Unele întâmplări e bine să le ţii pentru tine, ca să nu râdă alţii şi să facă mișto-uri de tine un an de zile după. Asta de mai jos este însă prea tare ca să nu o public, chit că o să-i dau lui @nashu subiecte de băşcălie. Vedeţi, eu sunt mai uituc, dar mă refer la cazul particular când uit să trag fermoarul de la pantaloni în sus şi merg cu ei desfăcuţi. Nu ştiu de ce se întâmplă asta, dar bănuiesc că are legătură cu trezirea de genul “omfg […]

Pentru că aş vrea să-mi permit să văd şi filmele proaste, nu doar pe cele bune. Ultimul Twilight, numit în engleză Breaking Dawn, ceea ce în română se traduce prin “în sfârşit vine şi ziua”, pare a fi un astfel de film. De ce aş vrea să-l văd? Filmele proaste, dar cu pretenţii, sunt amuzante prin stupiditatea lor. De exemplu ratez astfel de momente: Nu am văzut al treilea film. Ştie cineva să-mi zică ce anume s-a întâmplat în el? Întreb pentru că al doilea film se termină cu momentul în […]

Chiar nu cred că este un caz de copiere, pentru că nu era timp şi sunt mai deştepţi de atât cei care coordonează site-urile. Aşa că în schimb mă întreb dacă Apple impune această prezentare. Mă uit şi la butonul de Detalii, care nu seamănă cu butoanele obişnuite din site-urile operatorilor.   La scor avem aşa: 1-0 pentru Orange deoarece în primul carton precizează data lansării, nu doar “în curând”. Informaţie dintr-o privire. Plus buton Detalii, care la Cosmote lipseşte de tot. Vodafone egalează traducând descrierea iPhone 4S în română. “The […]

Aș adăuga că, în funcție de numărul de site-uri la care te-ai gândit din prima la prostii, se poate trage o concluzie privind cât de obsedat sexual este fiecare.

La petrecerea Alex Gâlmeanu / Decât o Revistă am primit şi câteva cartonaşe suport-pentru-pahare cu sigla Grolsch pe ele. Cum sunt un mare fan al acestei beri, le-am luat cu gândul că le folosesc acasă, unde am mereu vreo două pe birou. Abia acasă am observat că au nişte mesaje amuzante imprimate pe ele. Cel cu SMS-ul către mamă este atât de adevărat!

Cu burta!

Bănuiesc că în alte vremuri bărbatul familiei, cu mâinile tăbăcite de muncă şi pielea arsă de soarele zilelor de vară, intra în pădure după mâncare, neavând la el decât un arc sau o suliţă sau poate o puşcă. Patru ore mai târziu ieşea triumfător, târând după el vreun leş de mistreţ sau cerb, trântindu-l în faţa nevestei şi spunându-i “na femeie, ai ce mânca încă două săptămâni; acum fierbe-mi nişte vin şi pansează rana asta, că mi-a băgat bestia cornu’ prin piciorul meu”. Această scenă mi s-a derulat în faţa ochilor […]