un blog de Radu Dumitru

asus s5507

►► canalele mele de YouTube: youtube.com/RaduDumitru (personal) și youtube.com/NwraduBlog (tech) ◄◄

asus s5507

Două mituri despre ce înseamnă să ai afacerea ta

2 Nov 2017  ·

GÂNDURI  ·

55 comentarii

În România există această impresie că, dacă ai afacerea ta, faci munți de bani și ești milionar în euro. Într-o țară în care inițiativa antreprenorială este foarte redusă și majoritatea caută un post călduț în care să hiberneze toată viața, economia liberă de piață este slab înțeleasă.

Mai nou, patronatul este chiar demonizat. Este managerul care te pune să muncești pe un salariu mic pentru a-i genera profituri mari de care beneficiază doar el, este cel care vrea să pice guvernul PSD care mărește salarii și pensii, este omul a cărui afacere speri să dea faliment, dă-l naibii că nu mai e de-al nostru, nu-i mai place berea proastă și munca normală, vrea să fie șef.

Și lumea crede tot felul de bazaconii despre mediul de afaceri, precum cele de mai jos.

DACĂ FIRMA EXISTĂ, ATUNCI FACE ȘI BANI

Nu-i niciodată o garanție a acestui lucru, dovadă că există o mulțime de firme ce dau faliment abia după 3-4 ani, timp în care se chinuie constant să reușească pe piață, au suișuri și coborâșuri, dar pe total nu merg bine.

Mai mult, ideea de adaos comercial și chiar de profit sunt greșit înțelese. Oamenii cred că, doar pentru că vinzi la preț mai mare decât cumperi sau produci, înseamnă că te și îmbogățești de la o zi la alta. Cheltuieli precum chiria, salariile, curentul, publicitatea și restul sunt ignorate în acest tip de raționament simplist, la fel și taxele cerute de stat și haosul ce există în sistemul financiar, unde de la an la an se schimbă totul. “Iei cu 50 de euro și vinzi cu 100, cum adică nu-ți merge bine?”

Cum merge prost o firmă, dar totuși rezistă ani buni pe piață înainte de a se închide? Pentru că trăiește la limită. Se chinuie de pe o zi pe alta, mai are un an norocos, mai aduce patronul bani de acasă, mai atrage un investitor (în sensul că se împrumută la un prieten sau îl bagă în afaceri, nu că vine vreun mare fond de investiții). În alt an, nu mai vinde așa bine, se strică mașina, crește salariul minim. Da, ăia 200 de lei în plus la salariul minim chiar sunt o problemă pentru multe firme!

De ce merge bine o firmă, apoi dă faliment? Și aici pot fi o mulțime de motive, de la extindere neinspirată, schimbarea pieței în timpul ce trece între ideea de a începe o afacere și până o pui concret în practică, investiții prea mari (gen cumperi stoc de 5000 de hanorace, că atât e comanda minimă la producător) ce se recuperează foarte lent și altele asemănătoare. Nu mai menționez motive evidente precum lipsa de talent a managerului, concurența din piață șamd.

DACĂ FIRMA FACE BANI, ATUNCI FACE FOARTE MULȚI BANI

Cum ar fi, majoritatea cred că, dacă o firmă dă semne că merge bine, nu că se chinuie de la o zi la alta, atunci înseamnă că are un profit foarte mare, patronul e milionar și are 3 mașini, toate BMW X5.

În practică, profitul este destul de mic. O zic chiar rapoartele oficiale:

Dacă vă uitați în tabelul de mai sus, majoritatea firmelor mici sunt pe pierdere sau au (să-i zicem) profit de până în 6,25%. Și nu, nu ziceți că cei pe pierdere de fapt huzuresc în lux și fac artificii contabile pentru a nu plăti impozit. De multe ori, chiar sunt la limită.

Majoritatea cunoscuților mei ce au firme câștigă din ele cam cât un salariu bun. Muncesc enorm pentru asta și trăiesc într-un mult mai mare stres al zilei de mâine decât angajații lor, fără a se îmbogăți, dar o fac pentru că le place să fie propriii lor șefi și speră că în timp, prin muncă la fel de multă, vor câștiga mai bine.

Inclusiv firmele mari au început prin a fi mici, iar creșterea este lentă și plină de riscuri. Este lentă și plină de riscuri inclusiv în SUA și alte țări dezvoltate, unde ideile bune se bucură rapid de atenția investitorilor cu bani (vezi UBER, 3 miliarde dolari pierdere anuală, dar investitorii îi susțin să se întindă în toată lumea cu gândul că vor avea și profit cândva; sau vezi PayPal, care a cheltuit inițial sute de milioane de dolari pentru a atrage utilizatori noi, oferindu-le 20 de dolari dacă-și fac cont).

