Rândul vostru: cum simțiți această criză?

Ma simt ca pestele in apa

singurul stres e că nu știu cum va fi când se va termina. atât. bani să stau ferit am, de muncă am destulă (2 contracte care credeam că se anulează au fost prelungite, și a mai apărut unul nou pe ~6 luni).

provizii sunt pe blogul dedicat, știe lumea.

cu familia sunt ok, ne înțelegem bine unii cu alții. avem curte, facem grătar, plantăm, ne jucăm…

De cel putin 3 saptamani traiesc cu anxietate la cote inalte, insomnii si uneori atacuri de panica. Mica noastra bula in care aveam un dram de stabilitate s-a prabusit. Ies din casa doar pentru analize si ecografii, atat cat se mai poate (sarcina gemelara de risc – clinica Ponderas Regina Maria la care activa medicul meu e inchisa). Sotul e PFA si cele 2 proiecte in care era implicat s-au oprit. In plus, face parte din categoria de risc, avand boala respiratorie si pulmonara cronica. Am zile in care imi impun sa gandesc pozitiv si zile negre, cu adevarate angoase. Ne facem planuri pentru posibile scenarii: ce trebuie facut daca se imbolnaveste, ce trebuie facut daca ma imbolnavesc, ce sanse de supravietuire au gemenii daca prind virusul asta mizerabil de undeva, cum putem supravietui in urmatoarele luni. Simt ca stau cu un picior pe marginea prapastiei si astept sa cad.

Tocmai voiam să scriu ceva off topic pe la un alt articol. Dar asta a venit la fix.
Acasă este bine. Ne înnebunesc un pic copii(6 și 1 an) dar nu mai mult decât de obicei. Grădiniță de acasă cate o jumătate de oră de doua ori pe zi.
Problema este la mine. Am făcut upgrade la calculator înainte de criza(că a zis Zoso că dacă e permis de aruncat bani pe asta daca ai nevoie :)). Și vreau să mă joc pe laptop folosind resursele calculatorului. Gen Steam link sau AMD link. Și nu prea îmi merge. Știe cineva o metodă. Nu pot să mă joc la calc pt că este în camera unde dorm copii și nu, nu pot să îl mut.
Va rog, ajutor.

Eu am avut noroc pentru ca la începutul lunii am avut un inceput de viroza/răceală, știam cum se manifesta Coronavirusul pentru ca citisem articole pe r/Europe. Am avut dureri de cap vreo 2 zile, gatul in pioneze, tuse seaca si ma ardeau plămânii de parca as fi alergat iarna pe stadion, dar mi-a trecut in 4-5 zile. Nu cred ca am avut boala dar m-am panicat putin, asa ca am inceput sa citesc articole despre Covid19 de dinainte ca virusul sa facă ravagii in Italia.

Pentru mine nu-mi fac foarte mari griji, ma feresc sa ies din casa fără motiv, am mâncare pentru 2 săptămâni, respect regulile WHO si CDC si la nivel psihic încerc sa ma țin departe de știrile de la TV. Trebuie sa ne gandim ca nu suntem singuri in problema asta, toată planeta este in acelasi rahat, astept ca americanii, japonezii, britanicii, germanii sau israelienii sa scoata un test rapid si ieftin pentru identificarea celor bolnavi, măcar la graniță, sau un antidot pentru ameliorarea pneumoniei.

Griji mari am pentru părintii bătrâni care se încăpățânează sa iasă din casa la 2-3 zile sa cumpere pâine si alte chestii care nu sunt urgente.

Un lucru care l-am învățat in ultima luna este cât de mult contează sa fii bine informat, imi amintesc fake news-urile de pe internet cu vorbe de genul: Este doar o răceală, Nu ma ma expun la niciun risc dacă ma plimb aiurea in parc, ma infectez doar daca tuseste cineva spre mine, Tinerii nu se infectează, etc iar acum la o luna de la primul caz suntem in Stare de urgenta, in Lockdown, cu peste 1.000 de persoane infectate descoperite, real cred ca sărim de 10.000 …

