O mică incursiune pe bătrânele huburi

Am intrat recent pe huburi, căutând un fișier anume, după o pauză de cel puțin 2 ani de la ultima vizită care a fost la fel de scurtă. Ce mai bate vântul acum pe acolo!

Din toate huburile pe care le aveam în lista de favorite, o moștenire de acum 6-8 ani când erau cea mai populară metodă de sharing, doar două s-au mai deschis. Restul erau picate sau poate mutate pe alte adrese și am avut dificultăți mari în a găsi o listă funcțională de huburi.

Surpriza cea mai mare a fost pragul de sharing. În anii de glorie, pe huburile mari intrai cu minim 10 GB, chiar 30 sau 50 GB puși la share. Acum, cel mai mare hub găsit de mine cerea minim 1 GB. Iar prin cel mai mare înțeleg că erau online aproape 600 de utilizatori, pe când altele se zbăteau pe la 200-300 de oameni online.

Ironic, se dovedește că huburile sunt în contratimp. Au fost vremurile în care banda dată de ISP era mică și toți încercau să găsească oameni din orașul și rețeaua lor, că de asta ne chema [RO][BUC][RDS]Mircică pe toți. Trăgeam cu 10-30 kB/sec, ne ofticam să găsim sloturi libere, dispărea sursa înainte să finalizezi un download, îți dădea lumea disconnect ca să nu le mănânci banda. Hard-diskurile erau mai mici, dar cu toate acestea se cereau share-uri mari.

Iar acum, când avem spațiu și bandă și peering cu toată lumea, nu mai stă nimeni pe huburi. Știți cum s-a transferat un fișier de 12 MB? Instantaneu. A trebui să verific că s-a luat, că n-am apucat să văd transferul în timpul realizării sale.

Și a doua ironie, deși serverele sunt mai bune și utilizatorii mai puțini, prostia încă este la ea acasă: trebuia să aștept două minute între căutări. Dacă greșești o literă și cauți ceva ce nu are cum să existe, îți bagi unghia în gât și 120 de secunde te uiți de pomană la calculator.