State of nwradu – ediÈ›ia de iulie 2026

The nwradu had a special month. A fost o lună cu de toate. Alice a plecat într-o tabără, este și acum acolo. Lui Alex am început să-i dăm mai serios mâncare, dar, mai important, i-am oprit tratamentul pentru inimă și vom vedea în curând dacă mai are nevoie de el. Eu am învățat în plus despre cum să scoți apă din subsoluri și să te ferești de acoperișuri care cad. O lună cu de toate!

Ne-am dus cu bebe Alex la un pediatru cardiolog. I-am spus “uite, el este Clement Matteo, a avut tahicardie supraventriculară în sarcină, È›inută sub control atunci È™i după naÈ™tere, dar acum că are 6 luni trebuie să intrăm în etapa următoare”. Și etapa următoare presupune să eliminăm tratamentul pe care i l-am dat până acum, să aÈ™teptăm câteva zile È™i apoi să-i punem un monitor cardiac.

Așa că i-am eliminat tratamentul cu propranolol treptat, pe parcursul a câteva zile. Pentru prima oară în 6 luni, eu și Matilda ne-am dezactivat alarmele care au sunat de 3 ori pe zi de când l-am adus pe bebe Alex de la spital și până acum. A fost eliberator.

Bebe Alex pare ok cu asta. Sunt șanse foarte mari ca tahicardia respectivă să nu se manifeste, de fapt, dezvoltarea naturală a inimii probabil rezolvând de la sine respectivele probleme de impulsuri electrice. Vom vedea, dar nu suntem îngrijorați în legătură cu asta.

Pe la final de iunie, ne-a prins o ploaie bună în parc. Nu vijelia aceea mare, ci doar ploaie, dar eram la locul de joacă și s-a dovedit că nici măcar copacii mari de acolo nu te țin la adăpost de ploaie. Eu, însă, am fost singurul care se aștepta să plouă, așa că am plecat de acasă cu o pelerină de ploaie.

Tot eu am ales însă să fac și doi copii, așa că a trebuit să-l învelim pe cel mic în pelerina respectivă, iar eu am ajuns acasă ud. Știți cum este atunci când uiți să-ți scoți hainele de pe tine înainte de a face duș? Atât de fleașcă eram, noroc că era cald afară și totul a fost ca un duș cald.

Vijelia mare din București, de la început de iulie, mi-a dat mai mult de furcă decât estimam inițial. A rupt chestii pe la bloc, a adus bucăți de acoperiș de la blocul vecin, crengi din copac, iar un palet de lemn a aterizat cumva la fereastra noastră.

Distracția și mai mare a început a doua zi, când s-a ridicat pânza freatică și a inundat subsolul. Am cumpărat o pompă submersibilă și am avut noroc că am găsit una care începe să tragă apă când sunt doar 3-4 cm adâncime. Cred că am scos câteva sute de litri în cele din urmă. Va trebui să facem ceva însă cu această problemă.

Se pare că este una uzuală în București. La magazinul de pompe abia dacă mai aveau furtun și pompe, la câți cumpăraseră în acea zi.

Am cumpărat o nouă prelată textilă pentru o pergolă. O voi monta cu prinderi mai bune decât ce era înainte, ca să nu devină o parașută în vânt pentru următoarea furtună. Am luat chiar ieri o sfoară, am comandat și niște bride metalice pentru stabilizare. Mă simt inginer.

Alice este într-o tabără la Pârâul Rece. Astăzi se întoarce, de fapt.  Ne-a fost dor din prima zi de ea. Chiar vorbeam cu Matilda în primă seară de după plecare că este prea liniște în casă, că ne lipsește vocea ei și energia ei uzuală din fiecare după-amiază, felul în care alerga și râdea pe aici. Bebe Alex este prea mic să o înlocuiască, el doar mănâncă și doarme, așa că în multe aspecte ne-am simțit ca pe vremurile când eram doar noi doi și atât.