Lucrez de acasa, vreo 12-13 h pe zi( se inchid foarte multe tari, trebuie sa lucram la BCP-uri). Nu ma plang, e caldut ca e unul din gigantii IT americani, asa cum ii alinta presa. Insa sotia lucreaza la… o agentie de turism. A lucrat vreo 2 saptamani sa isibanuleze toata munca din iarna, acum se uita pe pereti.
Copilul e mai mult pe desene la TV, dar e plictisit de stat in casa, multa munca pentru serviciu, n-avem ce sa facem..oricum, rezista mai bine la arestul la domiciliu decat ma asteptam. Sunt tari copiii.
Sunt foarte parcimonios, avem economi care sa ne ajunga si 2 ani, in cash (euro)
Multi snowflakesi din echipa mea spargeau salariile in 3 satamani, pe adidasi si toale de firma, criza ce va urma ii va educa si pe ei.
Provizii destule am facut de acum o luna. Am fost printre aia de care s-a ras in februarie. Mers 1 data pe saptamana pentru carne, legume, paine, oua, fructe.
Cel mai mult ma deranjeaza ca nu mai pot sa alerg. Ma ajutase sa slabesc de la 84 la 68 kg, devenise un cerc virtuos, un hobby si un stil de viata. Cu prietenii vorbesc pe whatsapp, echipa de la munca e mai dificil de condus remote, dar incerc sa le fac viata cat mai usoara.
Nu sunt asa de ingrijorat de viitorul copilului, e inca mic, perioada asta poate fi o vacanta pentru ei, au tot timpul din lume sa invete cand s-o termina totul. Mai ingrijorat sunt oentru mama, care e hipertensiva si are deja o varsta…
Cu sotia… ne ingaduim. Avem zile in care suntem foarte irascibili si altele in care ne imbratisam si ne spunem ca o sa fie totul bine.
Eu am tot fost in ultima vreme un crisis monger, dar asta nu inseamna ca nu sunt anxios si in general cam prost-dispus. Nici sa imi incurajez echipa nu prea imi reuseste. Beau mai mult alcool. Visez urat si ciudat noaptea.

Nasol, sunt extrovertit și sunt nevoia sa socializez live cu oamenii.
Lucrez in IT, pot lucra de acasă dar nu îmi place prea mult. Am observat că sunt mai ok daca nu citesc știrile dimineață, ci seara.
Cea mai mare problema e mâncarea, nu ne place sa gătim, cumpărăm, gătim, spalam 2h că să mâncăm 20min.
Nici alternative acceptabile la preț nu am găsit, poate știe cineva ceva decent în afara de oalacubunatati.

o rubrica de comentarii mai trista ca aici nu cred ca am vazut…
anyway, eu inca merg la birou L-V, ba cred ca o sa am si deplasari prin tara, bani pusi deoparte sunt, ca voiam sa mai iau o masinuta (probabil nu va mai fi cazul). in rest, pot sa zic ca am intrat intr-o oarecare rutina a acestei epidemii, ma intereseaza stirile si poate de asta nici nu ma panichez, ca vad ca in alte parti e mult, mult mai rau, cu SUA care va lua premiul I cu coronita la prostie.

Salut, noi avem un bebelus de o luna de zile și este incredibil stresul și spiama că ar putea pății ceva, nu neapărat COVIT, acum și o simpla deplasare cu ea la un medic pentru orice control ar fi o aventură. La fel de deprimant este și faptul că bunicii au văzut acest copil o singură dată la maternitate, restul doar Skype, nu și-a văzut verișorii etc. Provizii nu am făcut, cumpărăm constatat prin Bringo de la Carrefour, Glovo pentru restaurante și Emag jucării, lapte , pampers pentru copil.
Cunosc pe cineva foarte apropiat care este CEO–ul unei mari rețele de sănătate, mi-a spus că în mod realist, izolarea și distanțarea asta o sa dureze cam 5 luni, sper sa nu o luam razna cu toții și să devenim niște sălbatici. Sănătate tuturor și să ieșim.cu bine din asta.

Din punct de vedere financiar, all is ok. E improbabil ca vor exista concedieri sau scaderi de salariu si daca vor exista, am rezerve pentru minim un an in conditii normale si fara a vinde nimic (nu am fost prea econom pana acum). Oferte de angajare primesc mereu, deci nu imi fac probleme. Job-ul e independent de industrie, deci pot sa ma orientez in orice directie vreau. If shit really hits the fan, am si skill-uri mai “pamantene” si nu am probleme sa gasesc ceva de facut.

