Câteva concluzii despre somnul copiilor la aproape doi ani cu Alice

nu mai tin minte exact varsta la care au fost tranzitiile, dar noi am cedat rapid din incercarea de a dicta programul si am aderat la ce ne-a “propus” copilul.
exceptand cate 2-3 zile “speciale” cand avea diverse salturi de crestere.. totul a fost ok.

initial am tot incercat sa tinem ora pentru somnul de seara cat de cat devreme, dar orice faceam tot pe la 22 adormea.
cum nu au fost probleme derivate de aici.. am incetat sa ne “luptam” cu asta si programul s-a stabilizat singur.

bine, sunt cateva lucruri la care incercam sa fim atenti:
– sa fim acolo pentru el inainte de somn (sa stie ca e in siguranta, ca nu fugim de acasa cat doarme el – sau macar sa ii spunem daca unul dintre noi pleaca, etc).
de ex, a inteles gresit intr-o zi ca urma sa plecam fara el undeva (nu stiu de unde si cum).. si ghici cine nu voia sa adoarma?
alt ex recent: a dormit tarziu intr-o zi in care nu mergea la gradi, dar noi am plecat la lucru. s-a trezit singur cu bunica si a avut nevoie de destul timp sa gestioneze situatia (si asta e la aproape 4 ani.. acum 2 ani nu ar fi fost mult mai complicat si mai de durata).
– sa reducem agitatia cu ceva timp inainte de somn (fara jocuri cu sarituri si puls crescut, ecrane inainte de 2 ani oricum nu prea avea, etc)
– alientatia de seara sa fie adecvata somnului (fara fructe inainte de somn, dulciuri / ciocolata oricum nu mananca nici acum, etc)
– nu il lasam sa planga (dincolo de a semnala ca are o problema si a se descarca putin). plansul inseamna o problema si problemele de obicei nu se rezolva de la sine.
– cate o poveste ajuta destul de mult. zgomot alb nu am incercat (desi inteleg ca da un fel de dependenta si nu e chiar cea mai fericita varianta).

Comentariul meu nu cred ca are cum sa fie popular cu majoritatea, dar imi pierd din timp sa-l scriu intelegand cat de greu poate sa fie unora dintre parinti, inclusiv voi si noi.

Lumea are in general tendinta sa spuna ca sunt “prostii” atat lucrurile pe care ei nu le-au experimentat direct sau lucrurile de care n-au auzit pana in prezent. Asta nu se va schimba, si nu trebuie sa lasati coplesiti de parerea altora. Cum voi ati fost crescuti/ghidati in viata de parintii vostrii (cu bune, cu mai putin bune) asa si voi o veti ghida pe Alice cum considerati voi a fi oportun. In mod similar sunt si urmatoarele abordari pe care doar timpul (zeci de ani) le vor valida:
– o anumita etnie (cu 2 de r) isi tine copii descuti/murdari toata ziua, ba chiar mancand ce apuca. Si culmea e ca-i vedem ca n-au mari probleme de sanatate. Dar nici nu prea ajung sa exceleze la multe lucruri (Surface Manager sau Digging Manager) sau sa aiba o viata lunga.
– alti parinti sunt indiferenti sau si-au atins limita de implicare: cry-it-out inca de mici – care creeaza o neincredere in relatia copil-parinte. Copilul se adapteaza, insa “pierde” din abilitati in special pe latura EQ. Astea nu se vor vedea decat mai tarziu.
– unii parinti isi adorm copii in brate sau dorm cu ei in pat (la noi e a 2-a categorie, inca la aproape 7 ani) – are plusuri pentru copil, si minus-uri pentru adult, pentru viata lui, insa EQ & IQ cu plus la copil.

Pana la urma eu ma ghidez in viata dupa urmatoarele:
– somnul e vital pentru orice, mai ales pentru copii. 8h minim adult / zi, copil cat mai mult. (in timpul somnului este singurul interval de timp cand creierul trece printr-o perioada de “curatare” pe care altfel nu o avem). Am cazuri concrete comparabile “empiric” unde copii de varste apropiate au perioade de somn total acumulat in 24h ce
difera si cu 2h/zi. Efectele directe sunt capacitatea de intelegere superioara, vorbire complexa, atentie sporita, etc. De regula seara copii dupa ora 20:00 sunt “zombie”, energie scazuta, obedienti, fac ce le spui – o binecuvantare pentru parinti. Doar ca ei sufera si nu sunt capabili sa-ti spuna.

