Aţi auzit de legea germană a purităţii berii, probabil din reclame. E o lege oficială, dată de conducătorii nemţi prin 1516 şi încă în vigoare, chiar dacă în ultimii ani a suferit mici modificări pentru a permite libertatea pieţei. Pe scurt, legea zice că berea produsă acolo trebuie să conţină doar apă, orz şi hamei (cred, mereu am confundat cerealele în engleză). V-aţi întrebat de ce a fost dată această lege? Printre altele, se pare că nu se mai găsea grâu şi nici secară pentru producţia de pâine, preţul acestor cereale […]

Ce să beau?

Căutam Bacardi Mojito şi cineva mi-a spus că se găseşte în Real. Aşa a fost şi am luat o sticlă. Tot la raft am găsit şi cele din imagine, adică Bacardi Strawberry Daiquiri şi Bacardi Pina Colada. Primul ar trebui să fie un cocktail de rom, suc de lămâie şi sirop de căpşuni, servit rece sau cu gheaţă, iar Până Colada este un amestec de rom, cocos şi suc de ananas. Despre acesta Wikipedia spune că este băutura oficială a statului Puerto Rico, iar orice ţară în care Până Colada e […]

Pe sticlă scrie că Nestea Lemon are alt gust şi chiar are, după cum am decis ulterior unei degustări. Acum are gust de ceai, iar după ce îl înghiţi parcă îţi rămâne pe limbă gustul de lămâie, de ceai cu lămâie, aşa că din perspectiva mea este “mission accomplished”. E mai bun, dar tot nu aduce lămâia în topul preferinţelor mele, unde conduce Nestea de mango-ananas, urmat de cel de piersici.

Choya Sake. Nu ştiu cum este, că doar am văzut sticla, dar poate voi cumpăra una cândva. Simt că ar trebui să am şi ceşcuţe tradiţionale pentru a bea sake așa cum trebuie. Sangria tot nu gasesc, nici măcar un Bacardi Mojito.

Haideţi să vă întreb şi ceva serios: unde beau o sangria bună în Bucureşti? Din aceea făcută din vin de calitate, nu ultima poşirca recirculată şi nedorită de alţii, amestecat cu o tărie de calitate (că parcă se pune şi ceva mai serios în vin, ca să fie mai tare) şi cu multe fructe în ea, precum nişte struguri, bucăţi de portocale şi măr şi altele? Servită rece într-o carafă sau un pahar aburit. Ai mei au adus o sticlă de Sangria din Mallorca. E bună la gust, chiar dacă trebuie […]

via Fulgerica.

Auzită într-o reclamă la berea Noroc, la radio: “Aşa e vorba românească, să mănânci cu măsură şi să bei cumpătat“. Serios? Cumpătat? Că aş zice că vorba românească e fix invers, să bagi în tine până ţi se umflă burta de trebuie să deschei un nasture la pantaloni, iar de băut se bea până la limita comei alcoolice. Dovada se face la fiecare sărbătoare importantă (şi reclama am auzit-o în preajma Paştelui), unde ai de mâncat nişte aperitive, salată boeuf, ciorbă, sarmale, friptură, cozonac, plăcinte, pască şi ce mai este de […]