De ce nu-mi place IndyCar-ul

Am spus de câteva ori pe aici că admir sporturile americane pentru că sunt create în principal pentru spectacol, pentru a oferi distracţie spectatorilor. La noi în fotbal se dă cartonaş şi dacă îţi dai jos tricoul după un gol, la ei în fotbal se preferă placaje spectaculoase şi manifestări grandioase. Se face show și e pe bani mulţi.

Ce nu înţeleg însă sunt NASCAR-ul şi Indycar. O grămadă de maşini care se învârt în cerc. Circuitul este un oval şi maşinile dau ture. Unde este talentul piloţilor? Unde este depăşitul spectaculos şi performanţa adevărată, când singura metodă de a depăşi este să profiţi de scăparea altui pilot, care nu a mai putut urma trasa ideală pe orbita sa? Poate de asta niciun pilot american nu a avut succes în Formula 1; nu se ridică la înălţimea variantei europene.

Şi acum uitaţi-vă la accidentul de mai jos. Maşinile sunt spulberate ca popicele lovite cu viteză de o bilă. 15 maşini decolează şi se rup în bucăţi atunci când se lovesc între ele la 350 de km/h, iar un pilot a decedat în acest accident. Uitaţi-vă, pe la mijlocul clipului, la imaginile filmate chiar din maşini. Ăla nu e sport, e un masacru în aşteptare.

Acesta e singurul spectacol. Pentru asta maşinile se rotesc în acel oval, doar ca spectatorii să vadă accidente spectaculoase, restul cursei fiind destul de banal. Chiar şi regulile sunt făcute aşa; Dan Wheldon, cel decedat, acceptase să plece de pe ultimul loc pe grila de start, având un bonus de 5 milioane de dolari dacă va câştiga cursa chiar și în aceste condiţii. Dar dacă în NASCAR se conduc adevărate tancuri, ranforsate cu cuşti interioare, în IndyCar maşinile sunt cu cockpit deschis şi cu roțile expuse şi orice accident te face praf.

IndyCar-ul parcă ar fi precursorul acelor sporturi violente din filme futuriste distopice, în care diverşi sportiv se bat chiar pe viaţă şi pe moarte în tot felul de arene periculoase.

Ați văzut că aștia au camere mobile pe fiecare mașină?