Principalele vinuri băute în România sunt dulci și demi-dulci

Eram convins că demiseci, dar uite că un studiu de piață făcut de Reveal spune cele din titlu: dulci și demidulci. 40% dintre români asta preferă. Nu s-au zis procentele pentru celelalte categorii, dar sunt mai mici.

Bănuiesc că așa se explică de ce foarte mulți cred că un vin bun trebuie să fie dulce și cum dau de tanini sau un pic de aciditate se sperie și-l văd automat ca fiind prost. Culmea, la cafea este invers, unde majoritatea cred că o cafea bine preparată este amară și deci este normal să aibă nevoie de 2-3 cuburi de zahăr.

Practic, zahărul contează. Sunt mereu surprins de apetitul românesc pentru “dulce”.  Ca idee, o directivă a Uniunii Europene categorisește vinurile astfel:

• seci: până la 4 grame de zahăr per litru
• demi-seci: între 4 și 12 grame de zahăr per litru
• demi-dulci: între 12 și 45 grame de zahăr per litru
• dulci: peste 45 grame de zahăr per litru

Comparând cu alte băuturi, un vin dulce conține cam jumătate din zahărul din Coca-Cola per litru. Mie mi se pare foarte mult.

Din experiența mea, și trebuie să zic că beau foarte mult vin (nu că ar fi ceva de laudă), mi-e greu să trec mai sus de demi-sec. Apreciez câteva vinuri demi-dulci (Budureasca Bristena din tămăioasă), dar nu pot să beau mai mult de un pahar și mereu doar în combinație cu ceva care să balanseze gustul, de exemplu vreo brânză din aceea maturată de a făcut cristale prin ea și are gust intens.

Mai mult, am bănuiala că majoritatea vinurilor demi-dulci și dulci din comerț au adaos de zahăr. Nu cred că avem clima necesară pentru a dezvolta natural așa multe zaharuri în boabele de struguri sau nu o avem pentru cantitatea necesară acestor cerințe din piață. Se mai poate crește natural cantitatea de zahăr prin înghețarea sau stafidirea boabelor, dar o sticlă de ice wine românesc costă mult. O sticlă de Liliac Nectar of Transilvania de 0,37 litri costă 66 lei, una de ice wine este 76, chiar 95 lei dacă vreți de la Jidvei. Ceva îmi spune că nu acestea se beau în draci.

Nu-mi pasă de fapt prea tare ce bea lumea, dar îmi pare rău să văd că forma reală reală a vinului, cea care arată de fapt măestria vinificatorului, nu este la fel de aprecată precum cea îndulcită, care de fapt țintește oamenii prin faptul că zahărul creează plăcere în creier și o ușoară dependență. Se poate găsi plăcere și în vinurile seci, trust me on that!

Oh well. Același studiu Reveal mai spune și că:

• 39% dintre români consumă vin cel puțin o dată pe săptămână și 29% de 1-3 ori pe lună. Acum, când mă simt ca un bețiv, mă întreb dacă se puteau bifa și răspunsuri de genul “zilnic” sau “de câteva ori pe săptămână” sau poate cel mai mare și tare din studiu a fost “cel puțin o dată pe săptămână”.
• cei din prima categorie cunosc în medie 7 branduri.
• vinul roșu este preferat, dar cu 30% din răspunsuri față de 25% la vinul alb și 21% la rose, ceea ce mie mi se pare că sună a “bem de toate”. Dacă faci sondajul iarna, e normal să iasă că roșul este mai popular.
• consumul în funcție de zona cramei este mai jos. Zona Dealu Mare, care-i printre cele mai mari zone viticole de la noi, unde a intrat, la Muntenia? Sau cei dintre Ploiești și Buzău sunt deja moldoveni și ei?