Animale!

La munte, la Pensiunea Tamina, aveau animale în curte. Întâi am găsit nişte căprioare care păşteau iarba (îţi tund gazonul şi nici nu trebuie plătite), destul de paşnice, dar n-am reuşit să pun mâna pe vreuna, că se speriau când vroiam să le ating. Apoi un “soţul căprioarei”, cum s-o chemă el, care îşi ascuţea coarnele de nişte crengi.


Mai era un câine mare, bătrân şi negru, atât de ramolit încât prima oară am crezut că nu se poate mişca de la locul lui şi latră doar de formă. Apoi şi-a auzit puiul ţipând pentru că-l dăduse cineva afară din casă şi a venit imediat, lătrând preventiv, ca să vadă ce-i în neregulă.

Căprioară mică era cea mai tare. Foarte prietenoasă, venea şi te mirosea şi te lingea pe mână cu un bot umed. Uneori ne trezeam cu ea în pensiune, mergând de la o masă la alta şi uitându-se curioasă la oameni. Simpatică.