blog demisec cu note fine de tehnologie

Urmăriți-mă pe Instagram și pe YouTube!

Cât de mult am evoluat

10 Apr 2013  ·

TEHNOLOGIE  ·

24 comentarii

airbus_a380_sydney_3De cele mai multe ori ne consumăm în analize și certuri despre diferențele de tehnologie de la un an la altul, pierzând din vedere cât am avansat în ultima perioadă majoră. Suntem la ani lumină față de ce aveam acum o generație și niciodată în istorie nu a fost făcut un salt mai mare.

“Vai, au mărit bateria cu doar 10%!” “E același design!” “Softul arată la fel!”. Și totuși, acum 40 de ani se inventa primul telefon mobil, o cărămidă uriașă și ineficientă, iar astăzi avem în buzunar calculatoare mai puternice decât cele ce au dus Apollo 11 pe lună. Mai puternice decât PC-ul meu de acum câțiva ani.

Abia sunt 10 ani de când a intrat netul pe cablu mai serios în orașe, dar astăzi, dacă acesta pică pentru câteva minute, suferim ca la o tragedie. Avem Twitter și Facebook și nu ne mai place nimic fără “push”, ca să comunici instantaneu cu oricine.

Și totuși, simt că asta ne-a adus mai aproape. Veți spune că vorbim mai puțin pentru că vedem pe Facebook ce-a făcut unul și altul, dar un alt aspect al situației este că dialogul este mai accesibil și mai rapid ca oricând. Orice prieten este acum disponibil instantaneu, la doar o apăsare de buton sau pe ecran. Orice om, orice noutate, orice bucurie sau necaz, orice emoție, orice priveliște minunată poate fi spusă altora imediat. Totul este să vrei să comunici asta, pentru că acum există atâtea metode de-a o face…

Vă amințiți primul vostru televizor color? Eu da. Era înainte de Revoluție și țin minte că am fost cu părinții mei undeva unde era o listă. Posibil să fi fost magazinul Victoria sau ceva prin Berceni, asta nu mai știu. Am luat acasă un Elcrom cu 8 canale și ne-am minunat de cum arată emisiunile și filmele în culori. Bulgarii se vedeau tot cu purici, dar Roger Moore în Sfântul arăta mai bine în culori.

Evoluția televiziunii a fost uriașă. Țin minte programul de 2 ore pe zi. Apoi televiziunea liberă, apoi cablul TV. Țin minte cum circulau prin cartier veștile “în blocul X s-a pus cablu, se aude că peste o lună ajunge și în al nostru”. Niște vecini s-au abonat primii și mergeau toți din bloc pe la ei, ca să vadă zecile de canale disponibile, uitându-se câteva secunde la fiecare și clătinând din cap “uite câte au italienii”.

Știam de Cartoon Network, un canal pe care rulau desene animate întreaga zi. Părea ceva incredibil venind de la cele 30 de minute săptămânale de Tom și Jerry și Aventurierii Spațiului, difuzate pe TVR de multe ori într-o ordine aiurea. Când am pus și noi cablu nu-mi doream altceva decât să mă uit toată ziua la Space Ghost, Captain Caveman, Plastic Man și Scooby Doo. Au urmat niște mari scandaluri, dar sunt sigur că și voi ați trecut prin unele similare cu părinții sau copiii voștri. (apropo de asta, părinții voștri cum vă țineau departe de calculator? Ai mei îmi ascundeau tastatura sau cablul de alimentare)

Îmi aduc bine aminte de toate acestea, iar astăzi deja ne-am ridicat atât de mult încât ne dorim ca toate canalele să fie HD. Iar canale 3D deja există. Casetele video la care ne-am uitat atâția ani în fiecare zi (nu știu despre voi, dar eu închiriam și câte 2-3 pe zi doar ca să prindem măcar un film bun) aveau o rezoluție de vreo 300 x 480 de pixeli. Nu mă înțelegeți greșit, nu le duc dorul. Prefer oricând să mă uit la canale HD, să văd culori vii și detalii incredibile și abia aștept să fie toate așa; dar gândiți-vă de unde am pornit și unde am ajuns în relativ puțini ani!

caseta_audioSimilar, nu duc dorul casetelor audio. Când văd imagini precum cea alăturată mă enervez. “Casetele aveau farmecul lor…”. Da, dar nu puteai da rapid la o altă melodie, nu puteai să reasculți una decât prin rewind-uri repetate, ca să nimerești începutul, se stricau, se agățau. Nu mi-a plăcut niciodată să le rulez cu creionul și nu pot să-mi aduc aminte cu plăcere de acest lucru.

