Expoziție de biciclete vintage în Sun Plaza

În Sun Plaza sunt expuse o mulțime de biciclete din toate deceniile trecute (cea mai bătrână are 98 de ani) și, dacă vă place ciclismul, vă va plăcea să le vedeți. Sunt vreo 20 de modele, fiecare cu povestea ei, de la nume celebre precum Tommasini, Scapin, Colnago, Boschetti, Legnano și alții.

Mulți italieni în rândul constructorilor de biciclete de performanță, nu?

Bicicletele sunt în stare originală, apropo, expoziția fiind alcătuită din modele excelent păstrate și îngrijite de-a lungul timpului.

Cel mai uimitor lucru descoperit văzând cele aproximativ 20 de modele expuse a fost cât de puțin s-a schimbat forma bicicletei în ultimii 98 de ani și probabil și mai mult. Sigur, dacă citiți povestea fiecărei biciclete (e scrisă pe o plăcuță montată lângă ea) veți afla despre noi tehnologii de prelucrare a metalului, de reducere a greutății șamd, dar dacă vă uitați la forma bicicletei, veți descoperi că este practic neschimbată.

E ca și cum încă de acum un secol s-ar fi descoperit forma perfectă pentru acest sport, în cel mai mic detaliu. Mai jos este o bicicletă Peugeot din 1919, dar modelul a fost produs prima oară în 1889 pentru Expoziția Universală de la Paris. În acea vreme britanicii construiau multe biciclete, dar Peugeot s-a ținut tare pe poziție de-a lungul anilor, înființând o companie separată pentru producția de biciclete și urcând de la 10.000 de bucăți pe an la 152.000 de bucăți pe an în 1930.

Observați forma: aceeași formă a cadrului și furcii ca și astăzi, aceeași formă pentru coarne și frâne. Are o foaie și un pinion, dar este singurul model expus în această configurație. Următoarea bicicletă din expoziție deja are mai multe pinioane.

Dacă ne uităm la cele mai noi biciclete de acolo, precum Boschetti Rino Columbus Multishape sau un Pinarello Stelvio de la începutul anilor 1991, observați că forma rămâne practic aceeași, diferențele fiind făcute de materialele mai ușoare (cea Pinarello are 8,2 kilograme) și probabil proiectarea ceva mai avansată a formei precise a tuburilor, făcând întreaga bicicletă mai rezistentă, cum e și cazul pentru un tur de mii de kilometri.

Practic, în timp ce bicicletele “casual” au mai introdus amortizoare sau frâne pe disc sau au mai modificat prinderea șeii, cele de competiție au zis “nu mulțumesc, noi suntem perfecte de la început”.

Expoziția este la parter, în zona scărilor rulante de la food court, și stă acolo până pe 28 mai. Puteți vedea și tricouri ale unor echipe de ciclism, inclusiv unul al echipei României din 1950.