altceva neștiind totuși engleză.

        (Citează)

  8. E ok “ordinea operațiilor” dată în articol daca nu ai constrangeri de timp.
    Dacă vă trebuie viza cat mai rapid puteți face așa:
    – Săriți pasul 1 (poza), aveti nevoie de ea sbia la sfarsit
    – Pasul 2 se poate lasa neterminat, completati doar prima pagina de formular si dati salvare. Ideea e sa obtineti codul de formular.
    – Faceti repede pasii 3-5. Ideea e sa va programați la interviu cat mai devreme, pentru că pot fi timpi de așteptare de până la o lună (Radu a avut noroc/e extrasezon)
    – Pana in ziua interviului puteți reveni la formularul DS-160 sa-l finalizati (eu mi-am incarcat poza abia cu o seara inainte si n-au fost probleme)

    Am ajuns sa fac in ordinea asta accidental, aveam nevoie urgent de viza de business si nu am reusit sa obtin rapid datele necesare de la client (persoana de contact, adresa sediului unde trebuia sa ajung)

      (Citează)

  9. Parcare: in spatele ambasadei (latura de sud – de unde arata Radu intrarea mergeti inainte si faceti dreapta dupa ce se termina gardul ambasadei) e un drum betonat, dar si plin de noroi in acelasi timp. Daca ajungeti devreme prindeti loc pe drum, daca nu, prindeti loc in noroi.

      (Citează)

  10. Frumos articol, indexabil foarte bine in google.. tot ce trebuie.
    I put my 5 cents ca anul viitor cand vei publica topul articolelor citite, va fi in top 5.

      (Citează)

    • Și eu sper să devină evergreen, dar nu știu ce să zic, rămâne de văzut câți caută informații despre așa ceva.

        (Citează)

    • Da, 5 centi si de la mine. E cu clopotei si artificii in feedly :))
      Bine scris. articolul.

      corny:
      Frumos articol, indexabil foarte bine in google.. tot ce trebuie.
      I put my 5 cents ca anul viitor cand vei publica topul articolelor citite, va fi in top 5.

        (Citează)

    • Da, cred că i-a dat cineva share pe undeva pe Facebook, par să vină mulți de acolo.

        (Citează)

  11. Mie imi expira viza pe 15 martie, am luat-o in 2009 pe 10 ani. Trebuie sa o reinoiesc. Ar trebui completat articolul si cu pasii necesari pt reinnoire :)

      (Citează)

    • Îl completez peste 10 ani :P
      Dacă nu mă înșel, pașii sunt identici.

        (Citează)

    • Si mie imi expira la toamna, bine ca mi-a adus aminte. Reinnoirea cred ca e mai usoara, mai ales daca nu ai stat mai mult decat ai zis ca stai (cum era sa fac eu prima data).
      Eu trebuie sa o reinnoiesc din alta tara, sper ca se poate.

        (Citează)

  12. Radu, nu e nici o problema dacă nu ai “cratima” la prenumele de pe viza. :) Eu am numele de familie cu cratima pe ID și certificatul de căsătorie dar pe pașaport mi l-au pus fără. :D La fel fără cratima și pe cardul de Global Entry. Probabil o fi o chestie de la DHS.
    Și Companiile aeriene mai taie cratima sau lipesc/alătura 2 nume pe biletul de avion.

    Felicitări pentru viza și dati un semn dacă ajungeți in SoCal :)

      (Citează)

  13. nwradu:
    Da, cine știe. Nu credeam că poate alege personalul de acolo pe cât timp primești viza.

    Radule, inca nu ai inteles ca TOT ce fac acolo functionarii care se ocupa de vize este completamente la latitudinea lor? Actioneaza discretionar, acorda (sau nu) vizele dupa cum au chef!

      (Citează)

    • Sincer să-mi fiu, nu-mi pasă. Nu consider că este dreptul meu din naștere să intru în țara lor. Ei pot face ce proces de acordare a vizelor vor, eu am libertatea să-l urmez sau să nu-l urmez.

      Să filosofez despre puterea angajaților consulari este pierdere de vremee, ba chiar se pare că-ți faci nervi în funcție de cum vezi problema.

        (Citează)

    • Este corect ce spui tu si nu prea.
      Ce vreau sa spun prin asta:
      Este corect sa fie un proces de selectie pentru ca urmeaza sa intri la ei in tara si e dreptul lor sa aleaga daca te vor sau nu.