Atunci eram limitați la cele câteva melodii de pe o casetă. Câte am mai ascultat! Și totuși, prefer oricând situația de acum, când un net rapid îmi permite să intru pe YouTube și din câteva apăsări de taste să găsesc melodia pe care mi-o doresc. E un progres imens și nu e cazul să fim nostalgici după trecut.

Am zis YouTube? Cred că nu vă dați seama cât ne-a schimbat Internetul viața. Nu doar accesul la informația de pe el, ci modul în care această informație este prezentată. Zilele trecute am citit vreo două rețete de friptură de vită pe net, dar apoi mi-am zis “de ce să citesc, când pot vedea?” Am găsit zeci de clipuri cu rețete de gătit în toate felurile, zeci de trucuri și sfaturi utile pentru acea carne. Mi s-a părut de-a dreptul uimitor că dintr-un clip video de 2 minute pot învăța mai multe decât din toate cărțile de bucate cu care s-au obișnuit generațiile anterioare, pentru că o imagine chiar face cât o mie de cuvinte.

Nu știu dacă vă dați seama că suntem prima generație care folosește hărți digitale, nu din cele pe hârtie. Mii de ani înaintea noastră s-au folosit hărți desenate. Romanii care au cucerit Dacia și-au planificat atacul pe o hartă întinsă pe o masă.

Suntem primii care nu mai au nevoie de ele. Aveam în mașină o hartă a României, probabil “ca să fie acolo”. Când eram mic am călătorit mult așa, cu harta în mână și întrebând localnicii. Mi-l aduc aminte pe bunicul meu dând jos geamul de la mașină și cred că avea un fel de tic verbal, pentru că prima întrebare pe care o punea înainte de a cere indicații spre o destinație era “sunteți de aici?”.

Închipuiți-vă câte o babă stând în poarta ei de la casă sau un țăran pe o bancă în fața curții, în câte un sat uitat de lume pe coclauri, și bunicul meu întrebându-i dacă sunt de acolo. Mă mir că nu i-a răspuns niciodată vreunul la mișto cu “nu, am picat din avion în curtea acestei case”.

Acum deschid Google Maps pentru orice. Ca să văd unde este un restaurant, ca să calculez distanțe, pentru navigare pe telefon, pentru a vedea pe calculator imagini din satelit si la 45 de grade. Este uimitor ce ne poate pune la dispoziție netul astăzi. Eu mă uit pe Street View ca să văd cum arată clădirea de la o anumită adresă, ca să știu unde trebuie să ajung. Cred că dacă cineva de acum 20 de ani ar vedea Street View, i s-ar părea SF. Cum, poți să vizitezi un întreg oraș din fața calculatorului, ca și cum l-ai vedea cu ochii tăi?

Da! Nu știu dacă ați făcut-o vreodată, dar eu mai pornesc Street View în tot felul de locuri exotice și mă uit ce-i pe acolo. Încercați asta în Hong Kong, în zona golfului Victoria, încercați în Hawaii ca să vedeți cum arată acele insule, în Las Vegas sau pe Tower Bridge din Londra.

Să mai amintesc de Wikipedia? Pare o resursă inepuizabilă de informații și apelez des la acel site. Țin minte că acum câteva luni m-am întrebat ce s-a întâmplat cu Franța între domnia lui Napoleon și perioada contemporană, așa că m-am dus pe Wikipedia și am citit pe larg despre toți cei ce-au urmat la conducerea țării și ce s-a întâmplat cu ei. Apoi am citit în urmă pentru că eram curios prin ce s-au remarcat toți regii Ludovic, iar ulterior am trecut și la istoria Angliei. Când și cum altfel aș fi putut avea acces la aceste informații într-un mod atât de detaliat și cu linkuri ușor de accesat pentru a le lega una de alta?

Și că veni vorba de Internet în general, am avut dial-up câțiva ani, dar trecerea la un modem de cablu a fost cel mai bun lucru făcut vreodată. Ce viață era când mergea transferul cu 16 kB/sec în mod constant! Apoi cel mai bun lucru făcut vreodată a fost trecerea la 32 kB/sec. Închipuiți-va că mâine vi se dublează salariul, așa a fost! Apoi au început să curgă vitezele de “mega pe secundă” (cred că cea mai mare ofertă pentru acasă de la noi este de 150 Mbps), încât acum fac crize dacă văd un transfer de 32 kB/sec. Evoluție.