La noi, unde spiritul antreprenorial a fost ucis în fașă de 50 de ani de comunism, este și mai greu, iar astfel de mecanisme moderne abia încep să apară. La noi, băncile sunt diavolul, iar parteneriatul cu cineva cu bani este privit la modul “nu, că-mi fură ăla ideea” sau “adică ce, eu am ideea și să fac doar 50% din bani?”.

Apoi vine birocrația și-ți dă fatality. Întrebați pe cei ce au vreun magazin online mic, unde speră să vândă ceva pe vreo nișă găsită de ei, cât timp petrec pentru a-și crește vânzările și cât timp se ocupă de probleme precum:

  • birocrația românească, chestiuni de genul ce declarații trebuie depuse la Mediu referitor la deșeuri.
  • cereri sau probleme atipice, precum clienți ce vor să le ștergi datele personale din baza de date sau oameni care comandă periodic și apoi refuză întotdeauna livrarea.
  • situații auxiliare business-ului, de genul cât costă rambursul banilor prin curier și în câte zile se face, declarații vamale și marfă blocată în tranzit/vamă, retururi și ANPC șamd.

Și nu ziceți că, dacă nu poate face acestea, e vina lui și n-ar trebui să pornească o afacere. Economia este generată de cei ce pornesc afaceri și le dezvoltă.


Ca și multe alte lucruri legate de educația financiară în România, astfel de chestiuni sunt slab înțelese și slab prezentate în ce avem la dispoziție.

Cum spuneam inițial, patronul este demonizat. La știri îi vezi doar pe cei ce dau tunuri și “fac combinații”. Mediul de afaceri nu ajută nici el, că e plin de evazioniști, iar cei de la putere sunt primii la furat. Programe precum Innovation Labs sau Chivas Venture ajută mult mai mulți oameni decât programe de stat anunțate cu pompă, dar sugrumate de birocrația specifică.

Lipsește o metodă de a transmite marelui public informații și despre oamenii normali, cei care lucrează zi de zi, ba poate chiar seară de seară și până târziu, cei care se luptă cu sistemul fiscal, care caută trei oameni pentru firmă și n-au pe cine angaja, care se bucură de o creștere 5% YoY și acum înjură zilnic split TVA-ul și cât de mult le complică tâmpenia asta viața, care se bucură că într-o lună au vândut mai mult, dar în următoarea au făcut un accident auto și service-ul costă cât trei salarii medii, așa că nu știu pe unde vor scoate cămașa, cei pentru care tot felul de legi sau reglementări obscure ce uneori sunt imposibil de respectat le pot aduce oricând amenzi de zeci de mii de lei.

Era cândva o emisiune pe la ProTV numită “am întâlnit și români fericiți”. Ar trebui făcută din nou. Sau măcar astfel de oameni să-și facă un blog și să vorbească mai pe față despre problemele de care se lovesc zi de zi. Știu că n-au timp de asta, dar în același timp ar fi o lectură foarte interesantă.

Emisiunea ProTV-ului a dispărut, însă. Morala “uite o poveste de succes, prinde și tu curaj să încerci” a fost înlocuită cu “dacă ai o poveste lacrimogenă, primești pomană”.

asus s5507

    55 comentarii

  1. Argumentele tale au o eroare fatala: presupui ca patronul declara corect profitul la ANAF. De ce ar face asta cand are tot interesul sa faca exact contrariul?

    Altfel e adevarat ca adaos nu e totuna cu profit si de asta trebuie sa te uiti la profit net. Tot cum e adevarat si ca asa antreprenorul sau managerul roman isi face inca o casa, isi ia o masina noua, dar de investit in angajati nu are bani.

      (Citează)

    • Gaele, ești angajat, așa-i? :)

      Am o agenţie mică, lucrez în general cu antreprenori aflaţi în primii 5-10 ani de business, care vor să-și promoveze afacerea. Unul singur rupe, din cel puţin 20 pe care i-am întâlnit în ultimii ani. Restul sunt la limită, așa cum zice Radu. Câștigă binișor, dar cam atât. Vorbim de oameni cu afaceri oneste, nu combinatori sau d-ăia abonaţi la contracte cu statul.

        (Citează)

    • ce inseamna profit corect ? eu vand de x, am chetuieli y si raman cu z bani, se mai face o optimizare fiscala la y, dar nu ai ce face ca sa declari z mai putin, ca oricum ANAF-ul e pe tine.

