Controversele săptămânii – episodul 5

Dar, dar… nu este sâmbătă! L-am mutat pe astăzi pentru că pare că asistăm la un train wreck in slow motion, cum zic străinii. Cine știe ce mai apare până sâmbătă!

Bănuiesc că nu mai este cazul să mai recapitulez ce-a zis Buhnici. Dacă ați fost în sabatic sau ceva, este aici clipul inițial.

A urmat o furtună. Libertatea a băgat tare articole, s-a dezbătut la Gâdea subiectul, s-au făcut meme-uri și de toate. Multe branduri au profitat de ocazie pentru free PR, afirmându-și poziția pro-oricine-pe-plajă, ceea ce a ținut scandalul în atenție.

Să o luăm pe rând.

Declarația în sine: incredibil de proastă, de sexistă, de misogină cu aspecte de pedofilie sau măcar de “om trecut de tinerețe care bălește la minore la plajă”. Priveam clipul și, când credeam că nu se poate mai rău, devenea mai rău!

Nu-mi pasă acum că majoritatea bărbaților ar vrea ca femeile să arate perfect. Să zici, practic, că îți insultă privirea și n-ar trebui să-ți mai iasă în cale cele care nu respectă standardul tău de frumusețe este… nu știu, este împotriva oricărei logici și a oricăror principii de egalitate în societate. Să gândești așa ceva este problematic în sine. Să o mai și spui răspicat…

Unii au zis că era beat sau drogat. O fi fost, dar pare suficient de coerent în exprimare încât să nu fi fost acesta un factor. Probabil doar i-a făcut gura mai liberă ca să spună ceea ce crede cu adevărat despre femei și/sau minore.

Iar declarația aceea despre cum bărbații se uită întâi “la țâțe și la buci”… băi, cine mai zice astfel de lucruri? Așa ceva spui când ești un tânăr de 20 de ani cu hormonii pe pereți și erecție în pantaloni de câte ori vede o fustă mini pe stradă, nu un om de 45 de ani sau cât are GB.

Să o mai zic odată. Declarația în sine este groaznică și în plus arată și problemele de fond ale societății noastre, mi se pare de nivelul acestui articol din Vice. Problemele acestea le cam știam, însă. Mă uimește și mai mult că un om ca Buhnici, care este om de media, un comunicator prin video și text, poate zice cu seninătate așa ceva fără ca vreun mecanism intern de control să intervină și să-i oprească cuvintele în gât.

Să vă spun eu de unde cred că vine problema. Eu am avut contact superficial cu Buhnici, probabil de 2 ori pe an schimbăm un “salut-salut” pe la vreo conferință, iar acum câțiva ani am fost într-o deplasare de o zi într-un grup mare de presă/blog. Mi-a lăsat însă impresia că:

1. Îi place să se audă vorbind. Este genul care vorbește mai în șoaptă, ca să facă cei din jur liniște. Este genul care, dacă într-un grup cineva nu-i dă atenție în timp ce vorbește (de exemplu, dacă-l ascultă doar 8 din cei 10 de la o masă), se oprește și-i spune respectivului “auzi, fii atent și tu, că zic niște chestii care sigur te vor interesa” (true story), genul care dă impresia că știe dedesubturile unor lucruri și adevărul ascuns sub fațadă.
2. Nu suportă să fie contrazis. Dacă-l contrazice cineva, discuția nu se va finaliza pe principiul “ok, fiecare cu părerea lui”, ci pe principiul “nu, nu, hai să-ți demonstrez de ce eu am dreptate și tu nu”. Am văzut astfel de discuții în care interlocutorii lui Buhnici dădeau ochii peste cap și ziceau “bine, hai că nu contează așa tare”, decât să mai intre în polemici inutile. Sau plecau de la acea discuție și apoi veneau la mine și ziceau “mamă, nu mai scăpam de acolo, hai să bem ceva că nu mai pot” (again a true story).

