Filme: 2012

Filmul despre distrugerea lumii este spectaculos şi mai bine făcut decât mă aşteptam. Are efecte speciale foarte bine făcute, are şi un pic de umor, nu este mai tras de păr decât e necesar (pentru un film despre distrugerea lumii prin cutremure şi inundaţii violente, evident), iar John Cusack chiar pare tipul obişnuit care are noroc în a-şi salva familia. Aproape toţi actorii sunt cunoscuţi din alte roluri mai mici sau mai mari, inclusiv un Woody Harelson într-un rol de paranoic. Cred că “2012” nu putea fi mai bun decât dacă avea în el şi femei marfă dezbrăcate.

L-am văzut în principal pentru efectele speciale. Probabil că aşa ar arăta distrugerea Californiei sau a Las Vegas-ului sau a Romei. Şi scenele din Washington sunt foarte mişto făcute, plus inundarea Tibetului. Cred că producătorii s-au uitat la ce oraşe au fost distruse în alte filme gen Deep Impact sau Armageddon sau Independence Day şi au ales altele, ca să nu repete fazele. E genul de film care merită văzut la cinema sau în High Definition.

Pentru cei ce se întreabă, pe la începutul filmului, de ce într-o mină din India era nişte apă care fierbea, aflați că era un detector de neutroni. E o sferă mare umplută cu apă grea şi îngropată adânc în pământ, la o adâncime unde doar neutronii ajung, iar aceştia sunt frânaţi de apa grea şi detectaţi de celule dispuse pe pereţii interiori ai sferei. Ca acesta din Sudbury, unul din detectoarele Cherenkov din lume. E un alt exemplu de construcție făcută cu cele mai avansate tehnologii disponibile, ca și acceleratorul de particule de la CERN. Cel puțin asta cred că vroiau să arate în film.