        (Citează)

    • Problema noastra este ca suntem romani.
      Am o afacere personala de circa 15ani.
      Primii 10ani am mers la limita. Ofeream servicii bune, dar multi beneficiari renuntau la mine. Nu intelegeam de ce. Pana acum 5 ani cand un beneficiar mi-a dat un sfat.
      In Romania nu este suficient sa faci un lucru bun, sa ai recomandari beton.
      Conteaza foarte mult sa stii sa te prezinti si personal in fata beneficiarului.
      Sa vada cu ce masina circului, ce haine porti, unde te duci in vacante etc.
      Asta conteaza.
      Eu preferam sa investesc toti banii in firma, sa dezvolt angajatii. Nu prea ma interesau haine si masini. Din pacate viata te schimba.

        (Citează)

    • Hoinaru…fii sigur ca “antreprenorii” cu care “lucrezi” tu nu sunt tocmai reperul in ce inseamna sa ai un business. Frectiile de pe net facute de cate unu si altu sunt mai mult pretexte de a nu spune direct cunoscutilor ca esti somer.
      Afacerile pe cont propriu merg si merg bine daca te preocupi si ai putina minte. Si da…oricine are o afacere proprie eficientizeaza fiscal maximul posibil. Nu declari profit decat atunci cand chiar nu mai ai ce face pt ca ai epuizat toate mijloacele de a-l deghiza in altceva.

        (Citează)

    • Toată viața vei fi frustrat și nu vei înțelege cum e sa fii in cadranul B sau I. Probabil nici nu știi despre ce vorbesc.

        (Citează)

    • Oare de ce sunt la limita? Poate pentru ca nu au angajati competenti si mai ales profitabili? Nu mi se pare ca in firmele romanesti s-ar face analize cat costa un angajat si cat profit aduce.

      Au fost situatii in care 2 clickuri si un e-mail au adus unei firme un adaos suplimentar de zeci de mii de lei. Crezi ca managerul roman a dat vreo recompensa? Nu i-a convenit, nu vrea adaos mai mare ca sa nu plateasca taxe si comisioane mai mari.

      La sfarsitul zilei moneda nationala este leul si orice actiune rezulta in mai multi lei pentru firma, ar trebui laudata si recompensata. Indiferent de curs, de taxe, de impozite, trebuie sa ai lei cu care sa le platesti.

        (Citează)

    • Gaelex: Au fost situatii in care 2 clickuri si un e-mail au adus unei firme un adaos suplimentar de zeci de mii de lei. Crezi ca managerul roman a dat vreo recompensa? Nu i-a convenit, nu vrea adaos mai mare ca sa nu plateasca taxe si comisioane mai mari.

      Vezi că unii fac covrigi, alții sudează metale, nu toți dau click.

      Eu am lucrat într-o companie inclusiv cu contracte mari. N-am avut niciodată pretenția să primesc o cotă parte din ele sau din profit, ci doar salariul pe care am bătut palma. Dacă voia cineva să dea și o primă de proiect, mulțumesc! Am primit trei în 5 ani.

        (Citează)

    • Vezi, tu ești inginer iar eu economist :). Trebuie sa te uiți la valoarea suplimentară adusă firmei de performanța și atenția angajatului. Și ar trebui recompensat ca să fie atent și altă dată. Altfel, va face minimul necesar, muncind fără să gândească.

      Nu mă aștept că managerii romani sa te trimită la cursuri, la evenimente, expoziții. Le e frică să nu găsești pe unii care sa te plătească mai bine și să pleci. Dar să recompenseze totuși când fac rost de câte o pleașcă.

      Am văzut cum plecarea unui om a rezultat în penalizări pentru neîndeplinire contacte și litigii pentru prestări. Managerul s-a ținut de principiile lui, firma și-a luat penalizări și nu încasează banii blocați de litigii. Nu au învățat nimic, procedează și acum la fel, din câte știu.

        (Citează)

  2. Eu abia aștept să treacă taxele toate la angajat, deși nu cred ca se va întâmpla. Sa vadă atunci angajatul român ca pe contract are salariu x, dar lui in cont ii ajung aprox. x/1.78. Mama lui de patron care nu vrea sa dea salarii mai mari!

      (Citează)

    • Ideea asta cu toate taxele la angajat nu-i bună. Explic altă dată de ce.

        (Citează)

    • Dă-ne macar un indiciu acum

        (Citează)

    • Birocrația i-ar omorî pe toți. Stai tu la ANAF la coadă ca să plătești taxele, fă-ți contract cu casa de pensii și cu cea de sănătate șamd.

      Informațiile sunt oricum la liber. Toată lumea știe că angajatorul dă o mulțime de bani pentru el. Să-i primești în pripriul cont și să-i dai chiar tu mai departe ți-ar consuma câteva ore pe lună, mulți n-ar face asta, s-ar lăsa cu evaziunea fiscală șamd.