      Nu este ok modul in care functioneaza procedura la consulat.
      Ce ar putea face e sa schimbe putin procesul pentru a avea mai multa intimitate in timpul interviului (in conditiile in care iti pot cere multe date personale acolo: situatie financiara, familiala, etc.).
      Si in felul asta ai elimina si frustrarea de a vedea ca selectia este uneori aleatorie.

      Legat de rata de respingere, cred ca este mentinuta artificial la o valoare, iar decizia se ia mai degraba pe baza legaturilor diplomatice sau intereselor politice/strategice dintr-o tara. (dar deja intru in speculatii aici).

      nwradu:
      Sincer să-mi fiu, nu-mi pasă. Nu consider că este dreptul meu din naștere să intru în țara lor. Ei pot face ce proces de acordare a vizelor vor, eu am libertatea să-l urmez sau să nu-l urmez.

      Să filosofez despre puterea angajaților consulari este pierdere de vremee, ba chiar se pare că-ți faci nervi în funcție de cum vezi problema.

        (Citează)

  14. nwradu: u Mi se părea chiar normal ca interviul să fie în engleză cu un american.

    Corect imagineaza-ti ca trebuie sa stii chineza ca sa vorbesti cu un chinez, sau japoneza… Daca esti turist nu vad de ce trebuie neaparat sa stii limba.

      (Citează)

    • N-am văzut nicăieri să scrie că, dacă nu știi engleza, nu primești viză. Probabil te vor trimite la un ghișeu în română sau vor aduce un interpret, dacă e cazul.

      Nu-i vorba doar de români. Poate ești din Burkina Faso, trăiești în România, vrei viză de SUA la consulatul de aici. Se va găsi o cale să te înțelegi cu ei.

        (Citează)

  15. Si mie mi se pare o mare prostie ce fac americanii cu noi ca ne pune sa ne umilim pentru a primi viza sa mergem ca turisti. Pai nu le-am pus tara pe tava, au baze militare pe teritoriul nostru au tot ce isi doresc dar noi nu le putem vizita tara fara sa ne umilim pe la mabasada, fara sa ducem tone de acte sa le dovedim lor ca nu mergem sa ramanem acolo ilega.

    Am inteles ca daca nu ai un loc de munca e practic imposibil sa primesti viza? Cunosc o persoana cu handicap care nu are cum sa se angajeze din motive evidente dar ar vrea sa viziteze SUA, are banii necesari, stie engleza dar se va lovi de refuz de aia nici nu incearca.

    La fel treaba cu vorbitul in engleza, pai cati romani au vizitat Japonia, Korea, China, aia oare cunosteau limba acelor tari?

    Nu stiu cum niaba se face ca in toate articolele astea despre visa SUA totul e roz dar cand ajungi acolo….

      (Citează)

    • Păi SUA are o problemă mare cu migrația ilegală, cred că în continuare este țara în care cei mai mulți oameni caută să emigreze. Mi se pare normal să se protejeze prin analiza cererilor de viză.

      Uite un articol despre Canada, care a scos vizele și numărul cererilor de azil a crescut substanțial încât se gândesc să le reintroducă https://www.digi24.ro/stiri/externe/cati-romani-au-mers-in-canada-de-la-desfiintarea-vizelor-1083537

      SUA a declarat de câteva ori că în Visa Waiver poți intra abia când scade sub 3% rata de respingere. Momentan este la 10%.

      Treaba cu vorbitul în engleză nu știu de unde ai scos-o, cum ziceam și mai sus.

      Dacă vrei să afli umilințe, du-te la ambasada Thailandei de la București.

        (Citează)

  16. Te-a întrebat de Iordania fiindcă e o țară arabă, și pentru ei poate reprezenta o problemă. Israelul nu te primește dacă ai fost în anumite țări, nu m-ar mira ca și americanii să aibă ceva restricții.

      (Citează)

    • Chiar nu știu. Omul cu care am ținut interviul avea trăsături mai măslinii, poate doar era curios cum mi s-a părut o țară pe care o cunoștea.

      Americanii și iordanienii sunt aliați, Iordania a avut de-a lungul istoriei recente probleme din acest motiv.

        (Citează)

    • Corect, orice țară arabă va atrage atenția, poate în afară de Dubai. Dar asta nu înseamnă neaparat refuz, doar că vor să se asigure că nu e nimic dubios.

      Este și o listă în care dacă ai vizitat, și dacă ești cetățean într-o țară cu Visa Waiver, tot trebuie să mergi la interviu ca muritorii de rând. De ex Iran, arabia saudită, Oman, Qatar, Yemen, etc.

