România are nevoie de o strategie de țară care să încurajeze energia electrică și să scadă dependență de petrol și gaze scumpe

Mi se pare că trăim vremuri care demonstrează foarte clar că viitorul trebuie să fie electric, cu generare locală și stocare în baterii. Cu atâtea tehnologii moderne și accesibile, să mai depinzi de combustibil fosil scos din pământ și transportat de la mama naibii aici pare anacronic, ca să nu folosesc alți termeni.

Prețul petrolului este un rollercoaster în ultima lună:

Iar în ultimele 6 luni a crescut cu 50%, de la o perioadă de relativă stabilitate pe la 60 USD până la cotația de astăzi:

O țară bogată ar investi în diverse direcții pentru a nu fi afectată și în viitor de probleme ale unor țări aflate jumătate de glob mai departe de noi. Trăim într-o lume puternic interconectată, dar ideal ar fi să profiți de aspectele ei pozitive, în timp ce te protejezi de eventualele probleme ce pot apărea din această interdependență.

România, evident, nu este o țară bogată, dar nici măcar nu încearcă să se pună la adăpost.

Ce ar trebui făcut:

➡️ Încurajarea investițiilor în generare solară și eoliană. Asta înseamnă un sistem electric distribuit în țară, în care energia se generează aproape de consumatorul final, fără a depinde de eventuale probleme sau dezastre naturale ce apar în zona unei centrale nucleare sau pe cărbune.

La pachet intră și stocarea în baterii, desigur. Am văzut în ultimii ani mai multe studii de caz despre cât de utile sunt soluțiile de stocare a energiei pentru a compensa un vârf de consum sau o zi mai înnorată.

După un anumit punct critic de putere instalată, condițiile meteo nici nu vor mai conta. Întotdeauna va fi vânt undeva în România. Iar când generezi totul local, energia nu are de ce să mai fie atât de scumpă precum cea importată, cumpărată de pe burse.

Și, cel puțin în acest aspect, ne îndreptăm într-o astfel de direcție, dar nu ca urmare a unei strategii de stat de încurajare a dezvoltării de energie verde. Faptul că-i verde contează, de fapt, mai puțin aici. Important este că soarele și vântul sunt practic infinite și gratuite, iar cel puțin pe solar România stă bine, cu o acoperire bună.

Când am scris acest articol, în noaptea de 20 aprilie eolienele băgau 2.100 MW în rețea, iar a doua zi la ora 9:30, fotovoltaicele crescuseră la 1000 MW și eolienele erau pe la 1200 MW.

Prin comparație, cele două reactoare de la Cernavodă livrează aproape 1400 MW în rețea. Vine un moment în care lumea se va întreba dacă merită investițiile uriașe în centrala nucleară, plus costurile de operare și mentenanță, în special când pierzi direct 700 MW de câte ori oprești un reactor din orice motiv. Desigur, statul român va continua să bage puternic bani acolo, că sunt multe contracte și multe firme care trăiesc de pe urma acelor contracte.

Și totuși, în altă zi, Economedia notează că România importa 1000 MW de energie, într-o zi cu activitate solară maximă. Vântul nu bătea în acea zi, eolienele erau la zero. Pentru asta trebuie baterii de stocare.

➡️ Panouri fotovoltaice și eoliene personale. Programe precum Casa Verde Fotovoltaice ar trebui să aibă bugete mult mai mari pentru a încuraja montarea de panouri pe fiecare casă și bloc unde este posibil. Știu oameni care, din propriile panouri puse pe casă și apoi cuplate la o baterie de stocare, își alimentează întreaga casă și încarcă și mașina.

Închipuiți-vă că povara pusă pe sistemul electric național ar scădea constant prin astfel de instalări personale. Asta ar micșora dependența de curent importat la prețuri mari, ar micșora presiunea pe rețeaua națională de transport și, pe termen lung, statul chiar ar putea profita de aceste investiții inițiale prin costuri reduse în viitor.

Odată ce construiești sisteme suficient de generare a energiei electrice începi să faci tranziția spre electric pe mult mai multe planuri. Cu banii economisiți din alte părți poți face noi programe de încurajare a aparaturii electrice, eliminând dependența de petrol și gaze.

Statul ar putea oferi, de exemplu, incentive-uri pentru achiziția de:

• plite electrice în locul celor pe gaz
• cuptoare electrice
• centrale electrice sau încălzire cu aer cald, în locul centralelor pe gaz
• autobuze electrice și în general transport în comun electrificat
• mașini electrice, cu o revenire la Rabla Plus mai de doamne-ajută

Nu doar că astfel s-ar elimina discuțiile periodice despre dacă avem sau nu suficient gaz înmagazinat pentru a trece iarna sau despre veșnicele defecțiuni din rețeaua RADET, în cazul capitalei, dar elimini dependența de resurse importate și de ceea ce aș numi single point of failure. Un sabotaj bine făcut pe la niște rezervoare strategice ne-ar face să înghețăm iarna ca în vremurile comunismului. De ce să lași astfel de lucruri să devină o potențială armă împotriva ta?

În paralel, investești în izolare termică pentru a micșora suplimentar consumul de resurse.

În Galați, în Piața Centrală, a apărut de ceva vreme o stație mare de încărcare a autobuzelor electrice. Autobuzele în sine sunt relativ micuțe, potrivite Galațiului. Am văzut unul plecând de la semafor cu un demaraj aproape incredibil pentru un autobuz, apoi mi-am adus aminte că e ceva normal, fiind electric. Sunt silențioase, nepoluante și se dovedesc utile pentru orașe de diverse dimensiuni.

Uitați-vă și prin București, unde uneori mă sperie cât fum negru lasă în urmă niște autobuze vechi, de parcă ar merge pe cărbuni. Comparați-le apoi cu acele Solaris sau cum se numesc, troleibuzele care pot deveni autobuze și circula pe baterii atunci când este cazul.

De ce n-ai vrea tehnologia superioară?

Curentul electric pare, de vreo doi ani, ca fiind elementul acela scump de care se teme toată lumea. Liberalizarea pieței a contribuit la asta, cu siguranță. Și totuși, prețul petrolului și al gazelor naturale fluctuează atât de mult și, mai important, vin și din import, încât prețurile nu vor scădea niciodată spre valori de nimic.

Rafinăria Petromidia, de exemplu, nu poate folosi țiței extras din România, fiind configurată din start pentru cel sulfuros specific Asiei. Întotdeauna va avea nevoie de țiței din surse externe sau se poate închide sau se poate retehnologiza cu costuri de miliarde de euro.

Am făcut însă recent un calcul. Un drum București-Galați, 250 km de autostradă și apoi DN, cu mers la limita+ a vitezei legale, costă între 90 și 130 de lei cu o mașină electrică, în funcție de unde încarci. Este ca și cum ar consuma între 4,2 și 6 litri de benzină la suta de kilometri.

Dacă s-ar marșa tare pe generare de curent electric, încât să fie disponibil din abundență și deci ieftin, costul acesta ar scădea constant, în timp ce benzina și gazele devin, din contră, tot mai monopolizate. Să fim realiști: prețul litrului de benzină și al mc de gaz va crește mereu pe termen lung.

Lucrurile, ce-i drept, se schimbă. Merg la Galați de peste 10 ani și acum sunt vizibile foarte multe eoliene pe drumul dintre Slobozia și Brăila, iar la fiecare drum văd câte una nouă în construcție. Lucrurile se schimbă, dar foarte lent și se vede lipsa unei strategii de țară în această direcție, deși poziția noastră geografică ar trebui să o facă necesară.