        (Citează)

    • Dar nu le va plăti angajatul, ci angajatorul, exact cum se întâmplă și acum cu taxele aplicate la salariul brut.
      Si nu toată lumea știe ca angajatorul da o grămadă de bani în plus peste salariul brut. Subiectul asta a fost și la Cetin pe blog acum 2-3 săptămâni, și nivelul comentariilor era cam ca pe tpu. Educația economica e la pământ.

        (Citează)

  3. Mai sunt si inspectorii cu atributii de control care vin sa-ti caute tot felul de chitibusuri cat sa-ti arda o amenda dolofana. Nu vor intotdeauna spaga, mai trebuie sa-si faca si planul la amenzi. Si cu asta se confrunta intreprinzatorul roman…

      (Citează)

    • Exista plan la amenzi la inspectori ? Dar ce, sunt controlori ? Numai aia au plan la amenzi. Daca, sa zicem, intr-o societate perfecta, absolut toti ar fi cu actele puse la punct, toate datoriile platite, tot venitul declarat samd, cum si-ar mai face acestia planul de amenzi ? Inventand ? Treaba asta ma face sa cred ca se pleaca de la prezumtia de vinovatie, in loc sa fie invers.

        (Citează)

    • Un prieten a fost vizitat de ceva inspector. Nu avea nu stiu ce chestie legata de prize trecută în dosar. S-a dus, a reintocmit dosarul (150 lei) si a fost vizitat din nou. Tot nu era bun. Mai avea nevoie de o măsuratoare(ceva legat de împamantare) care se face pe tot imobilul la începutul construcției. El avea sediul la parterul unui bloc facut construit înainte de 90. Evident că nu avea cum să o obțină, că aia dacă nu a fost facută, efectiv nu există și nici nu o mai poate face acum cu blocul construit. Ori amendă ori șpagă (i s-a zis de către inspector direct).

      Aparent ei știu deja unde să se ducă direct. Se uită în mare la restul actelor, apoi te prind cu o chichiță de genul.

        (Citează)

    • GabrielG, numai dacă nu ai avut niciodată de a face cu iniţiativa privată trăieşti iluzia că poţi fi atât de în regulă încât nici un inspector nu are ce să-ţi facă.
      Da, există plan de amenzi şi o legislaţie atât de stufoasă, încâlcită şi schimbătoare încât e foarte greu spre imposibil să fii 100% în regulă în 100% aspecte din activitatea ta.
      Cum s-ar zice, mă bucur pentru tine că ai fost ferit de aceste experienţe. ;)

        (Citează)

    • Big T: Aparent ei știu deja unde să se ducă direct. Se uită în mare la restul actelor, apoi te prind cu o chichiță de genul.

      De asta se spune că e birocrație multă și tot felul de legi dubioase pun bețe în roate afacerile.

      Nu zic, totul trebuie verificat și toate au o justificare bună, inclusiv măsurarea împământării (bănuiesc că-i o măsurătoare PRAM). Dar normal ar fi ca astfel de lucruri să se facă cu asistență de la autorități, nu doar să vină cineva, să-ți zică “nu e bine, ia o amendă” și să plece mai departe.

      Rolul statului este să ajute afacerile să crească, în primul rând.

        (Citează)

  4. N-ai atacat problema principala: responsabilitatea salariilor (si jobului in general) angajatilor. Mie aia mi se pare esentiala. Sa ridice mana sus cine n-a stat vreodata pe uscat ca toti banii pe care i-a avut i-a pus la fondul de salarii ca sa nu intarzie salariile angajatiolor.

    Evident, sunt si lichele pe care ii doare in cur de asta, dar alora n-are cum sa le mearga, ca oamenii buni nu stau sa-ti bati joc de ei.

      (Citează)

  5. Alex: Conteaza foarte mult sa stii sa te prezinti si personal in fata beneficiarului.

    @Alex, asta e universal valabilă, nu doar în România. Presupun că activezi în servicii. Dacă cineva iți vine cu încălțări rupte și o cămașă model ’97, iți lasă impresia că e nu o duce bine financiar. Dacă e așa, înseamnă că nu are clienți mulți. Dacă nu are clienți mulți, înseamnă că nu e bun. Subconștientul clientului acționează imediat. De asta toți oamenii din vânzări sunt îmbracați la costum, indiferent că vând creme de mâini sau mașini premium.

