Concluzia alegerilor

Era normal ca USL să câștige alegerile. O ziceau toate sondajele, așa că nu cred că e cineva surprins de acest aspect.

Ce mă surprinde totuși este proporția cu care USL a câșțigat alegerile parlamentare și deci conduce țara: 60%, aproape două treimi. Acest lucru este îngrijorător.

Îngrijorător pentru că există vorba “cu cât sunt mai mari, cu atat cad mai de sus”. Să ne aducem aminte de istoria alianțelor politice din România: CDR-ul s-a destrămat la mijlocul guvernării; Alianța D.A. – Dreptate și Adevăr s-a dus rapid de tot pe fondul scandalului Băsescu vs Tăriceanu; chiar și “the unholy alliance” între PD-L și PSD pentru câteva luni de guvernare s-a distrus foarte repede în urma luptelor pentru ciolan.

Iar acum e rândul USL-ului. Doar o alianță PSD și PNL nu fusese până acum în mod legitim la putere, așa că este rândul lor să guverneze, să înceapă scandalurile și să rupă rândurile. Estimez că prin 2015, după alegerile prezidențiale, se duce pe apa sâmbetei.

Și de ce zic că procentul mare de voturi este îngrijorător? Pentru că de obicei puterea a fost câștigată cu un procent mai apropiat de pragul de 50% necesar majorității în Parlament, iar acest procent “la limită” ținea în viață alianțele respective, făcându-le să treaca peste micile dificultăți. De exemplu dacă aveai puterea cu 53%, din care 5% UDMR și restul împărțit între 3 alte partide, atunci fiecărui partid i-ar fi fost dificil să se rupă – independent fiecare avea în jur de 15%.

Acum însă avem un USL cu 60%. La modul grosier, PSD și PNL au fiecare 30%. Sunt ca un cuplu în care fiecare deține avere și case, putând oricând să se separe, nu ca un cuplu în care nici o parte nu s-ar descurca pe cont propriu și atunci rezistă în ciuda scandalurilor zilnice.

Peste câțiva ani, dacă se ceartă (și mereu se ceartă – nu poți împărți banii și interesele în două părți egale), PSD-ul de exemplu își poate lua cei 30% și să formeze o majoritate parlamentară împreună cu PPDD și UDMR. Sau PNL-ul cu PD-L-ul, reabsorbindu-i în marele pântec liberal.

De asta alianțele prea victorioase sunt o viitoare problemă. Când ai câștigat mult, ai și mult de pierdut la orice gest greșit.

Concluzia serii vine de la Piticu:

Am votat la referendum diminuarea numărului de parlamentari. Am ieşit degeaba atunci din casă. Sunt acum atât de mulţi parlamentari încât nici nu mai încap în Parlament.

Chiar nu mă interesează a cui este vina. E clar că nu dau doi bani pe dorinţele noastre.

La fel de bună este și concluzia privind intenția PSD de a se alia cu UDMR: pai la referendumul pentru demiterea lui Băsescu maghiarii nu s-au prezentat, boicotul lor fiind decisiv pentru neîntrunirea cvorumului, fiind atunci puternic blamați și înjurați de USL – iar acum îi ceri ca parteneri?

Apropo, Ghișe a intrat în Parlament? N-om fi scăpat nici măcar de un incompetent?