blog demisec cu note fine de tehnologie

Abonați-vă la newsletter-ul Orange și puteți câștiga telefoane P20 și o tabletă.

Impresii după demo-ul jocului Anthem: are potențial, dar trebuie rafinat

31 Jan 2019  ·

TEHNOLOGIE  ·

8 comentarii

Am jucat demo-ul de Anthem ce-a fost disponibil în weekendul trecut și mi se pare că jocul are potențial mare, dar și mici probleme ce-ar putea părea normale mai degrabă pentru o versiune beta, nu pentru un demo prezentat cu mai puțin de o lună înainte de lansarea oficială a întregului joc, care va avea loc pe 22 februarie.

SCENARIU

Jocul este multiplayer și te pun în pielea unui pilot de Javelin, adică un costum în stilul Iron Man, cu diverse misiuni pe care trebuie să le faci în cooperare cu alți jucători pentru a crește în nivel și a afla povestea jocului.

Totul se întâmplă pe o planetă misterioasă unde, acum multă vreme, o rasă enigmatică numită The Shapers au utilizat “the Anthem of Creation” pentru a crea cam tot ce vezi în jurul tău, o lume în care tehnologie SF și artefacte de amploare se îmbină cu un cadru natural spectaculos care mi-a adus aminte de filmul Avatar.

De-a lungul vremurilor, unele artefacte n-au funcționat bine, au apărut cataclisme ce-au modificat aspectul lumii, au dus la apariția unor fenomene ciudate și a tot felul de creaturi. Oamenii locuiesc în Fort Tarsis, un fel de ultimă fortăreață în care s-au refugiat și de unde piloții de Javelin lansează misiuni în care se bat cu diverse creaturi, cu pirați sau cu alte organizații dubioase ce aparțin altor rase de pe aceeași planetă.

Înțeleg că jocul va avea și o intriga mai amplă, o poveste pe care o dezvălui încet.

GRAFICA

Lumea din Anthem arată spectaculos, fiind dese momentele în care mă opream pentru a admira peisajul. Asta le-a ieșit cel mai bine: îmbinarea unei naturi spectaculoase, cu vegetație multă, cascade, peșteri, munți și alte elemente întinse nu doar pe spații largi, dar și mult în sus, pe verticală, cu tot felul de artefacte sau zone pur-SF, tot felul de construcții de amploare ce acum sunt semi-funcționale sau în paragină.

Designerii merită de acum un bonus pentru cum arată totul. Am fost încântat în special de axa Z a jocului, de cât de înalt este terenul, în majoritatea misiunilor urmând să te lupți prin tot felul de văi și defileuri care te fac să te simți cu adevărat pe o planetă extraterestră. Totul devine și mai mișto când adaugi în ecuație faptul că poți zbura, Anthem oferindu-ți o libertate de mișcare.

Design-ul reușit apare și când este vorba de inamici. Unele creaturi naturale sunt mari și fioroase (gen Starship Troopers), unii inamici sunt robotici și se mișcările le sunt foarte bine realizate în acest sens. Există din când în când mini-boși, creaturi mai mari și rezistente care sunt foarte bine animate prin modul în care se mișcă și se “deschid” pentru a trage în tine, plus boși de mari dimensiuni, precum acel păianjen ce-a tot apărut prin filmele de prezentare a jocului și inclusiv într-o misiune din demo.

Grafica este, în opinia mea, punctul forte al jocului. A rulat foarte bine pe sistemul meu, cu GTX 1060, 32 GB memorie RAM și procesor Intel Core i5-6600, având constant în jur de 60 fps cu setările pe High.


JOACA

Un alt punct forte mi s-a părut sistemul de Javelin. Costumul tip Iron Man este ideea Anthem de a introduce în joc diverse clase de personaje, că fiecare dintre cele 4 costume are avantajele și dezavantajele și “puterile” sale, plus că face foarte naturală ideea de upgrade  periodic a diverselor componente.

Costumul tău poate zbura (serios, Iron Man) și inclusiv face hover, când poți pluti în aer pentru a trage în inamici. Din când în când se supraîncălzește și iei o pauză, dar îl poți răci mai repede dacă aterizezi undeva în apă. Fiind un costum, poate fi dotat cu două arme principale, plus câteva “puteri”. Ranger-ul galben are, de exemplu, un soi de grenadă și o rachetă ce-și urmărește ținta, plus un fel de scut ce te protejează câteva secunde. Din când în când, poți lansa și un atac mai puternic sub forma unui număr mare de rachete către un grup de inamici.

