Haina lui Schrodinger

Unele haine pentru femei sunt ca un mister ce trebuie dezlegat, dar nu în sensul că trebuie să desfaci hainele de pe ele ca să ajungi la “bunătăţi”, ci în sensul că habar n-am ce mama naibii sunt acele haine și cum se numesc.

La bărbaţi e simplu. Ai tricouri, cămăşi, pantaloni, pulover, poate o vestă. La femei sunt un milion de haine posibile. La un moment dat am văzut scris pe eticheta unui articol de vestimentaţie că este o “tunică”. Eu credeam că tunicile sunt doar prin jocurile pe calculator, când îţi îmbraci personajul cu o tunică şi ai Dexteritate +2 şi Magie +1. Există şi în realitate.

Ce-ai în picioare ca bărbat? Ghete sau pantofi, poate unii sport. Femeile? Păi există mai multe feluri de cizme, pantofi, saboţi, balerini, botine, platforme şi cine ştie câte alte variaţiuni în funcţie de lungimea tocului.

Recent mă uitam într-un magazin la produsul din imagine. Este un exemplu clar a ce spuneam mai sus, pentru că habar nu am ce este până nu l-am desfăcut ca să mă uit ce este şi cum se poartă. Putea fi un fular, un şal, un fular care se pune de câteva ori în jurul gâtului şi apoi se pune şi peste cap, ca la arabi, deşi habar n-am cum se numesc în versiunea feminină. Putea fi un pulover, un top de lână, o fustă şi probabil şi altele.

Ştiţi teoria lui Schrodinger referitoare la stări şi măsurători? El zice că până nu măsori în ce stare este un sistem, acel sistem există în toate stările posibile. Dădea exemplu cu o pisică pe care o punea într-o cutie şi la care conecta un recipient cu gaz otrăvitor. În mod absolut aleator, bomba cu gaz se putea declanşa, omorând pisica, sau nu. Schroedinger spunea că până nu deschide din nou cutia, ca să vadă dacă s-a declanşat sau nu gazul toxic, pisica din cutie este în acelaşi timp şi vie şi moartă. Abia deschizând cutia Universul o “concretizează” într-o anumită stare, în funcţie de cât de norocoasă a fost.

E ca şi cum ai arunca o monedă în aer şi ţii ochii închişi atunci când cade. E limpede pentru toată lumea că a căzut fie cap fie pajură, că nu există altă variantă. Teoria lui Schrodinger spune că (dpdv al statisticii aplicată în fizică cuantică) până nu deschizi ochii, moneda este şi cap şi pajură. Inchipuiți-v-o alternând rapid de pe o față pe alta, ca şi cum ai trece foarte repede între doua imagini, şi doar când deschizi ochii şi te uiţi efectiv la ea această probabilitate se fixează pe cap sau pe pajură, nu mai devreme.

Cam aşa e şi cu hainele acestea de femei. Până nu le desfaci sau nu te uiţi la etichetă ca să vezi ce naiba sunt, pot fi orice.

Culmea e că nici nu mai ţin minte ce era cea din fotografie. S-ar putea să fie ceva în neregulă cu mine dacă nu mai țin minte ce articol era de fapt, dar m-am gandit la Schrodinger atunci când l-am văzut.