      La aeroport e banal, nu prea are nimeni treabă serioasă. Mai sunt 2 filtre de trecut practic. Un filtru la îmbarcarea în zborul către SUA, care din câte știu aparține și e în interesul companiilor aeriene care trebuie să te aducă gratis înapoi dacă americanii te refuză, așa că își iau și ei măsuri de precauție, iar dacă e ceva dubios, vor chema pe cineva care lucrează la guvernul american și ăla va da ok final.

        (Citează)

    • Inainte daca vreai sa intri in Israel si aveai pe pasaport viza de Dubai aveai sanse mari de respingere. La fel si invers. In Israel in dadeau viza pe un cartonas tocmai ca sa nu ai probleme in Dubai.

        (Citează)

  17. Mulțumesc pentru articol!

    Zilele viitoare mă pregătesc să aplic și eu. TUI are regulat prețuri prea bune spre Miami ca să ratez ofertele lor.

      (Citează)

  18. ca idee:
    – procesul e fix la fel in Franta, diferenta fiind ce se intampla inainte sa intri in ambasada, ambasada US de la Paris nu e camp si poti ajunge usor cu metroul fara sa cauti loc de parcare prin noroaie. in rest totul e identic la mm.
    – cunosc cel putin 2 persoane carora li s-a refuzat viza pt un motiv f simplu: prea tineri, prea competenti, prea bine vorbitori de engleza, deci risc mare pt americani sa ramana in US si sa lucreze la negru. Norocul tau e ca esti proprietar, arata “legaturi” cu tara in care traiesti si te vei intoarce, in principiu.
    – la fel, cunosc oameni in Franta care au fost refuzati pt ca aveau profil de om care pleaca la munca cu viza de turism…

    iar pt cei care va simtiti umiliti de procesul de viza, va invit sa luati o viza pt tari precum China, Iran, Algeria, Azerbaijan, etc; dar deh, macar e ceva mai ieftina viza la ei.
    – e funny ca pe tine te-au intrebat ce ai facut in Iordania, pe mine nu m-a intrebat nimeni ce am facut in Iran si Algeria :)))

      (Citează)

  19. nwradu:
    Îl completez peste 10 ani :P
    Dacă nu mă înșel, pașii sunt identici.

    Pentru acelasi tip de viza se poate folosi trimiterea prin TNT fara a fi necesara deplasarea la ambasada.Cel putin asa am procedat eu cu C1/D si B1/B2.

      (Citează)

  20. Viza nu iti garanteaza accesul in SUA.Iti garanteaza ca ajungi pana in fata lu’ala de la CBP si decide el daca te lasa sau nu.Te intreaba si el ce planuri ai prin tara pe la ei…
    In legatura cu acordarea vizei nu cred ca decizia e luata 100% cand esti la ghiseu.Au tot timpul sa analizeze aplicatia ta de cand o trimiti pana cand te prezinti la ei.
    Pentru B1/B2 am fost intrebat de ce am nevoie si le-am raspuns ca nu am avut destul timp sa vizitez cu viza C1/D1 de crewmember(cateva minute la ghiseu a durat).

      (Citează)

    • Din câte știu eu, interviul din aeroport este mult mai dur și acolo ai de arătat acte cu duiumul.

      Și eu cred că există algoritmi de verificare a aplicației mele, că doar nu se bazează pe cele 3 minute de la ghișeu în decizie.

        (Citează)

  21. In aeroport mai mult de 5-6 intrebari nu cred ca am primit vreodata si nu mi-a cerut nimeni niciodata sa arat acte.

    nwradu:
    Din câte știu eu, interviul din aeroport este mult mai dur și acolo ai de arătat acte cu duiumul.

      (Citează)

    • Ca turist CBP-ul te întreabă în general ce lucrezi la tine în țară și cât vrei să stai, maxim 1 minut pentru ștampila B2. Pentru admisie B1 (business visitor) te întreabă ceva mai mult, dar nu de speriat. Numărul întrebărilor și durata pierdută la “ghișeu” la immigration scade cam după a 3-a intrare în SUA, evident dacă nu-s probleme gen stat prea mult fără justificare, muncă la negru, amenzi neplătite etc. Nu e nimic diferit dacă intri cu ESTA, interviul de admisie este fix la fel, la fel și riscul de a fi trimis înapoi acasă cu vreo restricție pe câțiva ani.

