De ce munca e de kkt şi cum putem schimba asta, o carte scrisă de Cali Ressler şi Jody Thompson. “De kkt”? Aşa se traduce acum “why work sucks”, titlul cărţii în original [link] A doua carte se numeşte Apocalipsul negru, dar nu asta e ceva special, ci faptul că este descrisă ca un meteo thriller. Meteo thriller? Da. Probabil cartea descrie aventura unei femei ce şi-a pierdut umbrela exact în ziua în care Busu anunţă cod galben la ştirile despre vreme, iar acum eroina noastră aleargă singură pe străzile cartierului […]

Ce legătură are Gazeta Sporturilor cu notele la bac? Înţeleg că le va căuta lumea pe net, dar de ce trebuie site-ul GSP să facă de toate? Mâncare nu livrează? Nu mă anunţă prin SMS şi de câte ori am de plătit vreo factură?

Nu ştiu dacă să râd de faptul că mortul stătea foarte bine în picioare, după 28 de ani petrecuţi în sicriu, sau să mă strâmb la faptul că vecinii şi rudele îl ciocăneau şi îşi făceau poze cu el de parcă ar fi fost mumia din film. Miracol? Cum l-au ingropat, asa l-au gasit! Dupa 28 de ani! StirileProTV.ro

RC Cola – An american favorite since 1905 scrie pe sticla de 1,5 litri (parcă). O rly? Rly! Deşi nu e la fel de celebră precum Coca-Cola sau Pepsi-Cola (cred că nici măcar precum Virgin Cola), există şi aceasta pe piață. Numele vine de la Royal Crown Cola, a apărut în SUA la începutul secolului trecut, s-a mai extins prin lume dar fără prea mare succes [Wikipedia]. Acum e şi la noi în Auchan, la concurenţă cu Adria Cola şi American Cola.

Am fost sâmbătă pe la târgul de carte Bookfest, la Romexpo. Intrarea gratuită e un semn că le-a mai venit mintea la cap, că nu poţi să chemi lumea să cumpere cărţi şi le ceri şi taxa de intrare. Târgul se ţinea în vreo 4 pavilioane, dar doar primele două erau cu adevărat interesante pentru publicul larg. Acolo erau editurile cu multe cărţi şi titluri interesante, acolo era aglomeraţia mare şi standurile frumos amenajate. În celelalte pavilioane erau editurile mici şi cele de nişă. Am văzut mai puţine titluri care să […]

La Şincai, lângă staţia de metrou, e aproape în fiecare zi un om cu o planşă pe care desenează scheme despre noi şi Dumnezeu şi explică celor ce se opresc să-l asculte probabil de ce ar trebui să credem una sau alta. L-am văzut şi în parc o dată. Mă întreb cine îl plăteşte şi cine finanţează astfel de “evenimente”. Acum vreo 2 săptămâni, tot la intrarea în metrou, o negresă mi-a dat un pliant despre un post de radio evanghelic unde probabil se citeşte Biblia toată ziua sau ceva aşa. […]

Un prieten îmi arăta pe Facebook că la americani se găseşte Red Bull la cutii de 3 mărimi diferite, de parcă ai cumpăra suc la McDonald’s. La noi Burn e acum şi la doză de 0,5 litri, pentru când DJ-ul a mâncat baterii Energizer şi petrecerea tot ţine şi ţine şi ţine. Personal mă bucur că nu am gustat niciodată nici măcar o picătură din astfel de băuturi. Văzut în Gima.