5 concluzii după 2.100 de kilometri prin România

Am revenit după o excursie de 8 nopți prin țară, traseul aproximativ Orșova – Băile Herculane – Hunedoara – Gârda de Sus – Alba Iulia – Sibiu – Făgăraș și înapoi pe Transfăgărășan, cu diverse ocolișuri pe traseu pentru a vedea diverse obiective. Am văzut multe locuri frumoase, am stat la câteva pensiuni care merită lăudate, revin cu detalii.

Momentan am de dormit mult, că am condus 2.100 de kilometri. Până atunci, însă, voiam să zic următoarele observații, permiteți-mi să raportez din țară:

Drumurile au fost foarte bune. Am mers inclusiv pe unele județele foarte slab circulate, iar în general nu am avut nimic de reproșat. Multe drumuri sunt bune, altele sunt ușor denivelate pentru că n-au mai fost refăcute de mult sau doar peticite pe anumite tronsoane, dar n-am găsit în întreaga călătorie nici măcar o groapă de tipul “cum naiba nu ia nimeni măsuri să o astupe, e pericol public!”.

Uneori am rămas chiar uimit de starea unor drumuri de la care nu aveam de loc așteptări, precum unele ce unesc niște sate aflate pe la baza munților. Cineva din grupul nostru a venit cu o motocicletă de viteză și s-a descurcat bine peste tot. Singura problemă reală a fost la Rudăria, unde la morile de apă se ajunge pe un drum care, pe ultimii 5 km, e făcut din pietriș tasat (iar în sat și spre mori este apoi asfalt), dar în rest am mers bine.

România în continuare nu are infrastructura necesară de autostrăzi sau drumuri expres, dar pe unde am fost noi măcar nu mai arată ca după bombardament.

Șoferii au fost calmi. N-am trecut pe lângă nici un accident în cei 2.100 de kilometri parcurși. Nici măcar unul. Dacă mă gândesc bine, n-am văzut nici o depășire periculoasă, din aceea care te face să spui “uite cum s-a băgat și nebunul ăla!”.

Zic asta în condițiile în care traficul a fost mediu pe drumuri și deci se preta și la viteză sau manevre riscante. Se cunoaște creșterea de trafic din zilele de weekend, dar acelea ne-au prins plecând in București spre Port Cetate, iar la întoarcere ne planificasem zilele încât să intrăm pe Transfăgărășan luni, nu duminică.

Cea mai mare problemă a fost că vreo 10% dintre șoferi nu aprind farurile ziua, iar încă vreo 5% au niște DRL-uri care abia se văd, de obicei vreun bec chior pe care-l sesizezi doar de la câțiva metri. N-am o problemă cu oamenii care folosesc DRL-uri în loc de faza mică (așa cum cere legea, dacă țin bine minte), câtă vreme sunt totuși vizibile de la distanță.

Zero poliție. Singurul radar care mi-a ieșit în cale a fost duminică, în Albota imediat după Pitești. Aveau deja “clienți” opriți. În rest cred că am văzut un singur echipaj de Poliție în întreaga călătorie, parcă spre Rupea, și doar se uitau la trafic.

Nu știu ce face poliția în majoritatea timpului. Poate caută în continuare plăcuțe cu mesaje împotriva șefilor lor din PSD. Nu siguranță nu sunt pe șosele ca să vadă oameni fără faruri aprinse sau pe cei care opresc aiurea la marginea drumului, mașinile cu volan pe dreapta sau camioanele care poluează ca din furnal.

Măsurile de siguranță anti-covid se respectă pe jumătate. Adică partea bună este că am văzut mulți turiști punându-și masca acolo unde li se părea prea aglomerat, deși eram în aer liber, iar peste tot am găsit dezinfectant, săpun și toalete parcă mai curate decât mă așteptam.

Cu cât te îndepărtezi însă de zonele circulate și mergi spre sate îndepărtate sau la pensiuni din vârful muntelui, cu atât scade respectul pentru norme. Turiștii le respectă, în general, și acolo, iar cei care se relaxează și nu mai poartă masca în bucătăria pensiunii, de exemplu, și-ar pune-o dacă le-o cere alt turist.

Proprietarii, însă, sunt ceva mai relaxați. Poate pentru că trăiesc într-un sat unde toate știrile de la TV nu prea le influențează viața sau poate pentru că interacționează cu oaspeții doar în aer liber și cred că-i suficient pentru a se feri de virus. Ce să zic, sper că este.

A crescut mult de tot plata cu cardul. Am plătit aproape peste tot cu cardul, inclusiv mici pensiuni rustice aveau POS. La Lacul de Smarald de la Racoș, care-i undeva în pustiu între dealuri, am plătit cu cardul la ghereta de acces de la intrare, la fel și la Cetatea Rupea. La Castelul Corvinilor toți comercianții de magneți și alte suveniruri de 2 lei aveau POS.

Am fost plăcut surprins de acest aspect.

Per total, dușmanul cel mai mare al turismului în România este infrastructura. Adică s-au îmbunătățit drumurile față de acum 5-10 ani, să zicem, dar pentru turiștii străini ai nevoie de trenuri performante, de autobuze între diversele obiective turistice din zonă, de indicatoare turistice mai bune, ghizi șamd. De câte ori văd străini în haznaua care-i Gara de Nord, urcându-se un pic speriați într-un tren fără încă să știe că probabil vor sta 10 ore în el, îmi pare rău de ei.

Românii se descurcă folosind mașina din dotare și experiența de a fi român, dar turismul românesc va fi mereu plafonat dacă se bazează doar pe intern. Avem o țară foarte frumoasă. Sigur că altele au palate mai ample și catedrale mai mari, că au fost imperii de-a lungul timpului, dar are și România enorm de multe de arătat străinilor. Trebuie depus mai mult efort pentru a fi mai primitoare, pentru a le ușura deplasarea și informarea. Pensiuni frumoase avem deja, restaurante unde să mănânci bine se găsesc, problema mare rămâne deplasarea între ele a celor ce nu vorbesc română și nu vin aici cu mașina.