Ce încerc să spun este ca am avansat cu ani lumină. Aproape toate metodele de a afla ceva și a transmite mai departe, de a face ceva, de a găsi sau cumpăra sau de a învăța s-au schimbat radical în ultimii ani doar pentru că tehnologia a făcut un mare salt. Se renunță la metode utilizate de secole și are loc o schimbare majoră în felul în care interacționăm.

E ca și cum s-ar inventa teleportarea și atunci tot ce era înaintea ei dispare. N-ar mai fi nevoie de drumuri, de mașini, n-ar mai fi oameni pe stradă, pentru că toți ar apărea instantaneu în locul în care au treabă. N-ar mai exista nici magazine, pentru că marfa ți-ar fi trimisă direct acasă. Gândiți-vă numai într-un astfel de scenariu science-fiction câte schimbări s-ar produce în toată viața noastră.

Cam la fel s-a întâmplat și acum cu Internetul și televiziunea și comunicațiile instantanee dintre noi. Cei mai tineri de pe aici probabil că nici nu își amintesc exemplele date de mine mai sus, dar asta nu-i o problemă. Câtă vreme este o evoluție, nu are nici un rost să ducem dorul trecutului.

Cei de la UPC m-au întrebat cum mi-a schimbat această nouă tehnologie modul de a trăi. UPC insistă tare pe tehnologie, fie ea CI+ sau 150 Mbps Internet acasă sau pachete TV cu high-definition și 3D. In stil caracteristic, am răspuns lung și la obiect, că s-a potrivit cu idei mai vechi de-ale mele. Aflu cu altă ocazie unde e legătura.

    24 comentarii

  1. nu ne mai jucam cu tetrisul ci cu telefonul, nu mai avem modem de 56k si cablu gigabit, tv-urile cu lampi au fost inlocuite cu led-uri de pe care poti intra pe youtube, netflix. de la harduri de 20 de giga am trecut la cloud computing, nu ne mai uitam pe geam sa vedem cum e vremea ci o verificam pe smartphone. de encartca cred ca nu mai stie nimeni :D
    trebuie sa gestionam foarte bine aceasta evolutie altfel ne indreptam spre wall-e.

      (Citează)

    • @un muc: wall-e era cu deșeuri, dar e posibil să ne îndreptăm spre o “pămpălizare”. De asta e important să folosești tehnologia nouă pentru a câștiga de fapt timp, pe care-l poți folosi pentru sport, familie etc.

      Tetris am avut și eu, jucat o grămadă. Mai erau niște jocuri, ceva rusești cu un ecran simplu, 4 butoane în colțuri și erai un portar spre care veneau mingii din cele 4 direcții și trebuia să le aperi. Erau diverse variante de “tu în centru și te atacă ceva din 4 direcții”. Nu mai știu cum se numeau sau dacă măcar aveau nume.

        (Citează)

  2. Sa sti ca am stat sa-ti citesc articolul kilometric si sunt foarte de acord cu el, inainte eram bucuros sa vad Cartoon Network, eu de la el am invatat engleza apoi ma tot certam cu ai mei cand eram mai mic pentru ca nu ma lasau la desene cat vroiam eu, acum cu internetul asta fiecare dintre noi putem sa invatam lucruri noi, eu de exemplu am inceput sa invat php-ul cu ajutorul internetului, am cumparat si o carte pentru php dar imi sunt cam stranii unele explicatii, pe cand un tutorial video de php de pe internet m-a luminat complet.

    Pentru ca tehnologia este intr-o crestere incredibila si internetul o sa fie la fel, intr-o schimbare continua, mai ales la viteza de internet, si mai nou acum cu 4g-ul de pe telefoanele mobile, nici nu-mi imaginez cum sa fie internetul in 4 ani, dar telefoanele, si noiloe procesoare etc.

    Sunt multe de zis despre tehnologie, dar acum asteptam sa vedem ce urmeaza.