        (Citează)

  22. Nimic nou de acum 7 ani, proceduri neclare și confuze, mă așteptam la mai multă rigoare.

    America rurală, mai ales în sud și Midwest e interesantă, mi-a povestit un prieten jurnalist care a participat la un tur de PR organizat de ambasadă acum multă vreme. Trebuie doar să vezi dincolo de propagandă, el a stat o lună pe banii us și l-au făcut un tur de la Est la Vest. Piate în anii ăștia o exista și pentru bloggeri :D

    PS: poate am îmbătrânit eu, dar parcă a crescut numărul de comentarii imbecile pe aici.

      (Citează)

  23. Visează în continuare.
    Erau bunici pe care i au luat cu engleza și oamenii erau pierduți.
    Si nu i a dus la ghișeu în ro, deci lasă presupunerile tale ca e fix pe dos.

    nwradu: Sunt sigur că, dacă nu știi engleza, te trimite la un alt ghișeu și îl susții în română. Bănuiesc că n-ai fi primul om care merge acolo ca turist sau altceva neștiind totuși engleză.

      (Citează)

    • Eu unul nu aș permite intrarea în țara mea pentru cineva care nu vorbește măcar aproximativ limba. Să stea acasă la ei și să se plângă pe internet.

      PS am avut dreptate

        (Citează)

  24. E super decent acuma. În urmă cu 16-18 ani era în spate la Hotel Interconinental. Trebuia să ajungi pe la 3 dimineață să stai la coadă că apuci să intri, apoi au băgat programare pe zile de trebuia să ajungi pe la 7 dimineață să primești număr de ordine, cu puțîn noroc terminai pe la 3 după masă.

    Când ajungi la aeroport trebuie să știi la ce hotel stai și care e adresa, cât timp stai, când ai biletul de întoarcere, întrebări aleatoare: unde muncești, ce faci la muncă, cât ai concediu, ce vrei să vizitezi, dacă ai peste 10 mii trebuie să îi declari. Apoi la comisia de agricultură să nu ai carne cu ține, semințe, fructe.

    În majoritatea aeroporturilor au aparate cu care îți scanezi pașaportul, îți fac poze, și amprentele și apoi ajungi în față unui agent CBP. Apoi îți iei bagajele și treci pe la cei de la agricultură.

      (Citează)

  25. Boss și tu ești dobi.
    Vorbim de niște bunici care mergeau la copii lor în america, nu la vizitat de capu lor.
    Nu trebuie sa știe limba

    ipo:
    Eu unul nu aș permite intrarea în țara mea pentru cineva care nu vorbește măcar aproximativ limba. Să stea acasă la ei și să se plângă pe internet.

    PS am avut dreptate

      (Citează)

  26. Numai pe romani ii intereseaza “ce se aude de la vecinu’ de celula” si sa traga cu urechea la un interviu in ambasada.

    Nicio intrrebare nu e idioata, sunt puse efectiv pentru a urmari consecventza logica a intervievatului.

    Cei ce se plang de lipsa de logica a intervievatorului sunt inca in Sec XX si nu vor pricepe ca asa sunt respinsi oamenii la ambasade. Daca raspunzi normal si te comporti normal, ai tot dreptul sa injuri dupa ce iesi de acolo cu viza luata.

    Kopa_Kopan:
    Faptul ca stai la ghiseul ala si spui niste detalii personale pe care le aude si vecinul de ghiseu nu e umilinta, nu-i asa? Sau faptul ca daca nu-i place de moaca ta te refuza fara sa-ti ofere vreun motiv. Sau ca esti obligat sa raspunzi la orice intrebare, oricat de tampita ar fi? Sau ca iti da viza pe ce perioada are chef. Nimic din toate astea nu e umilitor, asa-i? Atunci e bine, suntem pe calea cea buna, inca 20 de ani ne vor tine astia cu vize de septel, ca pe ultimii oameni.

      (Citează)

  27. nwradu:
    10 ani scrie în viză, nu știu nimic de limita de intrări.

    Nelimitat

      (Citează)

  28. New York-ul, ca tot pare etalon pentru unii , mi s-a parut unul dintre mai jegoase si mai depresive orase din cate am vizitat (excludem aici Bangkok care era doar din prima categorie) si plin de retardati/ciudati la fiecare pas. Eu l-am strabatut la pas asa ca nu am experienta doar a broadway , brookling bridge, central park , towerul lui trump sau a statuii libertatii. E un oras extrem de scump , cu multe zone de o saracie lucie , adevarate ghetouri iar altele (pe care eu le consider decente pentru trai) au apartamente cu chirii de la vreo 2000$ in sus , nu cred ca mai are rost sa vorbim cat costa daca vrei sa detii in proprietate (cel mai probabil nu o sa ajungi niciodata sa ai banii aia)