Există apoi Colossus, care este javelin-ul mare și rezistent, dar lent, Interceptorul, care este rapid și mai puțin rezistent, și Storm-ul, care este “vrăjitorul” grupului. BioWare n-a rezistat tentației de a introduce un pic de magie în joc, sub forma unui material ciudat ce dă acelor oameni care-l pot mânui diverse abilități, iar Storm are niște atacuri cu foc și gheață.

În mod normal, o combinație de diverse tipuri de costume ar fi recomandată pentru îndeplinirea mai rapidă a misiunilor. Colossus-ul poate ataca frontal niște turete, în timp ce Rangerul face pe lunetistul de pe cine știe ce înălțime la care a ajuns zburând, iar Storm îngheață dușmanii pentru a le scădea eficiența. Jocul include conceptul de combo attack, dar în demo nu este foarte clar cât de bine va merge această idee de raid și cooperare în varianta finală.

Există multe upgrade-uri. De-a lungul celor trei misiuni din demo am văzut că poți upgrada toate armele, căpătând treptat acces la unele mai puternice, cu inevitabilele compromisuri putere de foc versus muniție în încărcător șamd. Abilitățile speciale pot fi și ele upgradate, la fel și costumele care pot fi dotate cu armură mai puternică sau cooldown mai rapid și alte combinații. Există și un modul destul de complex de modificare a aspectului fizic al costumului, de la diverse tipuri de căști și până la vopsea, texturi, luciu șamd. Nu știu dacă vor fi freemium sau nu, nu mi-a păsat prea tare.

Per total, se cunoaște influența ideilor din Mass Effect în ce privește astfel de chestiuni, inclusiv în combinația de lume naturală+SF și în arme+”magie”.

Anthem le-a ieșit însă mult mai bine la misiuni decât Mass Effect Andromeda. Chiar dacă misiunile sunt simple și cam toate pot fi reduse la nivelul “du-te în punctul X și elimină dușmanii”, au o naturalețe a lor, curg bine în joc. Te duci să găsești nu știu ce cercetător care investiga niște ruine pe undeva, acolo afli că tabăra le-a fost atacată de pirați și aceștia trebuie eliminați pentru a recupera echipamentele, odată salvat cercetătorul ți se recomandă să mergi în nu știu ce peșteră care-i cotropită de creaturi nasoale, iar după ce le cureți găsești artefactul necesar.

Nimic foarte inovator, dar totuși misiunile din demo mi-au plăcut pentru că îmbinau într-un mod reușit diverși inamici și diverse zone, fiecare astfel de moment având specificul ei. Adăugați și un ciclu zi-noapte și rezultă o combinație bună.

Pe termen lung rămâne de văzut dacă se va păstra acest aspect sau se va ajunge la plictiseala din Mass Effect Andromeda. Din start, însă, Anthem are câteva avantaje: inamicii par mai deștepți, se mișcă bine și luptele sunt destul de dure, o parte dintre inamici au scuturi și sunt mai greu de eliminat, în alții trebuie să tragi în anumite zone pentru a le face damage mai mare, iar cu anumiți mini-boși te lupți 15 minute pentru că sunt foarte rezistenți și elimini val după val de inamici, între care te mai ocupi câte un pic și de boss (de boss).

Luptele sunt dure și pentru că inamicii trag foarte bine. O clipă de neatenție și descoperi că unul dintre cei 20 de inamici a pus ținta pe tine și a tras cu boltă niște proiectile care te lasă rapid fără scurt și cu viața la minim. Zbori de pe un deal pe altul? Inamicii au și homing missiles! Și tu ai arme bune, iar abilitățile sunt ușor de utilizat, fiind gândit bine modul în care ochești sau în care interfața îți arată cu ce boltă vei lansa o grenadă și ce zonă va lovi.

Abilitățile se încarcă automat în timp și pot fi utilizate destul de des, dar am avut constant probleme cu muniția. Când rămâi fără gloanțe, trebuie să iei niște cutii pe care le lasă în urmă unii inamici atunci când mor, un fel de “muniție pentru orice armă”. Nu pică însă suficient de des și m-a deranjat că, rămânând fără, singura mea șansă este să dau o fugă în mijlocul inamicilor, sperând să găsesc o astfel de cutie, deși în general o astfel de activitate te poate omorî rapid.