      (Citează)

  3. asta e printre cele mai bune articole ale tale. tre’ pus in lista de goodies :)

      (Citează)

  4. când ai zis “am avansat cu ani lumină” te’ai referit la timp sau la spațiu? :)

      (Citează)

  5. @nwradu
    Jocurile alea rusesti se numeau “Elektronika” sau asa ceva. Iar una din variante e chiar si in google play :D.

      (Citează)

  6. Mie unul imi plac articolele kilometrice. Mi-au trezit amintiri cele scrise mai sus.

      (Citează)

  7. Ce fericit eram prin ’95-’96 cand a ajuns cablul la noi . Ma uitam toata ziua la CN, fara sa stiu ca peste ani o sa ajung sa le caut pe net din nostalgie , unele mai ruleaza si acum pe Boomerang. Cred ca toti am invatat engleza cu ele pentru ca nu erau traduse la vremea aia si cand le vad dublate sau cu subtitrare parca nu e tot aia… nu au acelasi farmec.
    PC am avut destul de tarziu dar am fost posesor de Atari 2600 si NES , la ultimul am avut o sacosa de casete (cartridge) , mare prostie ca le-am dat…

      (Citează)

  8. Si totusi, astea ne-au facut mai lenesi, mai putin adaptabili… GPS-ul, hartile digitale, omoara orice simt de orientare si fac omul dependent de “scula”. :) Nu stiu daca e un progres, e clar ca e mai comod dar oare “functia nu face organul”? Daca nu lucram deloc neuronii nu o sa devenim niste tembeli dependeti de masini?

      (Citează)

    • @Grecu, @animal00: cred că ideea este să îmbrățișăm orice tehnologie care ne face viața mai ușoară, mai confortabilă, dar să nu ne complacem în a sta de pomană. Nu mai folosești creierul să deslușești hărți ciudate și nu mai pierzi timpul cu net de viteză mică, dar e bine să folosești ceea ce câștigi pentru a face altceva. Cercetarea nu trebuie să se oprească, arta, gândirea, creativitatea…

      Eu sper să nu ajungem ca-n Wall-E, ci ca în Star Trek, unde aveau de toate și atunci toți se concentrau pe gândit și explorat și dezvoltat lucruri noi.

        (Citează)

  9. ce bine le zici, vecine…

      (Citează)

  10. nwradu: e corect zis “walle”. Aminteste-ti de aia de pe nava.
    Da. totul este mai usor. Mai comod. Mai lipsit de substanta. Evident, poti sa controlezi chestia asta si sa iti faci viata mai buna. Sa folosesti timpul castigat pentru a evolua.

    Cati fac asta?

      (Citează)

  11. ce-i drept, exemplele din jurul nostru fix de star trek sunt. Adica sefe

      (Citează)

  12. de “diapozitive” nu-si aduce nimeni aminte? (am I that old?! damn!). Alea au fost primele desene vazute in sistem “home cinema”. :)

      (Citează)

  13. @maria Ne mai aducem aminte. Chiar cred ca mai am diapozitivul cu “Turtita fermecata” aruncata pe undeva prin casa dar nu stiu ce-am facut cu aparatul… :)

      (Citează)

  14. Daca nu dai forward la 20 de prieteni articolului asta, nu ai inima si Doamne-Doamne va eviscera un iepuras.

      (Citează)

  15. Mike Judge a si facut un film despre “pămpălizare”: Idiocracy http://www.imdb.com/title/tt0387808

      (Citează)

  16. Ai mare dreptate cu acest articol. Acum cateva saptamani am fost la bunici, locul unde mi-am depozitate fostele aparate tehnologice de care nu mai aveam nevoie prin casa.
    Am fost surpinsa cand am luat o caseta audio si parca nu mai stiam sa pornesc casetofonul. Din greseala am apasat si pe ultimul buton, care stergea caseta. Cand am reusit sa pornesc casetofonul cu o caseta de la vremea respectiva, ma cuprins un sentiment ciudat, parca retraiam acele vremuri, iar cand ma gandesc ca a fost un timp atat de scurt intre era casetelor audio si acuma avem mp3-uri,mp4,ipod,ipad etc.
    Felicitari pentru articol!

      (Citează)

    Alătură-te discuției, spune-ți părerea:

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verifică ce-ai scris. Dacă vrei să mai adaugi ceva, lasă un nou comentariu. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici, și fără mesaje doar de dragul URL-spam-ului. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt binevenite. Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pentru a le prelua doar pe acelea.

sus