      (Citează)

  6. Eu nu stiu pe ce canale de stiri ai vazut demonizarea patronilor. Eu nu vad decit stiri despre facilitati fiscale pe care le cer investitorii si pe care le-au tot obtinut de 27 de ani incoace. Inclusiv de la “ciuma rosie” PSD.
    Demonizarea asistatilor sociali si a saracilor, aia vad, intr-adevar. Nenorocitii care nu vor sa munceasca pe un salariu de mizerie, saracii patroni care nu gasesc forta de munca fiindca romanii sint lenesi, etc. Asta vad pe canalele de stiri.

      (Citează)

    • “stiri despre facilitati fiscale pe care le cer investitorii si pe care le-au tot obtinut de 27 de ani incoace”

      Da, dacă te uiți mai atent poți vedea miile de km de autostradă, dar is mascate, sa le folosească doar investitorii. Muma lor că obțin numai ce vor!

      Apropo de salarii de mizerie. Eu am stat 6 luni pe un salariu o idee peste minimul din economie (vorbim de IT), la o multinațională. Salariu mi s-a dublat apoi dupa 6 luni și dublat iar, după încă ~4 luni. Mai bine stateam acasă și mă jucam wow, că uite ce se întamplă dacă accepți un salariu mic și apoi îți dai interesul ca să meriți mai mult.

        (Citează)

    • Care ar fi facilitatile alea? Impozit obligatoriu pe cifra de afaceri? Plata TVA-ului la incasare obligatorie pentru IMM-uri (ca acum cativa ani)?

        (Citează)

    • Eu văd mai mult bețe în roate, nu facilități. Dă-ne tu exemplu, Emil C!

        (Citează)

  7. Offfff, saracii patronasi români… Cum se lupta ei pentru supraviețuire și bunăstarea neamului românesc. Mi ai smuls o lacrima Radu…

      (Citează)

    • Found the communist!

        (Citează)

    • Uneori ma întreb ce sens are sa comentezi la un articol. Va ajuta comentariul meu pe cineva? Va schimba percepția cuiva in funcție de argumentele mele? Va fi măcar citit de cei care ajung pe pagina? Sau se va pierde in multitudinea celorlalte comentarii?

      Și apoi ma uit și văd ca a schimbat ceva – când începi sa postezi și tipi, alături de tipe, in subsolul articolelor (referitor la discuția pornita in comentarii cu ceva zile in urma). Și dacă te-a schimbat pe tine, iar tu ești publisherul, e posibil ca și cititorii tai sa fie schimbați pe parcurs, prin intermediul tău și al meu indirect. Așa ca sunt mulțumit de rezultatul asta și ma înham la a scrie un nou comentariu mai lung, strict legat de subiectul acestui articol. :-)

        (Citează)

    • Zym3r:
      Offfff, saracii patronasi români… Cum se lupta ei pentru supraviețuire și bunăstarea neamului românesc. Mi ai smuls o lacrima Radu…

      Ar trebui să-ți smulgă mai multe. Viața ta, indiferent că muncești la stat sau la privat, nu poate fi mai bună decât prin creșterea economiei.

      Statul nu produce nimic și nici nu va produce. Inclusiv salariile bugetarilor depind direct de economia privată.

      Faptul că mulți nu văd această legătură este o problemă a educație din România, care ar trebui să includă mai multe informații despre cum merg lucrurile în viață.

        (Citează)

  8. Mi-ai adus aminte de o carte numita ‘Cei care schimba jocul’. E povestea unor antreprenori romani in incercarea de a reduce demonizarea patronului roman. Asa este, patronii sunt vazuti drept niste smecheri care fac matrapazlacuri ca sa faca rost de bani.

      (Citează)

  9. Presupui in mod naiv ca oamenii isi declara cheltuielile si veniturile in totalitate.
    Cum ai afla daca ai iesi in lumea micilor antreprenori si nu doar citind bloguri, no offence ? bula aceasta de corectitudine si “oameni frumosi” nu exista, repet nu exista in locuri tip Colentina sau alte targuri ad-hoc.
    Evaziune, evaziune, evaziune si “combinatii”, trocuri si alte manevre sunt mai degraba caracteristice micilor afaceristi mioritici decat truda si inovatia.
    my 2c.

      (Citează)

    • Exact despre asta este articolul. Mulți cred ca tine, că toți cei ce au afaceri fac manevre. Român cinstit nu există.

      Mi se pare un mod deprimant de a gândi. Poate ești tu înconjurat numai de oameni care fac asta, dar eu nu sunt.

        (Citează)

  10. John:
    Hoinaru…fii sigur ca “antreprenorii” cu care “lucrezi” tu nu sunt tocmai reperul in ce inseamna sa ai un business. Frectiile de pe net facute de cate unu si altu sunt mai mult pretexte de a nu spune direct cunoscutilor ca esti somer.
    Afacerile pe cont propriu merg si merg bine daca te preocupi si ai putina minte. Si da…oricine are o afacere proprie eficientizeaza fiscal maximul posibil. Nu declari profit decat atunci cand chiar nu mai ai ce face pt ca ai epuizat toate mijloacele de a-l deghiza in altceva.