Cel mai mult am simțit lipsa unei opțiuni de a te ascunde după obstacole, de unde să ieși doar pentru a trage în dușmani, ca în Mass Effect sau GTA 5. În Anthem, trag 10 inamici în tine și tu nu poți decât să ieși ștrafând de după vreo piatră pentru a trage în ei, dar inevitabil ți-o iei și tu, că nu joci Doom. Când ți-o iei, trebuie să vină un coechipier să te “reînvie”, dar dacă mori înconjurat de inamici este destul de greu să primești acest ajutor, mai ales dacă joci cu necunoscuți prin match-making automat.

Demo-ul este limitat la misiuni, așa că nu știu câte vor fi în jocul final și cât de interesant va fi modul Freeplay, în care te duci pe unde vrei prin hartă și mai dai de câte o situație de rezolvat. Nu știu nici în ce ritm vei putea upgrada Javelin-ul, că dacă nu există un progres palpabil parcă-ți piere cheful de joc.

PROBLEME

Spuneam la început că jocul are diverse probleme pe care le-ai aștepta de la o variantă beta cu 6 luni înainte de lansare, nu de la un produs demo pentru varianta finală care pe 22 februarie intră la lansare.

Am citit câteva review-uri scrise de străini și mulți se plâng inutil. “Serverele au fost sub capacitatea necesară jucătorilor”. E un demo, nu contează asta, servere se pot adăuga ușor acum. Personal oricum n-am întâmpinat probleme, probabil și pentru că suntem pe fus orar diferit de marea masă a jucătorilor americani. “Este greu să zbori, e clar gândit pentru controller”. Aiurea – la primele zboruri și eu mă loveam de toate stâncile, dar după câteva ore controlam așa frumos Javelin-ul de zici că zburam de o viață; jocul are o progresie normală în astfel de detalii și, de fapt, este foarte bine că o are și că te specializezi în timp. Altul se plângea că timpii de încărcare sunt foarte lungi, de ordinul 30-45 de secunde. Eu nu cred că am așteptat vreodată mai mult de 10-15 secunde și fără a avea hardware-ul despre care vorbea acel reviewer.

Cred că unii se plâng de pomană. Există mici frame drops în anumite momente, dar asta chiar pare ceva simplu de rezolvat.

Nu, problemele adevărate sunt altele. Ca gameplay, de exemplu, uneori nu știi ce trebuie să faci. Într-o misiune trebuie să duc niște chestii strălucitoare într-un anumit punct și, la un moment dat, am pierdut una dintre ele și n-am reușit să mai trec de acest pas. Jocul nu-ți semnalează bine încotro să te duci, nu există nici un “reset mission”, uneori speri doar să faci ce trebuie.

Apoi, dificultatea crește automat probabil în funcție de echipa ta. Dacă cei din echipă părăsesc jocul, ai pus-o. La un moment dat ne luptam cu trei mini-boși duri, care aveau un atac imposibil de parat, și coechipierii mureau des. La un moment dat, doi au ieșit din joc, probabil sătui de eșec, iar mie și celuilalt rămas ne-a fost imposibil să trecem mai departe, că dificultatea era deja gândită pentru patru jucători.

Nu există un chat de text. Probabil există opțiunea de voce, dar n-am utilizat-o. Este o misiune unde trei jucători trebuie să schimbe trei simboluri pe aceeași culoare și, deși m-am prins că asta trebuie făcut, n-am avut cum să le comunic ideea celor pe care jocul mi-i  băgase automat în echipă. Fiecare alerga de nebun în toate direcțiile și apăsa butoane. Zic asta pentru că m-am oprit și-i priveam, că altfel jocul nu-ți arată în interfață nimic despre coechipieri, câtă viață au, ce dușman atacă pentru a da și tu în același șamd.

Apoi, am văzut jucători plângându-se că unele modele de Javelin sunt ineficiente și pe asta o cred. M-am uitat pe streaming și cei cu Storm rulau bine de tot, făceau hover deasupra bătăliei și dădeau cu atacuri area of effect în dușmani. Cu alte costume și fără opțiunea de a trage de la adăpost în dușmani, aceeași luptă este mult, mult mai dificilă. Practic, e posibil ca în jocul final, când inițial poți avea un singur Javelin, toți să-l aleagă pe cel puternic și asta va distruge farmecul muncii în echipe.

Echipele de 4 persoane mi s-au părut, uneori, prea mici. Design-ul zonelor și numărul mare de inamici cred că ar putea permite “raiduri” de amploare mai mare, poate chiar cu un număr mai mare de echipa colaborând pentru un țel comun.

Partea cu muniția este și ea problematică, în special când apar valuri multe de dușmani. Mă tem și că harta ar putea fi prea mică, pe termen lung, că e greu să desenezi o lume foarte mare cu aceeași atenție la detalii, dar asta rămâne de văzut.

Toate cele de mai sus mi se par probleme de concept al jocului, de game design, elemente care ar putea face ca Anthem să fie frustrant, nu distractiv, pe termen lung. Astfel de probleme sunt greu de rezolvat, că nu sunt simple buguri pentru care lansezi patch-uri automate. Un joc frustrant sau prea repetitiv devine rapid de abandonat și mă tem că Anthem se va lansa cu astfel de probleme, cum s-a întâmplat și cu alte jocuri înainte de acesta, iar eu m-am săturat de jocuri lansate cu probleme la bord, pe ideea că se vor rezolva din mers.

Nu că n-ar fi și buguri, dar acestea se pot corecta mai ușor și trebuie să așteptăm chiar produsul final înainte de a le condamna. Pe mine mă îngrijorează mai mult cele de mai sus și sunt sigur că n-am descoperit nici măcar jumătate dintre ele.

Cu alte cuvinte, sper că Anthem nu va fi genul de joc care la lansare să aibă multe probleme ce vor face lumea să spună “îl voi cumpăra după ce le rezolvă”. BioWare are nevoie de un succes, altfel o mulțime de jocuri de-ale lor ar putea pica în viitor.

    8 comentarii

  1. Prea greu pentru mine, raman la Revolt.

      (Citează)

  2. Din ce am citit de la tine este exact Warframe, care facand o paralela cu exact ce ai scris aici este cu mult peste Anthem

      (Citează)

  3. Petre:
    Din ce am citit de la tine este exact Warframe, care facand o paralela cu exact ce ai scris aici este cu mult peste Anthem

    Sau Destiny 2

      (Citează)

  4. Imaginea de la titlu imi aduce aminte de Just Cause 3, care, nefiind calibrat cum trebuie, imi dădea senzația de greață dupa cateva ore. Am cautat pe net si se pare ca nu am fost singurul care nu știa de ce se simte rău dupa ce joacă Just Cause. Oricum, ideea jocului pare faina, poate il mai rafinează intre timp.

      (Citează)

  5. Am peste 800 de ore in Warframe si vreo 500 in D2.

    Anthem e ca o gura de aer proaspat.

    Sunt satul de mindless grind in wf, nu e nici pe departe la fel de scenic/atmosferic, iar D2 a luat-o razna rau pana la Forsaken, dar chiar daca au reparat destule in el, ultima picatura pentru mine a fost anual pass-ul. Cat de lacom poti sa ajungi.

    Radu problema ta e ca trebuie sa te invarti in jurul abilitatilor mai mult, nu a armelor. Dupa ce m-am prins cum merge treaba nu am mai ramas fara munitie, foloseam arma doar sa treaca timpul intre cd-uri. Sa vedem cum e si weekendul asta.

      (Citează)

  6. pot sa faca rename la joc in iron man.

    altfel, care e diferenta dintre asta si un fps ordinar?
    ca zbori pana la o misiune, aterizezi si faci pac pac, apoi iti iei zborul?
    sau ce imi scapa

      (Citează)

  7. A fost free demo in acest week-end. L-am butonat putin: nu imi place :))
    De fapt nu imi place acest tip de joc (nici destiny 1 si 2, nici warframe, nici The Division).

    Probabil vor face ceva bani din el, le urez succes. (nu sunt ironic)

      (Citează)

    Alătură-te discuției, spune-ți părerea:

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verifică ce-ai scris. Dacă vrei să mai adaugi ceva, lasă un nou comentariu. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici, și fără mesaje doar de dragul URL-spam-ului. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt binevenite. Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pentru a le prelua doar pe acelea.

sus