Trei lucruri noi pe care le-am învățat – ep 7 (centrul de testare CFR, logizomecanofobia și de ce te doare capul de la VR)

Continui seria 3 lucruri învățate cu alte informații noi și mișto pe care le-am aflat în ultima vreme.

CFR are un centru de testare la Făurei

Și au ratat ocazia să-l numească CeFăuRei. Dad joke, scuze. Sunt mai multe localități numită Făurei în România. Acum vorbim de cea din județul Brăila, la granița cu Buzău.

Anyway, uite-l pe hartă, este bucla aceea mare aflată la nord de șina de tren din centrul imaginii, care se duce în gara Făurei.

Am aflat de el dintr-un articol despre cum CFR a reparat Inelul Mare Făurei și, pentru a-l testa, au accelerat o locomotivă la 210 km/h. Apoi bănuiesc că toată lumea a amețit de la această viteză super-luminică și a zis “jesus christ, uite cât de rău este, hai să revenim la vitezele uzuale de 40 km/h care sunt media în România!”.

Tot conform articolului sursă:

Centrul de Testări Feroviare Făurei a fost construit în 1978 şi este singurul din România ce permite realizarea de teste cu viteze de peste 200 kilometri / oră. Centrul are o lungime de 13.7 kilometri, 6 podeţe, 4 treceri la nivel, două curbe cu raze de 1800 m şi o lungime a aliniamentelor de 1000 m, respectiv 950 m.

Din păcate, serviciile de spionaj străine nu și-au făcut treaba sau pur și simplu nu sunt interesate de localitatea Făurei pentru că imaginile din satelit au rezoluție foarte slabă, indiferent că ne uităm pe Google sau Bing.

Am vizitat cândva centrul de testare auto de la Titu al Dacia-Renault. Poligonul de acolo pare mult mai interesant.

Logizomecanofobia

Bine că nu sufăr de asta pentru că este teama patologică de ecrane și/sau computere. sursa: Gramatica de Marți.

Logizo-mecano-fobia.

Conflictul convergență-acomodație

De asta s-ar putea să sufăr. Traducerea îmi aparține și un oftalmolog ar putea să mă contrazică pentru că sunt termeni medicale.

În engleză este Vergence-accommodation conflict (VAC) sau accommodation-vergence conflict și se referă la un mecanism de functionare a ochilor și în general este motivul pentru care mulți oameni amețesc sau li se face rău când folosesc căști VR sau ochelari 3D sau stau prea aproape de un ecran.

Convergența este mecanismul prin care ochii se rotesc independent pentru ca amândoi să fie ațintiți asupra aceluiași obiect. Dacă obiectul este foarte aproape de ochi, aproape că te uiți “cruciș” la el.

Acomodația este mecanismul prin care componentele interne ale ochiului se mișcă pentru a focaliza corect imaginea pe rețină, ca să vezi clar.

Ca analogie, închipuiți-vă două camere video care întâi se orientează pentru a filma același obiect și apoi focalizează pentru a-l filma corect.

Anyway, în căștile VR apare un conflict între cele două mecanisme ale privirii. Motivul pare a fi legat de faptul că adâncimea este una falsă. Ochiul (sau creierul tău sau alte simțuri) îți spun că obiectul la care te uiți este de fapt un ecran aflat în interiorul căștii, la vreo 3 cm de ochi.

Pe ecran se afișează însă o imagine, poate un dinozaur jucându-se cu un cârd de rațe, iar în același timp creierul sau alte simțuri îți spun că obiectul la care te uiți tu, dinozaurul respectiv, este la vreo 20 de metri de tine și are și niște munți în spate aflați la distanță și mai mare.

Ochiul nu știe deci ce să facă. În timp, conflictul dintre cele două mecanisme dă dureri de ochi, de cap, oboseală rapidă. Dacă se mai adaugă și un refresh nasol și alte probleme actuale ale VR-ului, ai nevoie și de o găleată în preajmă.