    Nici nu ştiu dacă să mă obosesc să-ţi răspund :) Văd că ştii foarte bine ce portofoliu avem, ce afaceri au oamenii ăia etc. Dai şi consultanţă de business?

      (Citează)

    • Antreprenor adevărat e doar ăla care bate cu ciocanul un fier și-l pune pe raft și-l vinde de acolo, nu cu din astea digitale. Dacă are și website sau face marketing, deja nu mai e antreprenor, ci doar se preface :P

        (Citează)

  11. Nu toți antreprenorii români sunt cinstiți, așa cim nu sunt nici toți doferii, brutarii, medicii, frizerii etc.
    Dacă tot considerați ca “patronii” se îmbogățesc rapid pe spinarea voastră, de ce nu vă faceți voi un SRL sau PFA și vă oferiți direct serviciile clienților?
    E mafie și nu vă lasă, nu-i așa? ;)

      (Citează)

  12. În practică, profitul este destul de mic. O zic chiar rapoartele oficiale:

    E clar. Mai convins, daca asa zic rapoartele oficiale . Cumva nici ANAF-ul nu se lasa convins de ele si tot merge sa verifice :).
    Dar eu cred. Desigur, dupa ce vad prima firma mica in care asociatii nu deconteaza la costuri cheltuieli facute in scop personal sau ne-necesare scopului afacerii.
    *Nu implic ca eu n-as face la fel.

      (Citează)

    • Daca firma e IMM si plateste 1-3% pe venit, decontarile alea sunt un balon de sapun. Ce mare lucru castigi?

      Daca e vorba de o firma platitoare de TVA si cu impozit pe profit atunci da, e ca tine.

        (Citează)

    • Eu am unele cheltuieli făcute chiar pentru afaceri pe care nu le decontez, că-i prea complicat.

        (Citează)

    • @Radu: Total de acord. Unele – Complicat. Nici eu nu aș sta de mărunțișuri. Dar cu alea personale ușor de decontat pentru afaceri cum faci? Ignori posibilitatea, că un cetățean cinstit care vrea să plătească impozit pe profit?
      Nu-i nevoie de răspuns, nu cred că-i nimeni din cale afară de naiv. Și nici nu-i o invenție românească.

        (Citează)

    • Tendința de a forța decontarea există în toată lumea. De asta există inspectori care analizează justificările respective și-ți dau amendă.

      Asta nu înseamnă că toți patronii decontează de fapt lopeți de bani ca fiind cheltuieli personale. Unii abia au bani să cumpere materie primă și să producă ceva și să vândă acel ceva cu un adaos care să le asigure și salariile.

        (Citează)

    • Catalinx: Dar cu alea personale ușor de decontat pentru afaceri cum faci? Ignori posibilitatea, că un cetățean cinstit care vrea să plătească impozit pe profit?
      Nu-i nevoie de răspuns, nu cred că-i nimeni din cale afară de naiv. Și nici nu-i o invenție românească.

      Ca să-ți răspund la întrebare despre cum fac eu personal treaba:

      – nu decontez chestii destul de scumpe, gen reclame AdWords și Facebook, că e complicată procedura.
      – nu am decontat nimic cu adevărat personal, gen călătorii de concediu, întreținere șamd. Cumpăr foarte puțin pe PFA, de altfel, poate 1-2 facturi pe lună. La mine venitul este aproape egal cu profitul.
      – azi mi-am luat un stabilizator pentru telefon, cu factură pe PFA, că-l voi folosi pentru filmat pentru blog. Bănuiesc că e ok, nu?
      – am ales să plătesc contribuția întreagă la pensie, adică 26% sau cât este, nu minimul de 10,5%. Așa că statul ia 26% din ce câștig doar ca să plătească pensii într-un sistem beneficiar. Asta apropo de alți bloggeri care au ales să se înregistreze în paradisuri fiscale și să nu plătească nimic.

        (Citează)

    • Unii abia au bani să cumpere materie primă și să producă ceva și să vândă acel ceva cu un adaos care să le asigure și salariile.

      Cred ca m-ai inteles gresit. Am lucrat prin cateva firme care de abia se tarau. Si romanesti si straine. Stiu ca exista scenariul si nu mi-am propus sa-i iau la misto pe antreprenori .

