Digi încheie un contract de 200 de milioane de euro cu SRI pentru inteligență artificială

Multe companii se uită la banii din programul SAFE de înzestrare militară ca la următorul boom financiar. Mă bucur de câte ori aud că aceștia se duc și la companii românești sau măcar la companii străine care vor face transfer de tehnologie sau vor construi în România echipamentele respective.

Digi a încheiat un contract de 196 de milioane de euro cu SRI. Este o valoare uriașă, cam 20% din întreaga cifră de afaceri a Digi în România în anul trecut. Scopul său? Dezvoltarea unui AI de tip LLM. Mai exact, Digi a anunțat oficial următoarele într-o informare către Bursă:

Societatea informează piața că Digi Romania S.A., filiala din România a Societății, a semnat cu Serviciul Român de Informații un acord-cadru pentru dezvoltarea unui centru de date și a unei platforme integrate de evaluare a modelelor de inteligență artificială de tip LLM specializate în domeniul securității cibernetice, derulat prin programul SAFE /Readiness 2030.

Acordul-cadru are o valoare de până la 196 milioane de euro, include atât componente hardware, cât și software și va fi implementat etapizat pe parcursul unei perioade de patru ani.

Observați că s-a folosit exprimarea valoare de “până la”. Din experiența mea, mai ales că este un acord-cadru, de obicei înseamnă că furnizorul s-a angajat la anumite prețuri pentru componente și servicii, pe anumite cantități maximale, iar beneficiarul nu este obligat să comande întreaga cantitate. De exemplu, furnizorul poate accepta prin contract să livreze 30 de servere la prețul de 1000 de euro bucata, dar cu mențiunea că livrarea se face pe bază de comenzi emise de beneficiar, care nu este însă obligat să cumpere fix 30.

În contractele de servicii devine și mai complicat totul, că poate depinde de cât e de muncă la implementări și interconectări cu ce sisteme există deja. În special în contractele cu armata/servicii/ministere, unele detalii nu sunt cunoscute de la început, ci accesul la informații vine treptat.

Există și situații, de obicei tot pe proiecte speciale, în care nu se dorește musai prețul cel mai mic, ci soluția tehnică cea mai bună. Așa că inițial se negociază cu mai multe companii soluția tehnică, se alege cea mai bună dintre ele și apoi se negociază banii cu respectivul câștigător. Pot fi deci multe variante.

Tot din experiența mea, de obicei astfel de contracte au obiceiul să ajungă la valoarea lor maximală. Interesul este comun. Furnizorul vrea să contracteze cât mai mult. Beneficiarul are niște bani bugetați și vrea să-i cheltuie pe toți. De multe ori se ajunge și la acte adiționale care cresc valoarea contractului, în funcție de ce se întâmplă prin piață sau dacă se dorește ceva în plus.

Eu nu țin minte să fi lucrat pe vreun astfel de contract care să nu fi ajuns măcar la 85%-90% din valoarea maximă.