Ce mâncăruri, băuturi și restaurante am mai încercat – ediția de aprilie 2025

Am uitat! Era cât pe-aci să treacă luna fără să vă spun ce-am mai mâncat și băut și unde, ceea ce ar fi fost de neiertat. Așa că iată mai jos acest articol care tradițional face parte din state of nwradu, alături de cel bursier.

S-au strâns câteva delicatese în luna aceasta pentru că am descoperit multe produse inedite la Coffeeast, iar apoi am umblat și prin cluburi și restaurante, în ciuda vârstei mele.

BĂUTURĂ

Kofi Ti (așa se scrie oficial, nu Kofiti) scoate și Cola artizanală. Kraft Kola se numește oficial, mi s-a părut foarte gustoasă și nu cred că se vede bine în fotografia cu spatele sticlei, dar scrie acolo că are 6,72% zaharuri, departe de cei 10% din Cola normală, ceea ce mi se pare o veste bună.

Am băut și un suculeț Ritchie de portocală roșie, care de asemenea a fost bun, la standul Tao Foods. A fost bun. Este o gamă întreagă, de altfel, și probabil ați văzut-o deja în cafenele. Am aflat cu această ocazie că sunt produse în Belgia.

Tot la standul Tao Foods am găsit aceste Bottle Green, care sunt sucuri de două tipuri. Cordialele sunt concentrate, se amestecă acasă cu apă minerală și sunt foarte bune. Cele Sparkling sau Sparkling Presse sunt deja amestecate și sunt de asemenea foarte gustoase. Ambele tipuri nu au coloranți sau arome artificiale adăugate, iar conținutul de zahar este în general redus, sub 5%, pentru cordiale. De exemplu, cel de soc conține apă minerală de izvor, zahăr, suc de soc și acid citric.

Martini a scos două băuturi fără alcool, Floreale și Vibrante, dar nu le-am gustat.

Johnny Walker Black Ruby, văzut într-un magazin Travelfree în portul Galați. N-am cumpărat, dar este un whisky fructat, care a fost maturat și în butoaie de vin după cele tradiționale de bourbon.

Tot acolo, vin Kylie Minogue. Văd că multe vedete își fac băuturi, uitați un clip amuzant în care James May bea diverse.

Acesta este un vermut artizanal numit Moena, produs în Ungaria, și care este foarte gustos. Se poate bea cu gheață, dar și cu apă tonică sau cu un pic de suc. Eu l-am gustat și cu un suc carbogazos de pere și combinația a fost excelentă. Am găsit și un interviu cu creatorul său. Cei de la Caterix îl importă și au și alte băuturi interesante în portofoliu.

DULCIURI

Marsepe este un producător român de praline de ciocolată, lansat de două surori. Am luat și noi o cutie de bomboane și au fost foarte bune. Arată și bine, se potrivesc pentru un cadou personal sau corporate.

La Piața9 a fost mereu coadă la Coffeeast, cea mai mare coadă de altfel, cu peste 30 de persoane mereu în șir în zilele de sâmbătă și duminică. Asta este uimitor având în vedere că Piața9 încă nu a deschis nimic în București (urmează în septembrie, pe Calea Victoriei 145), ci tot acest renume este creat probabil din conținutul lor de pe Instagram, unde sunt imagini foarte apetisante.

Este pe deplin meritat. Am mâncat de la ei babka, croissant cu fistic, chiar și un panettone cu ciocolată. Totul a fost excelent, iar panettone-ul printre cele mai bune mâncate vreodată.

Am văzut apoi că se găsește Panettone de-al lor la Cărturești Carusel, am recunoscut cutiile.

CAFENELE

În hala veche Obor, sus la etaj pe terasă lângă restaurantul Petra este și o cafenea numită Zissou. Folosesc cafea importată, dar este bună și, dacă vreți o cafea artizanală acolo prin piață, este un punct bun de oprire după ce faceți cumpărăturile, mai ales că au o terasă mare de la care puteți admira coada de la mititei.