      Ce iti spun e ca statistica aia nu reflecta profitabilitatea. Si-ti mai spun ceva tot din experienta.
      Cu cat firma o duce mai rau – ar fi valabil cred si pentru blogul tau, daca ai face foamea cu el ( presupun ca ti-ai lua un job, in caz de doamne fereste, ca esti inginer, dar ca idee, daca n-ai fi), cu atat mai mult firma aia incearca sa adauge niste costur ca din putinul profit sa nu-i mai ia si statul ceva, Chit ca raportezi pierderi, e important sa supravietuiesti mai intai. E o chestie naturala si poti s-o contesti, daca ai argumente, dar din experienta mea asa merg lucrurile.
      Tu zici ca venitul tau e cam profitul. Asa-i si la mine. Eu sunt pe norma de venit nici n-am ce deconta. Dar cand facturez prin alte tari, pe firme de payroll si alte alea, decontez tot ce se poate.

      – am ales să plătesc contribuția întreagă la pensie, adică 26% sau cât este, nu minimul de 10,5%. Așa că statul ia 26% din ce câștig doar ca să plătească pensii într-un sistem beneficiar.

      Pai foarte bine, dar asta nu-i pentru stat, asta e o asigurare pentru tine, daca crezi in ea. Si teoretic , o scazi de la profit nu? Ca nu se impoziteaza. Deci avantaj tot tu. Asta daca investitia ta da roadele pe care le astepti. Eu nu cred in asta, platesc minimul. Prefer sa imi iau o garsoniera din banii de fondul de pensii si ii pun sa faca bani cu ceva profitabilitate garantata. Dar e alta discutie, nu-ti judec eu alegerile. Nici in materie de pensii, nici in materie de deconturi.

      azi mi-am luat un stabilizator pentru telefon, cu factură pe PFA, că-l voi folosi pentru filmat pentru blog. Bănuiesc că e ok, nu?

      Normal ca e. La fel puteai deconta si excursia in Zanzibar, sau unde ai fost anul asta. Scriai 3-4 articole si aia era, blog de calatorii. Mai faceai un portofoliu de poze, pe care le scoteai pe un site la vanzare, la misto, si era chiar justificat,
      Presupun ca castigi destul cat sa n-ai nevoie, habar nu am, asa cum am spus, nu te judec nici pe tine nici pe aia.
      Ba-i sustin. Gen, daca iti merge afacerea deja prost, intre din punctul meu de vedere ca cetatean, daca ai de ales intre a da bani la stat si a face foamea, si a trisa putin sistemul cu niste costuri, dar sa-ti tii afacerea in picioare, tine-o, taica,
      Lasa statul. Ca din afacerea ta poate platesti 2-3 angajati, la care, altfel, trebuie sa le platim noi, restul, ajutor social.

        (Citează)

    • Catalinx: Pai foarte bine, dar asta nu-i pentru stat, asta e o asigurare pentru tine, daca crezi in ea. Si teoretic , o scazi de la profit nu? Ca nu se impoziteaza. Deci avantaj tot tu. Asta daca investitia ta da roadele pe care le astepti. Eu nu cred in asta, platesc minimul. Prefer sa imi iau o garsoniera din banii de fondul de pensii si ii pun sa faca bani cu ceva profitabilitate garantata. Dar e alta discutie, nu-ti judec eu alegerile. Nici in materie de pensii, nici in materie de deconturi.

      Nu mai știu dacă e decontabilă, că se ocupă contabila de astfel de lucruri.

      Nu cred în pensie. Nu cred că ce contribuim noi are legătură directă cu suma ce o vom primi. Cred că e important doar să contribui ca să nu apară o întrerupere. De la anul probabil voi căuta metoda prin care sa dau cât mai puțini bani, că nu vreau să contribui la bunăstarea lui Dragnea și a altor hoți.

        (Citează)

  13. pheonix:
    Found the communist!

    ‘luptator” mai vehement ca mine împotriva comunismului nu o sa găsești, așa că mai încearcă.

      (Citează)

  14. Super tare articolul. Iar definitia mitica de mai jos, nici ca putea arata mai bine incultura noastra economica.

    “Este managerul care te pune să muncești pe un salariu mic pentru a-i genera profituri mari de care beneficiază doar el, este cel care vrea să pice guvernul PSD care mărește salarii și pensii, este omul a cărui afacere speri să dea faliment, dă-l naibii că nu mai e de-al nostru, nu-i mai place berea proastă și munca normală, vrea să fie șef.”