Planul inițial era să profităm și noi de absența ei și să mergem vreo 2-3 zile la munte, dar n-am mai făcut asta pentru că se anunța vreme proastă și acolo și nu avea rost să cheltuim banii ca să stăm apoi închiși într-o pensiune sau un hotel. Vrem însă să plecăm vreo câteva zile la mare în a doua parte a lunii iulie, cu toții.

Pe blog nu simt că am făcut vreo mare brânză. Mi se pare, altfel zis, că n-am scris nimic important, nici un articol care să fie la finalul anului printre cele importante din 2026. Nici n-au fost subiecte, zic eu. Pe tehnologie situația a stat slab, toate știrile zilnice sunt despre investiții în AI și diverse lansări, iar produsele consumer se scumpesc pe fondul acesta.

Vreau să încep o serie de articole despre localurile mele preferate. Mă refer la cele unde merg de ani de zile și revin cu plăcere. Nu musai ceva fancy, o să fie despre unde mănânc o shaorma bună, unde ieșim la cocktail cu prietenii noștri etc. Mi se pare că este minimul pe care-l pot face pentru localurile unde mereu m-am dus cu plăcere.

Cele mai citite articole pe blog de la ultimul state of nwradu încoace au fost:

1. Un Aston Martin Valhalla de un milion de euro printre mașinile noi înmatriculate în luna mai în România
2. GTA 6 apare la precomandă și în format fizic în România, dar atenție că doar un cod de download
3. Ce diferențe sunt între seriile de televizoare LG OLED lansate în 2026 (și am văzut și noul lor MicroRGB)
4. Mașinile de poliție au acum camere video care verifică automat valabilitatea ITP-ului și a RCA-ului
5. Ce mai vreau prin casă: un frigider side by side mare și bine dotat

Pe video n-am făcut nimic, n-am avut subiecte pe care să le simt pretabile.

M-am uitat la campionatul mondial de fotbal, după cum am scris în câteva articole. Am văzut din meciurile care încep la orele serii, că le las să curgă pe televizor în timp ce eu fac știrile zilei sau scriu vreun articol. Până la urmă, se dovedește un campionat reușit, singura lui problemă fiind până la urmă legată de orele de desfășurare, care limitează mult privitorii din Europa.

La meciurile care încep la ora 23, cum este Franța vs Maroc peste 3 ore față de când scriu eu acest articol, mă simt ca de Revelion când știu dinainte că trebuie să stau târziu în noapte. Mă rog, nu trebuie, dar îmi place să mă uit la evenimente sportive de calitate, indiferent de sportul propriu-zis, iar mai bun de atâta nu se poate. Așa că din doi în doi ani fac tot posibilul să văd meciurile bune.

Am reînceput să merg la sală și nu doar pentru că este lângă Dristor Kebab. Nu-i că am duduit de sală, am avut timp să merg doar de două ori în două săptămâni, dar intenția rămâne, săptămâna viitoare vreau să merg de două ori.

Alice a avut o lună plină de evenimente speciale. Am dus-o cu barca pe Cișmigiu și am luat din aceea cu vâsle, bineînțeles. Am crezut că voi vâsli eu și ea îmi va indica, precum căpitanul Picard, direcția și viteza, dar aproape imediat a vrut să treacă și ea la una dintre vâsle.

Și… s-a dovedit că are chiar talent. A dat corect la vâslă, atât de bine încât chiar ne-am deplasat normal pe lac, fiecare vâslind la bățul său. I-a plăcut mult să trecem pe sub poduri, să vâslim spre arteziană. I-am explicat cum, în tinereÈ›ea sa, tati È™i colegii de liceu intrau chiar printr-un soi de tunel secret pe sub restaurantul Monte Carlo din parc, prin care încăpeam doar când ne puneam toÈ›i pe fundul bărcii.

A doua zi a vrut din nou cu barca, așa că am mers două zile la rând. A doua zi a fost însă mult mai cald, așa că s-a săturat pentru o vreme. Iat-o mai jos indicând spre o rață care și-a făcut cuib undeva pe lac și trăia acolo cu puișorii ei.

