Telescopul Roman a fost lansat, acum are de călătorit 3 luni prin spațiu

Roman, nu Român. Zilele acestea mă uit pe desfășurarea misiunii lansării telescopului spațial Nancy Grace Roman, care a fost deja lansat pe orbită și este în drum spre un punct în spațiu, mai departe de planeta noastră, unde își va desfășura activitatea.

Telescopul în sine are un senzor ultra-wide față de Hubble și James Webb, care va permite fotografierea și supravegherea unor bucăți mari din cer, dintr-o dată. Site-ul NASA spune că va supraveghea cerul de o mie de ori mai repede decât Hubble. Pe Wikipedia am găsit imaginea exemplificativă de mai jos: cu roșu este ce vede Hubble la o fotografie, cu bleu este ce a fotografiat Hubble de-a lungul timpului din acea galaxie (Andromeda), din multe imagini succesive, iar cele 18 pătrate albe sunt ce vede telescopul Roman dintr-o dată.

Telescopul Roman are două instrumente principale la bord. Primul se numește Wide Field Imaging, WFI, are o cameră de 300 megapixeli în spectrul vizibil și infraroșu apropiat, plus filtrele de mai jos.

Al doilea instrument se numește Coronagraph Instrument și, din câte înțeleg eu, este construit ca să poată bloca aproape total lumina unei anumite stele, doar foarte precis pe conturul ei vizibil, astfel încât să poată fi văzute eventuale planete care orbitează acea stea sau tranzitează prin fața ei. Este ca atunci când blochezi cu palma lumina care vine de la vreun reflector sau bec puternic, ca să poți vedea în jurul său.

Telescopul este numit după Nancy Grace Roman, un astronom american, 1925-2018, cu multe reușite și descoperiri în domeniu. A avut și o funcție înaltă în NASA în anii 1970, conducând planificarea preliminară a telescopului Hubble.

Mai interesant este că, la fel ca și telescopul James Webb, Roman nu stă pe orbita planetei noastre, ci va fi plasat în apropierea punctului Lagrange L2. Punctele Lagrange sunt anumite puncte de echilibru din jurul Pământului, acolo unde gravitația sistemului Pământ + Soare face ca obiectele să poată fi staționare fără un mare consum de energie.

Sunt mai multe astfel de puncte Lagrange. Roman va fi plasat în punctul L2, ca și Webb, la 1,5 milioane de kilometri mai departe de Soare decât este planeta noastră. Acolo, pe scurt, gravitația pe care o exercită Pământul asupra telescopului se adună pe aceeași direcție cu gravitația pe care o exercită Soarele, la rândul său, asupra telescopului, iar împreună adunate fac ca telescopul să orbiteze sincron cu Pământul în jurul Soarelui, doar că la acea distanță.

Avantajul plasării mai departe de planetă este că e mai ferit de radiația infraroșie pe care o reflectă Pământul (și Luna, bănuiesc) și deci poate capta mai bine doar radiația infraroșie de la ținta sa, fără “poluare” luminoasă.

Site-ul principal este acesta. NASA are un articol bun acolo despre cele două instrumente ale telescopului.

Roman a fost lansat pe 30 august cu o rachetă Falcon Heavy. Lansarea a fost fără cusur, iar cele două boostere s-au întors cu bine la sol. Va dura însă 3 luni pentru ca telescopul să devină operațional deoarece în acest timp trebuie să parcurgă cei 1,5 milioane de kilometri până la punctul L2, cu tot cu două corecții principale de traiectorie care îl vor înscrie pe un soi de orbită circulară în jurul acelui punct.

În cele trei luni, de asemenea, se vor activa pe rând panourile solare și restul instrumentelor, se vor face teste, iar primele imagini vor apărea pe la început de 2027.

Când am scris eu acest articol, de altfel, pe harta NASA telescopul Roman tocmai se pregătea să treacă dincolo de orbita Lunii. La doar o oră după lansare, telescopul a extins panourile solare. Pe 1 septembrie a făcut o primă corecție de traiectorie ca să ajungă unde trebuie. Instrumentul CGI a fost activat. WFI-ul trebuie întâi să fie răcit, mai durează câteva săptămâni. 1,4 TB de date vor fi trimise zilnic spre Pământ când începe misiunea.

Clipul lansării l-am pus mai jos: