blog demisec cu note fine de tehnologie

Abonați-vă la newsletter-ul Orange și puteți câștiga telefoane P20 și o tabletă.

Oare companiile cresc până când propria greutate le frânează creșterea?

6 Feb 2019  ·

TEHNOLOGIE  ·

20 comentarii

Facebook a împlinit 15 ani. Compania este tânără după majoritatea standardelor, mai ales dacă avem în vedere că în primii ani a trecut printr-o etapă de găsire a propriei identități, de trecere de la mediul universitar și “thefacebook” spre calea care a adus-o în prezent.

Problemele din prezent cred că vă sunt deja cunoscute. Confidențialitatea datelor, posibilitatea de a influența opinia publică, raportul dintre cât beneficiezi tu de algoritmii rețelei versus cât beneficiază ei din algoritmii de analiză a utilizatorilor șamd au erodat încrederea în Facebook. Rețeaua nu mai pare un loc fun, unde intri cu plăcere, ci mai degrabă un rău necesar pentru nevoia de socializare a oamenilor, iar majoritatea vor să petreacă mai puțin timp pe Facebook, poate chiar deloc.

Mie toate acestea îmi arată și că este imposibil ca o companie să crească până la a acoperi întreaga planetă. Sigur, cifrele Facebook sunt oricum impresionante, cu aproximativ 2,3 miliarde de utilizatori în sistemul Facebook-WhatsApp-Instagram, dar creșterea acestui indicator, la fel ca și “distracția” sau relaxarea pe care o oferă rețeaua, s-au plafonat.

În fizică relativistică, cu cât un corp se apropie mai mult de viteza luminii, cu atât masa sa crește. Aproape de viteza luminii, masa devine infinită, fiind încă discutabil dacă respectivul obiect ar mai putea exista sau ar imploda.

Poate este la fel și cu companiile. Nu poți crește foarte mare deoarece un cumul de factori îți decelerează mișcarea. Unii factori sunt pur organizaționali, precum faptul că o companie mare se îngreunează singură cu proceduri și departamente și atunci lucrurile se mișcă mai încet.

Intervine apoi factorul politic. Dincolo de o anumită dimensiune, sunt sigur ca orice companie trebuie să intre în jocul politic și asta s-a văzut bine și în cazul Facebook, unde, dacă ați urmărit știrile din ultimii ani, ați văzut că Zuckerberg și-a cultivat tot felul de relații politice. Nu-i ceva de blamat. Când ai venituri de zeci de miliarde și ești listat la bursă, orice schimbare cât de mică a unor legi sau taxe înseamnă totuși un impact de zeci sau sute de milioane asupra business-ului propriu.

Mi se pare normal să vrei să poți trage sfori care să te avantajeze. De multe ori impactul este indirect, cine știe la a câta spiță, precum faptul că modificarea unor legi privind poluarea înseamnă norme mai stricte pentru centrele de date pe care le operezi. Nu sunt practici foarte etice, dar, în lumea reală, orice companie mare intră, pe față sau nu, în jocul politic.

Probabil cel mai mare factor este chiar opinia clienților tăi. Dincolo de un anumit număr, mi se pare foarte greu să ții echilibrul unei comunități. Unde trasezi linia fină între a cenzura un anumit tip de mesaje care este ofensator pentru un grup de oameni, dar fără ca alt grup de oameni să considere că le iei dreptul la liberă exprimare? Cum decizi ce este acceptabil și ce nu în privința a zeci de tipuri de conținut? Dar a zeci de mii de diverse probleme sociale din zeci de țări, etnii, știri, decizii șamd?

Mai mult, cum faci această moderare? 300 de milioane de fotografii sunt uploadate în fiecare zi pe Facebook. Se publică 510.000 de comentarii la fiecare 60 de secunde (sursa). Sunt imposibil de moderat toate, ai avea nevoie de zeci de milioane de angajați pentru asta. Sisteme automate? Sunt imperfecte, acest aspect a fost deja demonstrat. Moderatori umani? Nu fac față.

Apoi intervine și rea-voința companiei. În ultimii doi ani, s-a văzut că Facebook are un interes propriu de a-și analiza și chiar spiona cât mai bine utilizatorii nu pentru a le oferi acestora servicii mai bine personalizate, ci pentru beneficiul unor terțe părți.

Scandalul Cambridge Analytica părea mai degrabă o scăpare din partea Facebook, care a permis acces la date personale unei companii cu un algoritm foarte șmecher de prelucrare a acestora. Apoi însă, de-a lungul lunilor, au apărut detalii despre tot felul de înțelegeri pe care Facebook le avea cu diverse companii privind accesul la date, cu felul în care își analizau ei utilizatorii șamd.

Zuckerberg, dincolo de aspectul său de tocilar, începe să semene cu cineva care vrea să tragă multe sfori în toate domeniile posibile pentru a-și proteja și crește business-ul cu orice preț, de parcă n-ar fi deja suficient de mare și el suficient de miliardar.

Mă întreb serios cât va mai crește Facebook și cât va putea crește orice companie de acest tip, adică una care caută să devină un intermediar în cât mai multe aspecte ale vieții cotidiene. Zic asta ca să deosebim acest tip de companii de unele precum Coca-Cola, cu prezență în toate țările de pe planetă și în jur de 1,6 miliarde de băuturi consumate zilnic, dar care, în principiu, vrea doar să-ți vândă acea băutură și atât.

Personal cred că Amazon va fi o viitoare astfel de companie. O statistică din 2018 spune că 65% dintre gospodăriile din SUA au abonament lunar Prime pentru livrări mai rapide și restul beneficiilor. Adică nu că 65% cumpără de pe Amazon, ci 65% plătesc și abonament lunar pentru câteva beneficii în plus, o distincție importantă. Cu Amazon având și o infrastructură cloud de amploare, supermarket-uri, librării, smart home, zboruri spațiale, inteligență artificială, plus atât de mulți bani încât pot investi pentru a deveni un jucător principal în orice domeniu (se aude că intră în sectorul militar), e posibil ca peste 20 de ani Amazon să fie o companie globală mare și peste 50 de ani să-i vedem, ca-n filmele SF cyberpunk, că trag sforile și controlează o mulțime de țări. Sau poate pică și ei sub propria greutate, cândva.

    20 comentarii

  1. Companiile sunt limitate de oamenii care le conduc si lipsa lor de viziune. Iar unor companii le este frica sa creasca. Sau au manageri si patroni limitati care nu stiu sa fie la curent cu vremurile.

      (Citează)

  2. Un articol-analiza corect, obiectiv si argumentat cum, din pacate, din ce in ce mai rar gasesc pe aici.

      (Citează)

    • Cum, din păcate, rar mai găsești în online-ul românesc, poate și din cauză că cei care crează asemenea articole nu sunt suficient de susținuți – uneori chiar și numai cu un comentariu laudativ.

        (Citează)

  3. Probabil Mark Zuckerberg deja s-a gandit la urmatorii 2-3 pasi, alte companii, alte servicii pe care vrea sa le dezvolte.
    Facebook se va plafona, oamenii se vor plictisi, vor intra din ce in ce mai rar, nu vor mai genera continut, nu vor mai da cu like`uri si inimi in stanga si in dreapta; oameni ca mine si ca altii, nu neaparat conturi de companii sau persoane care trebuie sa fie acolo. Asa au existat si au murit si altii inainte, myspace si hi5 (google plus nu are rost sa fie mentionat ca ala nici nu a fost vreodata pe val).
    In cativa ani unii vor regreta amarnic toata diareea de detalii despre viata lor personala aruncata in mediul online si isi vor dori sa aiba intimitate. Ia-o de unde nu-i ca nimic de pe Internet nu se mai sterge.

      (Citează)

    • Obiectivul meu anul asta e sa renunt la Facebook. SI nu e greu pentru ca as posta eu ceva sau ca as interactiona acolo, dar pot sa vad ce mai fac oamenii cu care nu vorbesc pentru ca sunt putin antisocial.
      Urmatoarea chestie, ceva mai dificila, ar fi sa conving apropiatii sa renunte la whatsapp in favoarea signal. Nu ca ar fi o problema cu whatsapp in momentul asta, dar e evident ca e resursa catre care se va indrepta facebook curand.

        (Citează)

    • Pe langa aspectele prezentate de tine si de Radu cred ca o alta problema la Facebook a inceput doar pentru ca este de foarte multa vreme pe piata si se aduna generatiile prezente pe aceasta platforma. Ce adolescent isi dorste sa mearga intr-un club unde se poate intalni cu parintii? Multi copii spun ca nu isi fac cont pentru ca parintii lor au cont de facebook si nu vor sa fie nevoiti sa le acorde prietenia putand astfel fi monitorizati mai usor.

        (Citează)

    • Asa e, Ovidiu. Plus ca Facebook face ciudate unele relatii la locul de munca. Ii acorzi prietenia unui coleg? Dar sefului? Dar directorului?
      In teorie nu esti obligat, mai ales daca esti genul de om care are un cont mic strict pentru familie si prieteni, dar in practica un refuz i-ar putea supara. Multi nu fac direfenta ca poti sa ai relatii bune in viata reala dar nu vrei sa ii “friends” pe Facebook. Vrei sa vada oamenii cu care lucrezi ca tu te uiti la cutare serial sau ca in weekend te duci in locul X?

      Giani Mucea, bun obiectiv. Si eu as vrea sa renunt la Facebook dar pe de alta parte imi place sa stiu ce fac altii chiar daca eu nu prea impartasesc mare lucru din treaba mea.

        (Citează)

    • Sunt unii ciudați care sunt prieteni cu nevasta pe Facebook.

        (Citează)

  4. welcome to the Age of Surveillance capitalism – problema nu este doar Facebook, inteleg ca e vorba de o noua paradigma aici

    https://www.theguardian.com/books/2019/feb/02/age-of-surveillance-capitalism-shoshana-zuboff-review

    principalul insight pe care l-am luat din acest articol este urmatorul:

    “Originally intent on organising all human knowledge, Google ended up controlling all access to it; we do the searching, and are searched in turn. Setting out merely to connect us, Facebook found itself in possession of our deepest secrets.

    And in seeking to survive commercially beyond their initial goals, these companies realised they were sitting on a new kind of asset: our “behavioural surplus”, the totality of information about our every thought, word and deed, which could be traded for profit in new markets based on predicting our every need – or producing it. In a move of such audacity that it bears comparison to the enclosure of the commons or colonial conquests, the tech giants unilaterally declared that these previously untapped resources were theirs for the taking, and brushed aside every objection. ”

    nu uitati ca in China se extinde tot mai mult un sistem de rating social, exact ca in episodul ala din Black Mirror

    https://www.businessinsider.com/china-social-credit-system-punishments-and-rewards-explained-2018-4

      (Citează)

  5. Problema cea mai mare e cu google. Daca la facebook mai pot renunta, la google nu imi imaginez cum. I-am limitat accesul in casa dar nu cred ca e suficient avand in vedere dependenta de telefon. Si, fiindca nu sunt fan apple iar microsoft a fost mereu o gluma in domeniul asta, nu prea stiu ce as putea face.

      (Citează)

    • Dar de ce ai vrea să renunți? E ca și cum ai zice că vrei să renunți la apă caldă de la robinet sau la telefonul mobil sau la wifi sau altceva care-ți simplifică mult viața, iar alternativele ar fi mult mai complicate.
      Eu n-am nici o problemă cu Google, i-am dat acces la tot ce-a vrut. Am decis cândva că, dacă e să am încredere într-o companie ca aceasta să știe pe unde umblu, ce agendă telefonică am, ce becuri am în casă șamd, Google pare una bună în care să ai încredere, mai ales că primești diverse beneficii. Plus că, analizând la rece, chiar nu am nimic important de pierdut pentru că știe Google pe unde am fost.

        (Citează)

    • Nu prea ai ce face. Alimenteaza-l pe domnu google cu cat mai putine informatii despre tine. Nu pune pe telefon informatii confidentiale sau foarte delicate despre tine, nu utiliza gmail, foloseste altceva (pentru ca google scaneaza automat toate emailurile si trage informatii despre tine) si asa mai departe.

      Oricum google o sa stie o tona de alte informatii despre tine: pe unde mergi fizic, pe unde navighezi pe net, ce cautari faci. Pentru informatiile in engleza eu folosesc bing de multa vreme si e similar google, zic eu. Binge e clar mai slab pe cautarile in limba romana.

      P.S. Eu inca folosesc Windows Phone. Pentru cineva cu ceva pretentii, e o gluma. Pt mine e ok. Posibil din 2020 o sa trec pe Android. Depinde cat mai tine telefonul si aplicatiile critice pentru mine (skype, whatsapp, maps)

        (Citează)

    • mie mi se pare inutil sa incerci sa limitezi informatiile pe care le pot obtine companiile astea despre tine, pentru ca ele nu sunt interesate de persoana “Marean” sau de persoana “cutare”, ele sunt interesate de informatii despre cat mai multa lume si atat timp cat esti in minoritate, ori cu tine ori fara tine “big data” isi vede mai departe de drum.

      si nu mi se pare ca are vreun sens nici pentru a te proteja de un eventual “data breach” care te-ar putea afecta pe tine personal … atat timp cat vrei sa folosesti platile online de exemplu, solutia nu mi se pare sa te stresezi ca-ti poate fura cineva datele cardului, ci sa nu ai niciodata pe card suficient de multi bani cat sa conteze in caz ca cineva iti fura datele cardului.

      iar cat priveste altfel de informatii personale, solutia e sa nu pui pe net nimic din ce o parte interesata care vrea sa-ti faca personal rau nu poate obtine prin alte metode.

      mai precis:
      – nu pune poze din vacanta chiar in timp ce esti in vacanta;
      – nu-ti pune poze cu fata ta si cu numele daca nu e neaparata nevoie pt business (eu de ex am contul de FB pe alias si nici o poza cu mine);
      – nu pune poze cu copiii tai pe net, oricat de mandru ai fi ca ai facut sex cu succes; – nu pune poze cu ce ai prin casa, daca nu e neaparata nevoie pt business
      – samd

        (Citează)

    • @Radu: toate exemplele enumerate de tine vin cu dezavantaje minime si exista in industrii reglementate suficient de stat si usor de inteles (poate cu exceptia wi-fi). Apa de la robinet e livrata de o companie, care trebuie sa o mentina in niste parametri bine definiti. Telefonul vine cu potential de ascultare, dar din partea institutiilor statului asa ca nu-mi pasa (imi pasa cand ma duc prin tari mai dubioase si/sau la clienti din A&D – dar acolo nu stau mult si limitez informatia pe care o generez). Google ofera niste beneficii fenomenale – mi-ar fi dificil fara Maps de exemplu. Dar nu se limiteaza la unde ai fost. Telefonul si device-urile smart home au potentialul de a inregistra fiecare cuvant spus in apropierea lor, chiar daca le activezi sau nu. Fac asta acum? Nu/nu stiu. Pot face asta fara sa te anunte? Experienta cu facebook zice ca da.
      @silicon_v: Bing sucks. L-am incercat, nu am rezistat mult. Ma interesa si Windows Phone dar are prea putine aplicatii. In rest, ce zici tu e corect – sa nu dai informatii. Dar daca nu dai informatii nu ai beneficii si de aici vine dilema mea.
      @Marean: sunt interesate de ambele. De informatii generale pentru statistici dar si de date specifice tie, pentru targeting. Cand vine vorba de protectie, grija mea nu este pentru momentul asta. Informatiile importante le protejez destul de bine, in rest nu imi pasa. Dar tendinta e de a acapara cat mai multe informatii cat mai personale, cuplata cu o anesteziere a societatii la ce se intampla cu informatiile respective iar chestia asta poate duce la neplaceri in viitor.

      Daca as sti sigur ca datele intra intr-un “black box” din care ies doar ad-uri targetate perfect, nu ar fi nici o problema. Dar nu cred ca google poate garanta asta. Daca nu vand datele astea acum, o vor face sigur – a avea incredere in moralitatea unui business inseamna sa nu intelegi capitalismul. Asta nu inseamna ca vreau sa renunt la google acum, imi convin beneficiile. Inseamna doar ca stau cu o spranceana ridicata, ma gandesc de doua ori cand dau acces la ceva si sustin oversight-ul public asupra companiilor care gestioneaza datele respective.

        (Citează)

  6. E ușor să devii un gigant dacă statul te ajută și ai cheițe de aur. :-)

    Asta n-a priceput capitalismul și democrația originală românească… asta e…

      (Citează)

  7. Acesti giganti au toti acelasi sfarsit inevitabil, mai devreme sau mai tarziu vor disparea. S-a intamplat deja cu multe companii care la un moment dat conduceau piata (ex Yahoo, Hi5). Chiar si cele care ofera ceva cu adevarat util (licitatii, vanzari) sunt inghitite de alte companii cu acealsi profil, cum s-a intamplat cu Okazii la noi. In mai putin d eun an a venit OLX si s-a facut stapana in Romania. Daca vine o companie cu mai multi bani, in 6 luni face OLX uitata.

      (Citează)

  8. Unul dintre vicepresedintii companiei la care lucrez ne-a spus la un seminar o chestie care ne-a cam dat fiori reci: “orice divizie care nu poate sa-si dubleze lejer cifra de afaceri de la an la an, va fi probabil restructurata sau inchisa; cu atat mai rapid cu cat are o pondere mai mare in veniturile totale ale companiei. Asta asteapta de la noi investitorii.”

    Metode de a creste se tot gasesc: achizitii, desschideri de noi piete, produse noi, migrarea catre servicii pe baza de abonament. Daca incetinesti cresterea, ar fi bine sa te cumpere altcineva repede, altfel intri pe mana “rechinilor” care te vor transa si vinde pe bucati, fara mila.

    Nimeni nu e scutit de amenintarea asta, oricat de mare ar fi. Ori se reinventeaza pe masura ce creste, ori ajunge la cosul de gunoi al istoriei.

      (Citează)

    • He he, foarte tare. Imi aduce aminte de o intamplare similara.
      Acum cativa ani lucram la o companie care producea componente. Multe fabrici in multe domenii in multe tari. Treaba mea era sa implementez software in unele fabrici asa ca m-am dus in investigatii la una din UK.
      Era o firma veche cu cladiri, utilaje, ingineri si proceduri vechi. Paradoxal, produceau chestii pentru motoare de avion si monoposturi F1. Din discutie in discutie, a devenit clar ca oamenii ar lucra bine cu un software din secolul asta, asa ca mi-au sclipit ochii cand mi-am dat seama cat de usor va fi sa scriu business case-ul (si ca va contine o cantitate minima de bullshit). Si, in timp ce ma felicitam eu ca nu am manancat fasole la micul dejun degeaba, mi-a zis un injiner cam asa (parafrazez):
      “Gigele, a fost CEO-ul acum cateva luni pe aici si ne-a zis ca avem 2 ani sa devenim mai profitabili decat daca ne-ar vinde la bucata si ar baga toti banii intr-un fond de investitii cu risc mediu; iar in timpul asta nema bani de hardware sau software”
      N-am mai calcat pe acolo. Fabrica a supravietuit din inertie corporatista inca cativa ani. Au anuntat recent ca se va inchide.

        (Citează)

  9. Articolul este corect – companii și proiecte precum Yahoo, AOL, hi5 etc. au crescut până în punctul în care limitele interne și schimbările din piață le-au blocat expansiunea. Însă ce consider eu interesant de explorat este răspunsul la întrebări gen “de ce Google a putut unde concurența s-a plafonat sau a dat chix”. S-ar putea ca răspunsul să nu fie chiar simplu de dat.

      (Citează)

  10. Sa fie duopol! Am zis!

      (Citează)

    Alătură-te discuției, spune-ți părerea:

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verifică ce-ai scris. Dacă vrei să mai adaugi ceva, lasă un nou comentariu. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici, și fără mesaje doar de dragul URL-spam-ului. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt binevenite. Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pentru a le prelua doar pe acelea.

sus