Din punct de vedere al familiei, all is ok. Eram foarte apropiati si inainte, chestia asta doar s-a accentuat. Spatiu e destul, deci e improbabil sa ajungem sa ne enervam unul pe celalalt. Rezervele de mancare sunt ok, pentru reparatii in casa eram pregatit dinainte, restul lucrurilor se pot cumpara (magazinele sunt inca deschise) sau comanda (amazon.nl).

Ingrijorari: pentru sistemul de sanatate local, care sta sa crape. Pentru familia din Romania, care sta in Bucuresti; pentru familia din US, ca sunt condusi de un idiot care n-are o problema sa isi lase populatia sa moara pentru a mai lua un mandat; pentru familia din Spania, din motive evidente. Pentru faptul ca planul meu de a ma muta intr-o casa mai mare peste 3 ani o sa fie amanat putin. Pentru venituri putin mai mici anul viitor, din cauza billable-ului scazut anul asta. Putin si pentru situatia globala, dar nu prea mult ca nu pot sa imi dau seama ce se va intampla.

Multă lume deprimată aici, ceea ce e trist, dar mă așteptam la asta, la ce haos e în guvern și cum comunică.
Lucrez de acasă zilele astea, e ok, că oricum noi am gândit mereu agenția pentru a lucra de oriunde, biroul era mai mult pentru cafea și întâlniri cu clienții, dacă era cazul.
Unii clienți au suspendat temporar activitatea, au redus sau oprit bugetele de marketing, dar vin alți clienți pe web development, au descoperit și antreprenorii români că e bine să fii prezent online. Finally.
Fetele stau prin casă, 1-2 ore pe zi au activități, cărți de citit, în rest program de voie, mai vorbesc și ele cu colegele sau prietenele pe WhatsApp.
Provizii pe 2-3 săptămâni, încerc să ies maxim o dată pe săptămână. Mă aștept să fie nasoală treaba în țară peste 1-2 săptămâni, deja se vede că sistemul medical e depășit.
Financiar suntem ok, în ultimii ani am fost paranoic și am ținut să avem fuck you money, acum prind bine.
Singura incercitudine e legată de durată. Ca țară cred că dacă stăm efectiv în carantină 30-45 de zile ne putem reveni până la finalul anului, dacă ajungem la 3 luni închiși complet e dezastru.

Lucrez în IT, în Iași, remote de când cu corona. Ieri a venit un mail bombă, s-a redus programul de lucru la 4 zile pe săptămână cu reducerea corespunzătoare a salariului.

În rest stau in casă și nu ies decât până la magazinul de cartier pt chestiile necesare, mă protejez cu mască ffp3 și ochelari.

Deea:
De cel putin 3 saptamani traiesc cu anxietate la cote inalte, insomnii si uneori atacuri de panica. Mica noastra bula in care aveam un dram de stabilitate s-a prabusit. Ies din casa doar pentru analize si ecografii, atat cat se mai poate (sarcina gemelara de risc – clinica Ponderas Regina Maria la care activa medicul meu e inchisa). Sotul e PFA si cele 2 proiecte in care era implicat s-au oprit. In plus, face parte din categoria de risc, avand boala respiratorie si pulmonara cronica. Am zile in care imi impun sa gandesc pozitiv si zile negre, cu adevarate angoase. Ne facem planuri pentru posibile scenarii: ce trebuie facut daca se imbolnaveste, ce trebuie facut daca ma imbolnavesc, ce sanse de supravietuire au gemenii daca prind virusul asta mizerabil de undeva, cum putem supravietui in urmatoarele luni. Simt ca stau cu un picior pe marginea prapastiei si astept sa cad.

Din datele de pana acum reiese că femeile însărcinate nu ar aparține unei categorii de risc in ceea ce priveste Covid-19.

