Mi-a trecut o dronă pe la fereastră

Stăteam liniștit în casă când deodată văd o dronă pe geam, în dreptul etajului meu. Era un DJI Phantom 2 Vision+, judecând după camera argintie montată pe ea și dungile roșii de pe carcasă, dacă nu mă înșel.

O auzisem cu mai multe minute înainte, când bâzâitul puternic m-a făcut să cred că e o dronă prin zonă sau ne atacă un nor de albine ucigașe. Abia când a trecut prin dreptul ferestrei mele mi-am dat seama că e vorba de prima variantă.

Imagine oficială, că priveliștea de la fereastra mea este un pic diferită.

Habar n-am ce filma, dacă m-a filmat și pe mine cât mă uitam la red… aaah, youtube și în general spre ce era orientată. M-am uitat cine o controlează și erau doi copii de școală generală care o scoseseră din ghiozdan.

Personal nu-mi pasă prea tare de asta. Am o viață suficient de publică pe blog și Facebook încât să nu mă panichez că mă filmează o dronă, chiar și în casă, controlată de niște copii care se joacă. Eu sunt mai îngrijorat să nu-mi cadă în cap una pe la diverse evenimente.

Ca gest, însă, e urât și îngrijorător. Intimitatea, dreptul de a nu fi filmat sau fotografiat fără acordul tău, este o chestiune foarte importantă în aproape toate țările moderne și un subiect cu linii clar trasate.

Prima oară când vreo femeie e filmată făcând cine știe ce în casă, pe furiș, de o dronă ridicată la nivelul ei, va ieși ditamai scandalul. Se vor ataca niște blogger(ițe), va ajunge pe la o televiziune totul, vor sări politicienii pentru a întreține un nou scandal, Tăriceanu va dori o comisie și toți vor scoate legi care de care mai năstrușnice privind utilizarea dronelor. Nu de alta, dar până la urmă se vor prinde și politicienii că un astfel de aparat îi poate filma și pe ei, peste gardul vilelor, luând șpagă.

Fiind copii, nu se prinseseră că nu e chiar bine să te așezi pe urmele acelea de pe asfalt. Nu-s de la apă.