    Sigur , daca doresti sa stai vecin cu gandaci de 1 deget , colorati ce isi dau apartamentul pe airbnb si unde vin tot felul de dubiosi ce trag sex parties pana pe la 3-4 dimineata…te poti multumi si cu ceva mai ieftin :)
    De mentionat ca apartamentele de prin centru NY (nu ma refer la cele de milioane de dolari ci la alea pentru oaameni normali) sunt cu o acustica dementiala. Orice arc din patul vecinului o sa vrea sa fie auzit ;) Blocurile facuta de ceausescu …hohoh..is parfum.

    Majoritatea hotelurilor de 3-4 stele in New York au media undeva pe la nota 6-7 pe booking.com // Enough said. Daca nu intra in categoria asta pregateste-te sa scoti cel putin vreo 200$ pe noapte.

    Orice oras din Europa, cea cu apa calda, e la ani lumina de yankei in curatenie , respect , istorie , conditii , pret , oameni . Chiar nu ma intereseaza ce spun altii , eu am vazut ce am avut de vazut :)

    #NeverAgain.

    Apropo , tineretul average american e de un retard sublim! “She’s like..” “And he was like …”And I was like” du-te in plm si mai citeste o carte ca ai 3 cuvinte in vocabular.
    Ti si mila cand vezi ce isi permit sa manance (a se nota ca americanul de rand nu isi permite sa manance o mancare OK ca e extrem de scumpa – e cam 40$-70$ o masa la un restaurant unde mananci cat de cat decent cat sa nu iti faci praf ficatul pe la 60 de ani – adica nu hormoni de crestere si alte chimicale ) Poate ca pentru unii e putin. Cand trebuie sa traiesti zilnic acolo ti se schimba putin felul in care privesti :)

    “Duca-se pe pustii” vorba lu buna’mea.

      (Citează)

    • aud multe pareri de genul asta dar interesant, eu tot visez sa ajung in NY. Si voi ajunge sa vad cu ochii mei despre ce zici tu aici.

      altfel, referitor la ultima ta fraza, mi se pare putin aiurea comparatia cu restaurantul, pentru ca 80% din romani probabil nu-si permit sa manance la restaurant mai mult de o data/de doua ori pe luna. De ce e ciudat ce se intampla la ei? Ah, ca noi mai gatim acasa si ei o ard pe semipreparate? Ajungem si noi acolo, nu-i problema.

        (Citează)

  29. Be my guest :)

    Eu am experienta unor 6 luni state acolo si e o zona care nu s-a lipit de mine ba chiar am ajuns sa o detest. Repet , este un oras gigant si mizerabil cu niste oameni pe masura.

    In RO mai ai sansa sa mananci ceva decent la meniul zilei pe la vreo la 20 lei. Stii tu , chestii care macar au gust. In New York luxul asta se plătește scump. Evident , gusturile nu se discuta dar cum eu nu ma împac deloc cu junk food a fost usturator de costisitor.

    Ca turist , asa odata in viata , poate ca o merita. Daca aterizezi pe new ark liberty si o iei catre centru zici ca treci prin lumea a 3-a :)

    rivi:
    aud multe pareri de genul asta dar interesant, eu tot visez sa ajung in NY. Si voi ajunge sa vad cu ochii mei despre ce zici tu aici.

    altfel, referitor la ultima ta fraza, mi se pare putin aiurea comparatia cu restaurantul, pentru ca 80% din romani probabil nu-si permit sa manance la restaurant mai mult de o data/de doua ori pe luna. De ce e ciudat ce se intampla la ei? Ah, ca noi mai gatim acasa si ei o ard pe semipreparate? Ajungem si noi acolo, nu-i problema.

      (Citează)

  30. Sunt cititor vechi, am urmat pasii in perioada asta si pot sa confirm ca ghidul inca e actual si corect. La interviu am reusit sa ma programez abia la 2 luni dupa ce am completat formularul online, prietena la 3 luni dupa. Merci!

      (Citează)

    Alătură-te discuției, lasă un mesaj

    E-mail-ul nu va fi publicat. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici. Gândiți-vă de două ori înainte de a publica. Nu o luați pe arătură doar pentru că aveți un monitor în față și nu o persoană reală.

    Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pe Citează pentru a le prelua doar pe acelea. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt ok.


    Prin trimiterea comentariului acceptați politica de confidențialitate a site-ului.



    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.

sus