Despre imunitate

Înţeleg conceptul de imunitate diplomatică şi de ce este bun. Azi prind eu un spion de-al tău, dar nu-i fac nimic, nu-l judec, nu-l împuşc, ci doar îl expulzez. Asta cu gândul că poate mâine prinzi şi tu unul de-al meu şi nici eu n-aş vrea să-l pierd de tot. E cam singura metodă posibilă pentru că relaţiile diplomatice să se menţină chiar şi când două ţări sunt “la cuţite”.

Dar pe undeva e o problemă serioasă. Imunitatea n-ar trebui să te apere şi atunci când conduci cu 120 km/h pe Kiseleff şi omori o femeie pe trecerea de pietoni, aşa cum a făcut astăzi un austriac ce lucrează la ambasada ţării sale. Dacă imunitatea îl va scăpa de această crimă, de ce ar mai respecta angajaţii ambasadelor străine oricare din legile ţării noastre? Hai că poate nu vor începe să violeze şi să omoare lumea pe stradă, dar de ce ar mai parca regulamentar? De ce ar respecta viteza legală, de ce ar opri la roşu, de ce n-ar urina în stradă, de ce s-ar purta civilizat? Imunitatea diplomatică ar trebui să fie aplicată doar la acele aspecte ce ţin de diplomaţie.