Apoi a plecat într-o tabără la Pârâul Rece, pentru patru nopți. S-a urcat plină de entuziasm în autocar și se vedea cu câtă bucurie îi arată colegului de banchetă ce are ea în rucsac și că are și ea o șapcă. A lăcrimat apoi un pic când autocarul s-a pus în mișcare, dar i-a trecut repede.

N-am vorbit cu ea, dar am primit fotografii de la educatoarele ei și pare că se distrează de minune. Avem poze cu ea călare pe un ponei, cu ea în drumeție spre Postăvaru, la Dino Park și altele. Au mai făcut și câte un mic spectacol pe acolo. Pare foarte fericită, plus că doarme cu alte trei colege de-ale ei în cameră. Cred că a fost o mare aventură și abia aștept să se întoarcă și să ne povestească.

(Probabil nu va spune nimic, dincolo de “a fost bine” È™i “nu mai È›in minte ce-am mâncat”.)

Eu zic că am fost chiar chill înainte de plecarea ei. I-am spus doar că suntem mândri că are curaj să meargă în tabără încă de acum, să-și facă prieteni noi și să facă lucrurile despre care i-am spus noi că e important să le facă, precum să se spele pe dinți și să facă duș seara, chiar dacă îi va vedea pe alți copii că nu fac asta. În rest, să se distreze și să nu bea mult alcool!

Alex are o relație complicată cu mâncarea. Iată fața lui mâncând morcovi:

ÃŽn apărarea lui, aÈ™a arăt È™i eu când trebuie să mănânc morcovi. ÃŽn schimb, la iaurt È™i unele fructe È™i la cartof dulce bagă tare, iar cei mai mult îi plac cartofii prăjiÈ›i È™i McPuiÈ™orul de la McDonald’s, ceea ce nu m-a mirat deloc.

Îmi place la nebunie când stă acum la masă, lângă Alice, și mănâncă amândoi. Copiii mei, făcând asta pentru primele dăți!

A început să se răsucească singur în pat, ba chiar să doarmă pe burtă foarte bine. În rest este foarte liniștit și zâmbește larg la toată lumea, spre încântarea celor care trec pe lângă el pe stradă și îi dau un pic de atenție.

Este și foarte expresiv, e mai mare plăcerea să-l vezi cât de fascinat este de un obiect de-ale mele, dacă i-l dau în mână, de exemplu de ochelari de soare sau de o șapcă.

L-am pus în schimb, pentru prima oară, într-un leagăn în parc. Cred că putem spune că nu a fost deloc impresionat. Așa arăta în timp ce leagănul se mișca față-spate:

În schimb, soră-sa se dă ca o divă:

În rest, am descoperit Modern Family, unul dintre cele mai bune seriale de comedie făcute vreodată.

Am ascultat mai multă muzică, de toate genurile. Îmi pun căștile și când mă duc să gătesc ceva. Mi-ar plăcea să fie mai multă muzică mereu în casă. Am aflat ieri că a murit Bonnie Tyler, în opinia mea una dintre cele mai bune voci feminine din toate timpurile, una dintre puținele cântărețe care-și păstrat vocea melodioasă chiar și în timp ce cântau cu forță.

Am mâncat la Un Poco Pizza Fresca. Este o pizzerie destul de celebră, e mereu coadă la intrare. Nu mă aÈ™teptam la minuni, dar cred că a fost cea mai bună pizza napoletană pe care am mâncat-o în BucureÈ™ti. Aluatul perfect, bogată în ingrediente, “o desfătare” cum s-ar zice prin cărÈ›i. Abia aÈ™tept să mai revin.

Această subsecÈ›iune legată de “ce-am mai gustat È™i făcut” din astfel de articole îmi place mult. ÃŽmi dau seama acum că nu prea am ce scrie din ultima perioadă, dincolo de cele de mai sus. Am fost foarte ocupat cu diverse. Sigur, am mai băut o cafea, am mai dus-o pe Alice la o îngheÈ›ată, dar nu ceva mai mult de raportat aici.

Sper ca luna iulie să fie mai ușoară sau măcar mai simplă, una de relaxare. Să aveți și voi o lună bună!

* Glumeam cu McPuiÈ™orul…