Treburile acestea împreună mie îmi spun că Buhnici era ferm convins de ceea ce-a declarat acolo despre femei, minore, tâțe, buci, celulită șamd. Probabil credea că zice adevărul evident și că va fi chiar admirat pentru asta sau că femeile vor băga goană către “săliță”, acum că li s-au deschis ochii despre unde ne uităm noi bărbații întâi când le privim. Ele nu știau la ce se uită bărbații. Toate abuzurile verbale și pipăiturile de pe stradă nu le-au dat până acum de înțeles.

Cea mai bună dovadă în acest sens este că au trecut 5 zile și Buhnici nu și-a cerut scuze pentru acea declarație!

Scuzele erau simple. Puteau fi ceva de genul: “îmi cer scuze că am jignit o mulțime de femei. Eram beat și m-am comportat ca un adolescent căruia i s-au aprins câlcâiele. Îmi asum tot hate-ul pe care l-am primit și îl consider îndreptățit.”

Și nu conta cu adevărat dacă și credea sau nu în aceste cuvinte. Jumătate din efectul unor scuze publice este că arată altor oameni că inclusiv tu recunoști că declarația inițială era o tâmpenie.

Poate că ați văzut la străini că, în orice derapaj, vedeta respectivă își cere imediat scuze. Ce, credeți că dintr-o dată nu mai este rasist la adresa negrilor sau a vreunui popor sau ce problemă o fi acolo? Nu, evident că în interior nu se schimbă. Scuzele însă lămuresc pe toată lumea că mesajul respectiv a fost total greșit și asta deja contează în marea ecuație.

Ce a zis în schimb GB?

Nu mă voi opri să spun ce gândesc dar voi fi mult mai selectiv cu locurile unde vorbesc.

Un fel de “o să-mi țin misoginia pentru mine”.

Și apoi a urmat un shit show și mai mare. O mulțime de companii contactate de Libertatea au refuzat să comenteze situația. Cum naiba să refuzi să comentezi? Ar trebui să fie obligatoriu să îți dai cu părerea despre ceva atunci când ești persoană juridică și îți este solicitată părerea. Ai oameni angajați fix pentru asta, pentru emis puncte de vedere.

Nu trebuie să fie vreo mare judecată. Orice companie ar trebui să spună măcar un “am văzut declarațiile lui GB și nu reprezintă deloc valorile noastre. În ce privește colaborarea viitoare, o vom opri.” Sau măcar un “încă nu am luat o decizie, urmează să analizăm astfel de lucruri”, în caz că primești întrebarea la 3 ore după eveniment și n-ai apucat să faci cele două ședințe pe acest subiect. Și gata. Manualul de PR, pagina 2.

Cum să zici “nu vreau să comentez”?!

Un scandal secundar a fost legat de BCR, care are o colaborare cu GB. După niște mesaje incerte pe Facebook ce nu au lămurit pe nimeni privind poziția lor, banca a revenit după câteva zile cu un mesaj tranșant: “vom încheia parteneriatul”.

Felicitări lor pentru poziția clară. Nu glumesc. Măcar BCR a luat o poziție clară și normală pentru această situație, în timp ce alte companii sunt încă la etapa “noi nu comentăm”, care de fapt este etapa “noi așteptăm să treacă lucrurile, poate apare alt subiect mai important în zilele următoare”. Este un curaj care altora companii lipsește.

A fost pe acolo însă un moment bizar de înclinare în balanță. Persoana care este Head of Communication la BCR a pus pe LinkedIn un mesaj  (probabil uitând că este o rețea publică, nu un spațiu privat de sfătuire între profesioniști de management de crize) întrebându-se ce să facă: să rupă toate relațiile cu persoana respectivă, deși are audiență și rezultate bune în campanie, sau să facă o campanie educațională cu acel om?

În primul rând, scurt ceva despre cifre și rezultate. Canalul YT Cavaleria are 432K subs și multe clipuri cu mai puțin de 1% views din acest număr, gen sub 3.000 de views. 1% views vs subs este foarte puțin pentru genul acesta de canal, undeva la 3-5% ar fi normal. Asta arată o problemă cu tipul audienței.

