Alice este cel mai nou creștin-democrat

Sau creștin-ortodox, după cum a fost botezată Alice, dar mie îmi place să spun creștin-democrat.

A trecut și momentul acesta. Trebuie să recunosc că eu unul nu aveam mare chef de botez, când mă gândeam la asta. Mi se părea încă un lucru ce trebuie făcut pentru că așa se face. Eu nu sunt religios și băgatul copiilor în apă nu mi se pare că le schimbă viața sau le oferă cu adevărat apartenența la o religie, dar, ca și când bei sucurile Giusto, o faci pentru armonie în familie. Într-o zi, însă, cineva mai deștept ca mine mi-a spus că botezul este de fapt o ocazie pentru o petrecere bună, mai ales dacă inviți prietenii și rudele cu care îți place să petreci, și o ocazie și mai bună de a-ți mări familia cu nași care să-ți fie apropiați ție și copilului.

Am văzut asta la familia Matildei și mi-a plăcut mereu ideea. Socrii mei au o mulțime de nași și fini cu care se vizitează des, petrec la fel de des, își fac între ei cadouri, se ajută la nevoie, pleacă în vacanțe șamd. Mi-a plăcut această idee. În ultimul an și noi am devenit nașii unui băiețel extraordinar și ne-a plăcut mult experiența și cumetria.

cumătru, cumătră = Nașul sau nașa în raport cu părinții copilului botezat ori cu alte rude.

Așa că am făcut și botezul. Am început să ne ocupăm de organizarea sa prin aprilie. De ce așa târziu? Pentru că Alice s-a născut în septembrie (cu ceva aventuri) și, tradițional, ar fi trebui să o botezăm prin decembrie-ianuarie, dar atunci era ditamai valul de covid în România, plus frig. Am decis atunci să așteptăm vremea bună pentru un botez cu tematica șpriț-la-terasă (care este cea mai bună tematică, alături de cake by the ocean; poate la următorul…). A urmat postul Paștelui, așa că am ajuns cu botezul pe început de iunie.

Biserica a fost Sf Nicolae – Tabacu de pe Calea Victoriei, vizavi de Moxa. Tabacu, după numele unui boier care a ctitorit-o în 1776. Am vrut inițial la Biserica Albă de vizavi de Radisson, dar era toată rezervată pentru weekendul nostru, în timp ce la Sf Nicolae nu era nici un botez.

Situația era astfel probabil și pentru că preotul de acolo ne-a spus din start că el bagă copiii cu totul în apă la botez și ține să ne informeze de la început de asta. Matilda n-a ajutat lucrurile spunându-i “ah, credeam că nu mai este moda aceasta”, ocazie cu care a aflat dintr-un scurt discurs că sfânta taină a botezului nu este o “modă”. Mie nu mi-a păsat. Unu la mână, toți am fost botezați probabil prin imersiune în apă și nu cred că există un pericol real pentru asta. Doi la mână, i-am urat în gând mult noroc să bage o fetiță forțoasă de 9 luni cu totul în căldarea de botez.

A fost un moment amuzant și când preotul s-a uitat la copil și a decretat că este cam mare deja, va trebui să se lupte parte în parte cu ea la botez. Mi-a venit prea târziu replica “lăsați, că Iisus era și mai mare când a fost botezat”. Mie mereu îmi vin replicile bune la ceva vreme după încheierea dialogului. De-a lungul timpului am mai râs și de alte obiceiuri ciudate ale poporului nostru. Unii zic că n-ar trebui scos copilul din localitate înainte de botez, alții că nici măcar din casă. Nu se dă vreun motiv. Bănuiala mea este că era metoda bisericii de a te forța să faci rapid botezul.

În practică a reușit cumva să o bage cu totul în apă. Alice a plâns un pic, dar nu ceva groaznic. Singura problemă a fost că după acest moment ar fi fost necesară o pauză de liniștire, dar preotul a insistat că trebuie citite diverse și făcute alte obiceiuri bisericești și Alice a stat cam plânsă tot restul botezului. 5 minute pauză pentru liniștirea ei ar fi făcut minuni.

A fost genul de botez în care părinții nu au făcut nimic, iar nașii au preluat toată treaba. De-a lungul timpului am fost și la botezuri unde părinții fac cot la cot cu nașii totul în acea slujbă, de la lepădat de satană și până la citit Crezul, dar și la altele unde n-au treabă cu ce se întâmplă. Noi n-am avut treabă, așa că doar am râs și exclamat “awwww” la diverse momente.

Nași au fost Marian și Georgiana Ionescu. Ne-am gândit din prima la ei, după nașterea lui Alice. Am vrut niște nași mai cool decât noi, ca sa aibă Alice de la cine învăța mai multe lucruri, și care să aibă și ei copii. Cu Noel având doar vreo 4 luni în plus față de Alice, s-au potrivit perfect. Georgiana are și un talent deosebit de a se purta cu copiii. Am văzut copii foarte agitați în jurul altor persoane și care stau liniștiți și se simt imediat în siguranță la ea în brațe. Acum că am experiență cu Alice, am văzut cât de rară și specială este o persoană cu un astfel de talent.

Masa și dansul s-au dat la Voila le Bistrot. Sau bistro Voila, cum este de fapt știut, un restaurant foarte bun pe str Ghe Budișteanu. N-am scris niciodată despre el, dar l-am pus în clipul de aici. Chef este Radu Dumitrescu, care-i și în juriu la Masterchef (și Burger Fest, am văzut, dar bănuiesc că se laudă mai mult cu Masterchef), iar bistro Voila l-am descoperit prin ghidul Gault & Millau de prin 2019, unde era foarte bine recomandat. Am mâncat de câteva ori acolo și ne-a plăcut mereu mâncarea.

