Review Huawei P7 – smartphone subțire și bun

Am testat câteva zile noul telefon Huawei P7, primit de la mobiletrend.ro, un magazin online cu un site interesant.

Vechiul P6 a fost un model atrăgător prin carcasa sa foarte subțire, dar asta însemna și o baterie de autonomie redusă. Lecțiile învățate de Huawei s-au concretizat în acest P7, care este unul dintre cele mai bune smartphone-uri testate recent.

Specificații Huawei Ascend P7:

• ecran de 5 inchi IPS, 1080 x 1920 px, Gorilla Glass 3
• cameră foto 13 megapixeli, filmare 1080p@30fps, cameră secundară 8 megapixeli
• stocare internă 16 GB, slot de card microSD
• chipset HiSilicon Kirin 910T, quad-core la 1,8 GHz, 2 GB RAM, GPU Mali-450MP4
• 4G LTE 150 Mbps, 3G, Wifi, GPS, Bluetooth, microUSB, NFC
• baterie 2500 mAh
• dimensiuni 139,8 x 68,8 x 6,5 mm
• greutate 124 grame
• Android 4.4.2

După cum puteți observa, specificații tehnice foarte bune și o carcasă foarte subțire, doar 6,5 mm.

Preț: 1.749 lei pe negru și pe alb la Mobiletrend.ro, de unde l-am primit la teste.

AMBALARE

Cutia, destul de plată, pune frumos în evidență telefonul atunci când o deschizi. Înăuntru am găsit, pe lângă încărcătorul standard, și două tag-uri NFC și un handsfree cu o telecomandă mică pe fir.

CONSTRUCȚIE

Huawei P7 se inspiră puternic de la iPhone 4/4S și vine cu același aspect în linii și unghiuri drepte, cu sticlă și pe spate și camera principală plasată în colțul telefonului. Sticla de pe spate îi dă un aspect elegant și elimină complet aspectul de “plastic”, dar ai astfel și mai multe suprafețe care s-ar putea sparge.

Partea frontală este simplă, neremarcabilă. Spatele are o ușoară textură fină, vizibilă atunci când lumina cade într-un anumit unghi pe sticla carcasei, iar sigla Huawei se află în centru. Camera foto și LED-ul ei de flash se află în colț, unde zic eu că este cea mai bună poziție.

Cu excepția muchiei de jos, care este rotunjită, celelalte trei sunt în unghiuri drepte și de culoare argintie. Aspectul este plăcut, butoanele sunt integrate bine în carcasă, dar personal nu sunt un mare fan al acestor unghiuri drepte, plăcându-mi telefoanele un pic mai rotunjite. Acest P7 parcă se simte dur în mână cu acele muchii perfect drepte.

Chestia asta se simte cel mai bine atunci când faci o fotografie și ții telefonul orizontal în mâini, moment când în palmă ții partea de jos, cea rotunjită a telefonului. Se simte atât de bine și confortabil în această poziție încât veți aprecia imediat formele curbe.

Butoanele sunt pe dreapta. Cel rotund este On/Off-ul, iar deasupra sa se află butonul de volum. Mai jos poți deschide, cu ajutorul unui ac, capacele ce protejează sloturile microSD și microSIM. Un microfon ambiental și jack-ul audio se găsesc în partea de sus, iar jos, pe muchia rotunjită, este portul microUSB.

Nu sunt mai multe de spus. Butoanele au o cursă adecvată, sticla este bine integrată în carcasă și stratul Gorilla Glass 3 te protejează de eventuale zgârieturi în buzunar sau pe masă.

HARDWARE ȘI PERFORMANȚĂ

Aici am numai cuvinte de laudă.

Huawei P7 este foarte rapid. E prima oară când văd procesorul HiSilicon Kirin 910T în acțiune și nu dezamăgește. Interfața se mișcă bine, programele se deschid, rulează și se închid rapid, fără vreun lag deranjant. Mai mult, rezultatele din testele standard de benchmark sunt foarte bune, astfel:

• AnTuTu – 24.818 puncte
• 3D Mark Ice Storm Unlimited – 7330 puncte, “one of the most powerful devices around”.

Pratic, poți rula orice și te poți juca orice.

Semnalul a fost bun în toate locurile, inclusiv în tunelul metroului. Vocea în apeluri se auzea clar, dar difuzorul extern, amplasat pe spate, este mai slab și nu întotdeauna poți auzi notificările. Rețeaua wireless și GPS-ul au funcționat fără reproș.

