Tack, Marie!

Când eram tânăr fecior, adică prin liceu și după aceea, am ascultat mult Roxette. Mult de tot, foarte mult Roxette. Formația suedeză a fost și va rămâne întotdeauna printre preferatele mele și o consider una dintre cele mai bune.

Știam versurile de la toate melodiile. Încă le știu, de fapt. Mi-au rămas întipărite în memorie, deși nu am intenționat asta; îmi vin pe limbă cuvintele imediat ce aud melodia pe fundal, indiferent că vorbim de Listen to Your Heart, Salvation, Queen of Rain sau It Must Have Been Love. Mă bucură asta pentru că îmi aduce aminte de niște ani frumoși din trecut. Cere-mi să fac o listă cu cele mai bune melodii Roxette și nu voi ști unde să mă opresc.

Marie Fredriksson, solista formației, a murit ieri la vârsta de 61 de ani. A fost diagnosticată în 2002 cu cancer la creier, o tumoare malignă pe care a încercat să o elimine cu diverse operații, unele ducând la paralizie parțială sau imposibilitatea de a mai citi. Tratamentul a fost cu suișuri și coborâșuri, iar finalul l-am aflat astăzi.

Marie Fredriksson merita o viață lungă și fericită pentru cât de mulți oameni a făcut la rândul ei, prin muzică, fericiți, nostalgici, melancolici, visători sau îndrăgostiți. M-am convins de mult că oamenii nu trăiesc după cât merită (sau nu), iar moartea sosește fără o noimă clară, așa că nu pot să spun decât “mulțumesc pentru toată muzica mișto, Marie!”.