Este o casă cu vreo 4 camere pentru clienți, dar și o curte cu multă umbră unde e frumos de stat seara, ceea ce s-a și întâmplat. Au fost câteva mese cu vin mereu la rece (făcut de Davino), bufet cu mâncare, vreo 10 tipuri de aperitive și 5 feluri principale, cocktailuri și limonade se aduceau de la bar și, per total, am petrecut acolo de la 15:30 și până la 22:30 cu 47 de adulți și vreo 8 copii. A fost bine.

So, yeah. A fost și botezul. Am stresat copilul cu slujba de botez și baia forțată. Mă uit în fotografii la cât de zâmbitoare și fericită de atenție este înainte de baie, apoi cât de plânsă și stresată a fost în restul slujbei. Apoi am băut și am mâncat și ne-am distrat până târziu în seară la un fel de casual garden party.

În aceeași săptămână, eu și Matilda am sărbătorit 5 ani de căsătorie. Acum 5 ani eram cu dansul mirilor și rochii albe și multe feluri de mâncare. Nici nu ne închipuiam că 5 ani mai târziu vom face și botezul unei fetițe care în fiecare zi ne încântă și ne entuziasmează prin fiecare zâmbet și fiecare râs și fiecare gest prin care descoperă lumea din jurul ei. Așa s-au nimerit.

Ca la nuntă, o să zic cu cine am lucrat bine pentru botez.

Biserica Sf Nicolae Tabacu – Calea Victoriei. Am zis mai sus, au urmat ca la carte tot ce ține de un botez, ceea ce puțin fac acum. Voi decideți dacă asta este de bine sau nu. Biserica în sine este frumoasă, are și o curte plăcută, e un loc bun pentru botez și alte ceremonii. Preotul a știut să se poarte cu copilul, a manevrat-o cu blândețe, s-a jucat cu ea etc.

Voila le Bistrot – str Constantin Budișteanu 18. Sigur că da, îi recomand fără probleme pentru evenimente de 40, maxim 50 de persoane, în special pe vreme caldă când poți sta în grădină. Pe vremea rea, când trebuie să stai doar în interior, aș zice că maxim 35 de persoane încap confortabil acolo. Mâncare excelentă, băutură bună, serviciul a fost bun și el deși nu aveau mulți oameni în personal, iar prețurile sunt cele standard pentru genul acesta de petreceri.

Fotografii de Silviu Racheriu – la recomandarea lui Mariciu. Am primit fotografiile după vreo săptămână de la botez și am fost foarte mulțumit de ele. Aș mai apela și în viitor la Silviu.

Tort de la Grace Couture. Grace este una dintre cele mai bune cofetării din București, le găsiți prăjiturile în punctele de vânzare din Piață Dorobanți și Băneasa mall. Au prețuri mari de obicei. Surpriza a fost că la torturi au fost poate cu 10% mai scumpi decât alte oferte (și am cerut multe oferte), dar torturile lor sunt foarte, foarte bune și merită diferența de bani.

Matilda a cerut oferte la multe categorii. Dacă te uiți doar la prețul per kilogram, Grace par scumpi. Apoi cofetăriile “mai ieftine” încep să-ți spună de alte taxe: taxă de livrare, decorarea costă suplimentar, taxă de nu știu ce… și cum spuneam, ajung aproape la același preț. Mi-a plăcut la Grace Couture Cakes și că au totul online. Am comandat online tortul, am ales decorațiunile, mărimea, interiorul și restul, am ales data și ora de livrare și am făcut plata cu cardul fără să vedem pe nimeni de acolo. Am sunat noi o dată la telefon, cu câteva zile înainte, ca să confirmăm că vor fi pregătiți. Au fost. L-au și livrat la restaurant când noi nu eram acolo, deci chiar a fost totul contactless.

Noi am avut un tort Hazel Brandy din secțiunea torturi de copii, cu decorul cel mai ieftin (ceva cu baloane). Tortul a fost, citez “Blat de cacao, mousse de ciocolata belgiana cu alune caramelizate, mousse cognac Remy Martin, fructe confiate macerate in cognac.” A fost excelent, aș mai mânca unul.

Baloane de la SuperBaloane.ro. Tot așa, comandat online, le-au livrat ei la restaurant când nici nu eram acolo. Am vrut vreo 4 grupuri de baloane cu heliu, de pus din loc în loc, unele dintre ele baloane normale, altele din acelea din plastic lucios, cu numele Alice Ecaterina pe ele. La final le-am împărțit cu câțiva invitați și am mai luat și acasă. Cele normale s-au desumflat după două zile (membrana este poroasă, totuși), cele plastifiate au ținut mult mai mult timp, încă avem unul pe tavan aici la trei săptămâni de la botez.

Cabină foto de la OMGcabinafoto.ro Am avut o cabină foto la nuntă și a fost de succes, sute de fotografii făcute acolo și luate ca amintire acasă, de pus pe frigider. La nuntă am avut cabină de la Alto Photo Booth, dar acum n-au răspuns la emailurile Matildei de cerere de ofertă, așa că ne-am dus la alții.

Sistemul a fost cam același, o cabină închisă în care lumea a putut să se scălămbăie cum vrea, diverse obiecte cu care să te deghizezi, fotografii nelimitate, câte una printată pentru fiecare om fotografiat. Fotografiile au ieșit bune, deși vreo 5% dintre ele nu erau bine focalizate, însă no biggie.