Tanc p0rn!

Vă plac tancurile? Uitați-vă la clipul de mai jos cu obuze în zbor, filmate suficient de rapid pentru a obtine astfel de slow-motion-uri de calitate.

Primul cel mai probabil este un proiectil APFSDS, adică Armor-Piercing, Fin-Stabilized, Discarding Sabot, nu știu traducerea în română. Obuzul este mai mare, dar după ieșirea de pe țeava tunului lasă în urmă învelișul exterior (sabotul) și zboară spre țintă sub forma unui proiectil ascuțit cu o capacitate mai mare de penetrare. Pentru ca proiectilul să nu se spargă sau să se deformeze la impact, astfel de obuze sunt făcute din tungsten sau uraniu sărăcit, metale cu o densitate foarte mare și deci risc mic de spargere.

Aripioarele de la bază sunt pentru stabilizare. Gloanțele sunt stabilizate pe traiectoria lor prin rotație în jurul axei principale, dar proprietățile aerodinamice se schimbă când lungimea proiectilului este mult mai mare decât diametrul său și stabilizarea prin rotație nu mai este eficientă, așa că se introduc acele aripioare de stabilizare.

Al doilea proiectil este însă mai rar văzut, de obicei nefiind preferatul filmelor sau televiziunilor. Este un proiectil anti-infanterie lansat de tancuri, model M1028 Canister, ce conține aproximativ 1000 de bile de tungsten lansate cu în jur de 1400 de metri/secundă, viteză la care probabil trec prin corpul dușmanilor și chiar și prin pereți de parcă ar fi din unt.

Apropo, cu această ocazie am aflat că termenul șrapnel vine de la generalul englez Henry Shrapnel (1761–1842), un ofițer de artilerie care a inventat proiectilul cu bile. Puteam să jur că-i cuvânt de origine germană.