    +1

      (Citează)

  15. Bun, asta-i comentariul mai lung de care menționam mai sus.

    Am trecut prin câteva stadii lucrând in zona de IT – freelance, venit pasiv prin vânzare de produse digitale, manager, internship, angajat, angajator in agenție digitală proprie, startup bootstrapped, investitor, etc. Cred ca oamenii nu apreciază ceea ce nu cunosc și de multe ori ignora capacitatea de leadership și riscul asumat de cineva, care pornește cu o ipoteza și creeaza un business din asta. Și mai rău chiar, la noi angajații “știu ei mai bine” și nu sunt nici măcar neutri fata de antreprenori.

    Poți vedea genul asta de indivizi și mai sus in comentarii. E plin de ei in mediul profesional. Sunt cel puțin in majoritate – si aici este o problema esențială pentru societate. Problema pornește din lipsa de educație financiară și de business, din lipsa de fair-play și cultura generală, și din lipsa de exemple bune, cum și intuit și tu.

    Prin educație o generație întreaga poate învăța ce e succesul și cum se obține, și asta poate determina respectul fata de cei care fac asta legal, cât și motivarea celorlalți sa urmeze același drum. Vezi asta in State unde toți studenții devin antreprenori și creeaza companii mari sau dau faliment (lucru bun de asemeni pt educație financiară).

    La noi însă ai problema educației și implicit lipsa de scop in viața profesională. Asta nu permite crearea unor echipe de profesioniști in care toți sa lucreze către același ideal. Intuiesc ca cei care au postat mai sus au sub 18 ani, dar multi din mediul profesional românesc au strict interesul lor personal – chiulesc cât pot la job și la fix pleacă acasă. Și poate ca ei nu își dau seama, dar prin aceste acțiuni nu rănesc doar compania sau țara, ci și ei se mențin la un nivel intelectual și moral decăzut. Cei care se regăsesc între angajați și sunt construiți altfel de obicei emigrează ori ajung self employed tocmai pentru a evita aceste medii acide.

    Nu vreau sa intru adânc in acest subiect dar cred ca România e pe ultima suta de metri. Zeci de ani de planificare proasta și strategie focusată pe furt au ignorat generațiile noi intrate pe piața muncii. Cine crede ca se pot face minuni cu acești tineri cred ca nu a încercat sa le dea responsabilități și sa urmărească rezultatele acestora, sau mai bine zis lipsa lor.

    Colac peste pupăza, nu știu ce se poate face. Eu nu as mai angaja niciodată romani. :)

      (Citează)

  16. =)) scuze, vorbesti lemne si exemplele cu vecinu, prietenu etc. nu sunt valide intr-un articol care se vrea documentat. Vorbesti despre lucruri care nu le intelegi.

      (Citează)

    • Era ocazie bună să explici tu cum stau lucrurile pe care alții în mod atât de clar nu le înțeleg. Așa, comentariul tău are valoarea nulă.

        (Citează)

    • Capacitatea ta de a înțelege lucruri este atât de redusă încât nu ești în stare să folosești un cuvânt simplu din 2 litere.

        (Citează)

  17. Trebuie cine? Asistenta de la autoritati? Hai ca mor de ras. Tu pe ce lume traiesti?

    nwradu: De asta se spune că e birocrație multă și tot felul de legi dubioase pun bețe în roate afacerile.

    Nu zic, totul trebuie verificat și toate au o justificare bună, inclusiv măsurarea împământării (bănuiesc că-i o măsurătoare PRAM). Dar normal ar fi ca astfel de lucruri să se facă cu asistență de la autorități, nu doar să vină cineva, să-ți zică “nu e bine, ia o amendă” și să plece mai departe.

    Rolul statului este să ajute afacerile să crească, în primul rând.

      (Citează)

  18. Dupa cele 2 contracte cu statul pe care le-am prins sunt aranjat, am fost pe profit din prima luna si dupa 2 ani am inchis firma. Pentru urmatorii 10 ani pot trai linistit din dobanzi departe de romania :))

      (Citează)

  19. “Statul nu produce nimic și nici nu va produce. Inclusiv salariile bugetarilor depind direct de economia privată.”

    Ăsta e un clişeu fals. Dacă de exemplu o conductă trebuie schimbată ea poate fi schimbată de un angajat al statului plătit de contribuabili sau de un angajat la privat plătit de contribuabili. Putem discuta că privatul o face sau nu mai eficient, dar clişeul de mai sus este oricum fals. Şi angajatul de la stat “produce” ceva, după cum am exemplificat.

      (Citează)

    Alătură-te discuției, lasă un mesaj

    E-mail-ul nu va fi publicat. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici. Gândiți-vă de două ori înainte de a publica. Nu o luați pe arătură doar pentru că aveți un monitor în față și nu o persoană reală.

    Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pe Citează pentru a le prelua doar pe acelea. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt ok.


    Prin trimiterea comentariului acceptați politica de confidențialitate a site-ului.



    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.

sus