– limitat la maxim ecranele (pana la 5+ ani), si apoi cat mai putin posibil. La noi a fost 30min / sapt max 5-6 ani. Acum aproape de 7 suntem 60-70 min, 1 data per saptamana. Focus il punem pe citit carti (noi ca parinti) si povesti audio. Evident efectele asupra noastra ca parinti sunt mari: timp alaturi de copil mult peste ce oferta altii, bonding.

– la gradinita se vede cu ochiul liber cine/ce copil e lasat la TV zilnic, are comportament agitat, o da in “prosteala” cu vorbit aiurea cu ce vede in desene, eventual intr-o limba ce n-o intelege.

Ce ciudat mi se pare treaba de sleep coaching… e o treaba venită din vest, sa facem totul ca la carte si copilul sa fie ceas. Fiecare are ritmul lui, nici noi nu adormim dacă te pui in pat in fiecare zi la o anumită ora. In unele zile ai avut multe chestii si îți ia ceva sa adormi, in altele mai ușor. Nu inteleg de ce tratati chestia asta atât de mecanic.
Co-sleepingul este minunat, se eliberează hormoni, copilul plânge mult mai rar, te simte aproape, se simte in siguranța. Încet încet învață el sa doarmă si mai multe ore legate. E ok si pentru alăptat si dacă se trezește, hop îl mufezi si aia e :)
Nu Strici un copil dacă dormi cu el, la fel cum nu trebuie sa îl înveți sa doarmă de la patru luni. Treburile astea ți le zic consultanții ca sa facă si ei un ban de pe urma celor care cred ca un copil = un câine. Nu poți sa dresezi. Un copil o sa adoarmă la un moment dat no matter What, dar o sa adoarmă știind ca 1) mama e acolo dacă are nevoie de ea si se simte in siguranța sau 2) ca poate sa urle oricât dar mama nu o sa vina. Și așa vin primele anxietati.

Ma rog. Chiar dacă o sa primesc hate.
Am si eu un copil de 7 luni, dormim cu toții in același pat. M-a trezit super des in primele luni, acum el se trezește mai rar, nici eu nu ma mai trezesc pentru ca sunt pe pilot automat cu alaptatul. nu am 2 ani de concediu, doar 9 luni, dar am decis sa fac ce e mai natural si normal pentru el.

Am un bebelus de 9 luni si, din pacate, fac o groaza din lucrurile pe care nu credeam ca o sa le fac inainte de a-l avea.

Dormim impreuna, desi incercam sa facem trecerea spre dormit independent (adormim impreuna, iar apoi dormim in paturi separate, dar apropiate). Ma intreb si mi-e teama de cum o sa fie la cresa/gradinita, daca nu o sa reusim sa-l facem sa adoarma independent.

Legat de ecrane, nu il lasam in fata lor, intentionat, dar tot ne mai vede in fata telefonului si a calculatorului si este este extrem de atras de ele. Recomandarile in cele mai multe tari am vazut ca sunt fara ecrane pana la varsta de 2 ani. Ma intreb cat e okay sa-i limitam accesul la tehnologie dupa aceasta varsta, dat fiind ca traim intr-o lume in care depindem de tehnologie. Am vazut argumentul ca interfetele sunt super usor de folosit si nu le va fi greu sa se adapteze, dar am rude in varsta care nu prea se descurca (persoane de varsta mea care nu se descurca nu prea cunosc pentru ca lucrez intr-un domeniu tehnic).

Cum se descurca mamele care alapteaza cand copilul doarme 12 ore? Mie imi curge mereu laptele si cred ca as avea dureri mari la 12 ore.

Ia uite toti razbonicii luminii in comentarii. Zici ca citesc comentarii despre automata vs manuala, asa e la asta cu somnul.

Ariel:

– o anumita etnie (cu 2 de r) isi tine copii descuti/murdari toata ziua, ba chiar mancand ce apuca. Si culmea e ca-i vedem ca n-au mari probleme de sanatate. Dar nici nu prea ajung sa exceleze la multe lucruri (Surface Manager sau Digging Manager) sau sa aiba o viata lunga.

Te contrazici. Ba zici ca nu au probleme de sanatate, ba ca mor tineri.

Buna, sunt curioasa daca acum Alice doarme mai bine. Am nevoie si eu asap sa apelez la un consultant in somn si o voi contacta pe Ana, nu mai rezist cu adormirea care dureaza 2 ore si ceva (copil de 1 an si 10 luni).