Mi-e foarte putin teama. Cred ca toti/aproape toti vom lua acest virus dar sta in puterea mea sa am un organism puternic (prin nutritie, sport etc) si sa trec cu bine peste. Inainte ieșeam in fiecare zi, fie la cumparaturi sau la plimbare in zone izolate, dar de miercuri am iesit doar azi ca sa cumpar ceva. Ma dezinfectez, ma spal pe maini cum ajung in casa dar nu exagerez (cu hainele, pantofii etc). Sunt din copii “care mancau pamant de pe jos cand erau mici” si cred ca nu trebuie exagerat.

Provizii mi-am facut doar 1 pic mai mult decat de obicei, in loc de o punga de faina cat aveam de fel, am 2, in loc de 1 pachet de unt am doua samd.

Cu partenerul: credeam ca “o sa ne luam la bataie” dupa 3 zile, dar suntem mai apropiati decat am fost in muuult timp.

Cred ca tara a luat masuri drastice mult mai din timp fata de alte tari, cu toate celelalte erori facute, au fost si lucruri bune. Nu ma tem, probabil jobul part-time pe care il aveam ca HR va disparea in curand, dar oricum ma pregateam sa plec in alt domeniu, unul care se descurca si pe timp de criza. Partenerul la fel, lucreaza in IT, avem si bani pusi deoparte, asa ca suntem ok.

Am vazut pe aici o gramada care lucreaza in IT remote. Imi poate da cineva o sugestie de ceva pozitii remote deschise care sa aiba legatura cu SQL-ul. Stiu ca nu e momentul oportun, dar am zis sa mi incerc norocul aici :)

Am 2 saptamani de cand lucrez de acasa si se simte aiurea tare. Inainte credeam ca e foarte fain, mai ales ca experimentam asta rar, o data de doua ori pe luna. Dar nu… nu e pentru mine. Nu fac decat sa lucrez toata ziua… iar de restul activitatilor pentru care imi doream mai mult timp inainte nu mai am niciun chef (citit, invatat chestii noi pentru profesie, inca o limba straina)… si prin urmare, cand nu lucrez, imi omor timpul cu netflix si ps4. Mai ca nu ma recunosc.

În mod direct nu ne-a afectat cu nimic. Ba chiar, fiind mai anti social, mi-e mai mare dragul să stau toată ziua în casă. Am mai petrecut luni în care nu am avut un job și în care am stat cu prietena toată ziua. Nu avem o problemă cu asta. Acum mai și lucrez, deci iau și niște bani. + avantaj că nu mai fac o oră dus + încă una întors. Lucrez în pijamale, mănânc gătit atunci (nu încălzit de a doua zi sau cumpărat de la mega-ul de lângă), încep programul când mă pun pe scaun, cum îl termin, dau close la vpn și 2x click pe joc în doar câteva secunde. Multe puncte pozitive în treaba asta.
Acum punctele minus. Vizite rare la și de la prieteni (avem niște prieteni cărora li s-a stricat mașina de spălat și vin săptămânal să o spele), ieșit și mai rar afară. Îmi place să petrec perioade lungi indoors, dar mai simt și că vreau să ies uneori. Mai ales cu primăvara asta în derulare. Iar în weekenduri mai mergeam prin oraș, acum nu se mai poate. Chiar și un introvertit suferă puțin din faptul că nu iese din casă.

De făcut provizii am făcut doar pentru câteva zile (cât să ieșim o dată, maxim de 2 ori la cumpărături). Cu ocazia asta am realizat că putem lua bulk lucruri pe care nu le luam înainte (pentru că avem Kaufland aproape și puteam merge oricând)

Nu mi-e frică de viitor, mi-e doar ciudat că e totul în ceață. Nu se știe cât va dura și ce repercursiuni va avea (și va avea) în societate.
Nouă nu ne-a stricat niciun plan, că avem de gând să plecăm din țară abia peste câțiva ani. De asta zic că mi-e ciudat viitorul, pentru că nu știu cât ne va schimba procesul emigrării. Chiar am un prieten care speră să-și facă nunta în septembrie. I-am zis să și-o anuleze că și dacă găsesc vaccinul azi, va dura luni întregi până îl vor avea toți și în plus vor fi tot felul de schimbări, în societate, post-virus.

Am niște bani puși deoparte și sper să îi investesc în stocuri din SUA. Mă documentez acuma despre piață și în viitor voi investi ceva…