Cele două tag-uri NFC din pachetul telefonului, împreună cu o aplicație preinstalată, îți permit să definești scenarii de utilizare a telefonului. Atingi un tag cu telefonul și acesta schimbă automat setările, așa că de exemplu poți lipi un tag în casă și altul în mașină pentru a comuta rapid între un scenariu și altul.

Un mic punct slab este ecranul. Deși de înaltă rezoluție, acesta nu are culorile la fel de vii precum la telefoanele de top ale momentului, ci par un pic mai șterse. Doar un pic, cu siguranță nu ceva crucial.

AUTONOMIA
Autonomia a fost o altă surpriză plăcută. Huawei P7 m-a ținut o zi și jumătate și, dacă l-aș fi folosit mai multe zile, poate că aș fi ajuns chiar la două zile de autonomie. Având în vedere grosimea sa de doar 6,5 mm, faptul că chinezii au înghesuit acolo o baterie de 2500 mAh este un lucru de laudă și iat-o confirmând în acțiune.

Mai mult, interfața gândită de Huawei te ajută. Nu doar că ai la dispoziție un mod power-saving în care poți alege între diverse scenarii de utilizare, dar telefonul te anunță ce programe solicită prea mult procesorul și ai opțiunea de a le opri. În marea majoritate a timpului este vorba de Gmail sau diverse servicii Google și Android de care ai nevoie, dar măcar ești întrebat.

CAMERA FOTO

Camera foto este importantă pentru orice telefon modern, iar cea de la Huawei P7 se descurcă bine în toate situațiile.

Fotografiile în lumina zilei sunt naturale. Culorile sunt bine redate și ar fi fost nevoie doar de un pic mai mult contrast.

Noaptea, în lumină stradală, telefonul s-a comportat la fel de bine, focalizând rapid și selectând un timp de expunere în care fotografiile n-au ieșit mișcate. Luminile puternice generează acel bleedind oblic, dar în rest mă declar mulțumit.

Camera foto are 13 megapixeli și include, pe lângă Auto, HDR și alte moduri uzuale, și un mod Smart în care telefonul analizează ceva mai bine situația decât pe Auto. De exemplu la un moment dat mi-a spus că a făcut și o fotografie HDR pe lângă cea normală, salvându-le pe amândouă în memorie.

HDR-urile nu sunt foarte impresionante.

Am văzut și un mic efect de adâncime de câmp.

Iată și un sample video 1080p.

Partea proastă este că nu se poate opri sunetul de declanșare a aparatului foto, nici măcar atunci când în prealabil duci volumul la minim.

INTERFAȚĂ

Să încep direct cu partea proastă: nu există un buton care să deschidă lista de aplicații instalate, ci pictogramele tuturor aplicațiilor apar direct pe ecranele principale, ca la iPhone. Personal nu știu cum se pot descurca utilizatorii de iPhone atunci când programele încep să se adune, dar o soluție ar fi să recurgi la foldere și să grupezi aplicațiile, dar chiar și așa uneori este dificil să muți o pictogramă de pe un ecran pe altul pentru că nu ai unde să o lași.

Nu înțeleg de ce majoritatea smartphone-urilor chinezești adoptă acest model și elimină lista clasica de aplicații. Nu era mai simplu să le văd pe toate acolo, aranjate alfabetic, și să scot eu pe ecranele principale doar acele programe pe care le accesez des?

Dincolo de asta, interfața Huawei-ului este destul de bine făcută. Au fost ținute la un nivel decent modificările, acestea fiind mai degrabă mici customizări ale Android-ului ca aspect și câteva modificări legate de modul în care rulează programele:

• ai acces direct la setări din meniul de notificări cu ajutorul unor butoane configurabile
• poți alege ce aplicații să utilizeze doar conexiunea wifi, nu și cea mobilă de date
• ți se spune ce aplicație folosește mult procesor și solicită bateria
• ești întrebat dacă permiți fiecărei aplicații în parte să pună notificări pe ecranul de notificări
• ai o listă cu aplicațiile ce pot rula chiar și când ecranul este stins
• poți alege dintre vreo 8 animații diferite pentru tranziția de la un ecran la altul
• poți opta pentru un ecran principal simplu, care grupează funcțiile principale sub butoane mari, o opțiune bună pentru cei ce acum fac trecerea la un smartphone și nu se descurcă ușor cu interfața clasică de Android

Am fost amuzat să descopăr că primul ecran atunci când inițializezi telefonul este unul prin care Huawei te anunța că nu te spionează prea mult, probabil ca răspuns la problemele întâmpinate în SUA cu echipamentele lor de rețea.