Doi la mână, 10K views pe YouTube costă cam 300 de lei și mă refer la promovarea clipului targetat pe audiența potrivită din România pentru acel subiect, nu ferme de clickuri prin Filipine.

Trei la mână, problemele Cavaleria și al subscriberilor făcuți pe concursuri se văd foarte bine în graficul de mai jos din Socialblade:

Cine știe să le interpreteze este reticent în a se arunca la mirajul cifrelor. Pe video, dacă un client este mulțumit de 10.000 de views, i le poate da oricine prin publicitate targetată. Important este ca omul care face video-ul să explice bine ceea ce vrei tu să transmiți, iar în România sunt mulți care pot face asta, că nu s-a născut YouTube-ul la Buhnici și nici nu se termină acolo.

Mesajul BCR:

Este ceva pe acolo și despre o campanie de educare împotriva discriminării și sexismului. Ideea în sine nu-i rea, dar nu cu Buhnici ca prezentator. Asta sună nefiresc. Sunt mulți oameni care au muncit apoi din greu împotriva lucrurilor de care s-au făcut vinovați, este și un exemplu biblic în acest sens. O astfel de transformare trebuie să pornească întâi din interior și să pară sinceră și reală. Nu se poate face la comanda unei companii.

Dacă vrea BCR să dea banii pentru o astfel de campanie, sigur, băgați! Dar cu o femeie, cu mai multe chiar. Faceți campania cu persoane care pot vorbi pe bune și realist despre sexism și discriminare pentru că probabil s-au lovit de ele în fiecare zi. Eu m-am săturat să văd bărbați vorbind despre cum nu e vreo mare scofală și despre cum trebuie să se simtă și să reacționeze femeile în diverse situații, când sunt hărțuite pe stradă, când li se dau note, când li se analizează urme de pe piele în timp ce soților le atârna burta de sub tricou. Nici nu-mi pot închipui cât de sictirite sunt femeile de astfel de opinii.

Poate că o astfel de campanie nu va avea și vizualizările pe care le-ar putea aduce Buhnici (deși, again, poți promova clipurile video), dar cu siguranță vor fi cu adevărat educative pentru femei atunci când vin din partea unor alte femei, nu a unui bărbat.

Cum spuneam, însă, BCR a anulat parteneriatul și bravo lor pentru poziția aceasta. Dacă nu mă înșel, sunt singurii care au anunțat până acum o astfel de delimitare cu impact real.

Pentru companiile care n-au avut astfel de curaj sau nu știu în continuare ce să facă, iată mai jos niște sugestii. Am văzut tot pe LinkedIn câteva răspunsuri foarte bune la întrebările din mesajul despre care vorbeam mai sus:

Mi se pare că acestea alese de mine explică foarte bine situația și pentru alte companii cu dileme similare.

Ce cred eu că se va întâmpla în viitor? Buhnici face un pas în spate de la Cavaleria, se retrage o vreme de pe video și lasă restul echipei să prezinte clipuri. Ia un hit la campanii. Vinde din cripto-ul ăla cumpărat ca desert… wait, de fapt a căzut piața de tot. Unii poate vor renunța de tot la campanii cu el, iar alții doar temporar, iar alții doar la nivel declarativ. Revine după o vreme, treptat, și vedem atunci ce reacții vor fi.

Încă niște gânduri:

• știi că ai greșit-o rău când până și Gabriela Firea îți spune că ai greșit-o.
• mama mi-a zis ieri că este sătulă de scandalul acesta și că îi comentează lumea declarațiile “de parca ar fi mare vedeta”.
• m-a dezgustat și tonul libidinos al reportajului Antena Stars în care au apărut acele declarații. Ăia nu erau oripilați de ceea ce difuzează, ci foloseau un ton admirativ. Grețos.