Am mai fost la Eshte, pe strada Doamnei, care este una dintre cele mai frumos amenajate cafenele din București. Am băut un espresso tonic foarte bine făcut. Mie îmi place espresso tonic, la propriu espresso și apă tonică, dar trebuie făcut cu o cafea potrivită pentru această combinație, altfel iese un amestec care mi se pare că are ceva neplăcut în gust. La Eshte a fost foarte bun.

Am recunoscut-o pe barista, o domnișoară care înainte a lucrat la Origo și Rekolta.

Pun tot la capitolul acesta faptul că Temple of Brewzeus, despre care am scris în trecut, și-a mai ridicat cu o treaptă jocul pe partea de patiserie. Dacă mergeți acolo pe la ora 10-11 găsiți galantarul plin de preparate foarte bune. Un papillon cu fistic este excelent, la fel și acele mini-cozonăcele sau cum s-or numi ele din imaginea doi.

RESTAURANTE

Am fost la Naive. De două ori, deja, dar am făcut fotografii doar o dată. Locul arată luxos, mâncarea a fost foarte bună (inclusiv rib-eye-ul este foarte moale), cocktailurile lor sunt excelente. Fac o Paloma excelentă, cu un suc artizanal și acidulat de grapefruit și inel de sare neagră pe pahar, arată super și are gust foarte bună. Am rămas surprins că orice cocktail costă 39 de lei, ceea ce este sub prețul uzual de 45 de lei din barurile răsărite din București.

Am fost acolo într-o seară retro (joia cred că este de obicei așa) și m-am simțit foarte bine, motiv pentru care am revenit.

Am mâncat de la Smokăreală la Coffeeast. Scump față de alte street food-uri din oraș, dar sunt singurii care fac brisket sau picanha de vită gătite lent de tot și carnea este foarte bună. Văd că mulți au aceeași părere, am stat 30 de minute la coadă pentru a comanda, dar a meritat.

Mititeii din Obor au început să mă dezamăgească aproape constant. Sunt parcă tot mai mici și aproape mereu sunt făcuți la limită. Este coada atât de mare încât îi vând imediat ce sunt “viabili”, dar nu mă încântă să descopăr uneori câte unul rare, mai ales la 5 lei bucata.

Problema este că nu mai merită să stai la coadă pentru ei. Pentru cei de mai jos am stat 25 de minute la coadă într-o zi de miercuri înainte de Paști. Eram cu părinții mei și mi-au ținut de urât, altfel nici nu mă așezam.

După Paști, la alt drum prin Obor într-o zi de vineri, coada era de o oră! Am recunoscut semnele că va dura atât de mult și bineînțeles că nu m-am așezat, preferând să încerc Petra.

 

Petra s-a dovedit foarte bun. Restaurantul, la etajul 1 în hala veche, a devenit celebru acum câteva luni printre hipsteri sau cel puțin așa mi s-a părut mie. Noi am fost abia acum, am găsit un restaurant absolut normal, cu atmosferă prietenoasă și mâncare excelentă. Supa de pui cu găluște a fost ca la bunică-mea acasă, cu carne multă, găluște bine făcute și o supă consistentă, în care se simțea găina. O porție de friptură de porc cu piure a avut două cotlete groase de porc, de puteam la fel de bine să o împart cu Matilda și plecam amândoi sătui, iar cartofii prăjiți cu telemea au fost foarte buni, dacă vă place această combinație.

 

Am mai fost într-o zi și la Suta de grame, unde se fac sandvișuri panini. Au în meniu trei sandvișuri și două tipuri de pizza, plus cocktailuri destul de ieftine și diverse sucuri italienești. Localul era plin într-o zi de vineri după-amiaza, chiar plin ochi pentru că au o terasă frumoasă pe o stradă liniștită (Negustori, vizavi de Simbio). Mi-a plăcut una dintre pizze (pinsa, teoretic), cea cu cartofi și roșii uscate care s-a dovedit o combinație excelentă. Sandvișurile sunt mari și îndestulătoare, dar prefer Frescoloco.

Nu mai scriu despre ce-am gătit și mâncat pe acasă pentru că nu a fost nimic memorabil. Noi ne-am gătit chestiile uzuale, de Paști am mâncat ce se mănâncă de Paști, a fost o lună simplă la acest capitol.