un blog de Radu Dumitru

Uitați-vă și pe canalul meu de YouTube! Un subscribe ajută enorm.

Slovenia: zborul

28 Feb 2008  ·

TURISM  ·

Spune-ți părerea

Să începem cu începutul: zborul. Ne-existand o cursă directă Bucuresti-Ljublijana, a trebuit să facem escală în Budapesta şi să schimbăm avionul.

Zborul până la Budapesta este mereu amuzant pentru mine. Asta deoarece durează fix o oră, şi când ajungi acolo dai ceasul înapoi cu o oră, pt că este alt fus orar. Aşa că am decolat de aici la ora 6 şi am aterizat acolo tot la 6 dimineaţa. Avionul a fost un Fokker F70, de vreo 70 de locuri. Fiind mai mic, decolarea şi aterizarea sunt mult mai line, acceleraţia mai mică, impactul cu pista mai redus, şi n-am avut nici tulburenţe sau alte evenimente. România se vede frumos noaptea, de sus, un fel de pânză de păianjen trasată de luminile stradale din diversele oraşe peste care treceam. Budapesta are un aeroport frumos. Mai mare decât Otopeni şi mai aglomerat. La aterizare s-a văzut frumos oraşul şi Dunărea prin centrul său. Am identificat Podul cu Lei şi Parlamentul, şi Bastionul Pescarilor unde am fost cu vreo 3 ani în urmă.

Surpriză a fost la zborul către Ljublijana. Avionul era un Embraer 120, în care încăpeau 24 de pasageri iar ca dimensiune semăna cu un “private jet” din filme, doar că nu era jet, ci avea două motoare mari cu câte o elice de 2 metri în diametru pe fiecare aripă. Ne-am urcat ca într-o conservă zburătoare. Nu puteam să stau în picioare în avion fără să înclin capul şi să mă cocoşez. Pe stânga era un singur scaun, pe dreapta erau câte două pe rând. Confortabile şi mai moi decât în Fokker, dar şi sentimentul de sardină era mult mai puternic. Pilotul a pornit un motor, l-a turat bine, apoi pe celălalt, apoi în timp ce eu mă încordam pe scaun şi mă rugăm la Dumnezeu, a decolat. Avionul are însă multe avantaje prin mărimea sa redusă: a decolat rapid, fără să necesite mult rulaj pe pistă, iar zborul a fost foarte lin şi plăcut. Altitudinea era de doar 4000-5000 de metri şi viteza de vreo 400 la ora (şi ştiu asta pt că am pornit GPS-ul, dar asta e altă treabă), aşa că priveliştea era chiar frumoasă. A zburat mult mai bine decât mă aşteptam, iar aterizarea a fost foarte lină. Dezavantajul a fost zgomotul puternic al motorului. Peisajul era foarte frumos, slovenii au peste tot pâlcuri de păduri, şi peste tot case. Nu ştiu cum sunt organizaţi, dacă în sate ca la noi, dar erau peste tot. Iar în depărtare se vedeau munţii înalţi, Alpii Julieni de la graniţa cu Austria, vârfuri foarte abrupte şi înalte, dar care din avion arătau foarte frumos. Slovenia era acoperită de un plafon jos de nori, iar din avion se vedeau doar munţii ieşind deasupra ceţii, şi nimic în rest, întunecat în jos şi doar vârfurile albe de zăpadă ieşind la lumină. Aeroportul din Ljublijana este foarte mic, mai mic şi decât Băneasa, genul care are iarba la marginea pistei şi te aştepţi să vezi căprioare alergând pe acolo.

La întoarcere aceeaşi poveste. Înapoi cu avionul cu elice până în Budapesta, dar unde în loc de Fokker ne-a dus înapoi în ţară un Boing 737-600 modern. Personal la fiecare decolare stau bine fixat în scaun, mă uit pe geam la ce se întâmplă, mă uit cum dispare pământul sub mine, etc. Am observat însă că există oameni care iau o revistă şi o citeau, sau încercau direct să doarmă. Nu pot aştepta 5 minute până când avionul termină de decolat şi accelerat şi scapi etapa în care e cel mai probabil să se întâmple accidente sau probleme tehnice? La asta mă gândeam atunci când am decolat cu acest Boeing. Acceleraţia a fost fantastică, zgomotul asurzitor, am simţit un gol în stomac când ne-am desprins de pistă şi când am urcat la un unghi abrupt până la câteva mii de metri, zgomotul puternic al flapsurilor şi al trenului de aterizare intrând în avion. Iar alţii citeau sau dormeau, de parcă ar fi zburat astfel în fiecare zi. Cred că nu voi putea niciodată să consider decolarea ca pe ceva normal care nu merită atenţia mea pt 5 minute, şi cred că de fiecare dată când voi decola voi aprecia momentul şi ingineria din spatele avionului şi faptul că un cilindru metalic cu aripi de câteva zeci de tone se poate ridica în aer.

Am dat astăzi 25 de dolari pe un cont Pro pe Flickr ca să pun acolo toate pozele curente şi trecute. Aşa că pentru întreg setul de fotografii făcute din avion (le-am selecţionat pe cele mai bune) intraţi aici. Unele sunt un pic blurate, dar din cauza căldurii evacuate de motorul avionului, nu a aparatului foto. Aparatul a fost un Canon S5 IS nou-nouţ care s-a comportat excelent şi de care sunt foarte mulţumit. Mai am de făcut multe fotografii până să-i fac un review, dar momentan nu regret deloc banii daţi pe el.

Linkuri: setul de fotografii din avion.

    Alătură-te discuției, lasă un mesaj

    E-mail-ul nu va fi publicat. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici. Gândiți-vă de două ori înainte de a publica. Nu o luați pe arătură doar pentru că aveți un monitor în față și nu o persoană reală.

    Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pe Citează pentru a le prelua doar pe acelea. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt ok.


    Prin trimiterea comentariului acceptați politica de confidențialitate a site-ului.



    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.

sus