Cernavodă cumpără uraniu din Canada pentru că este mai ieftin decât cel produs de statul român

Mi se pare ridicol faptul că pentru Cernavodă se cumpără uraniu din Canada, deși în România avem mine și fabrici de combustibil nuclear, însă decizia este una corectă financiar: canadienii ne vând uraniul de două ori mai ieftin decât costă să-l producem noi!

Din păcate, asistăm la distrugerea industriei de uraniu din România, care-și trăiește ultimele clipe. Culmea, România este printre puținele țări europene cu un lanț nuclear complet, de la mine la centrale electrice, așa că nu depindeam de alții. Până acum.

Problema vine din felul în care este construit sistemul. Există două companii:

1. Compania Națională a Uraniului (CNU) – operează minele de uraniu de la Suceava, extrage de acolo minereul și apoi îl prelucrează în uzina de la Feldioara pentru a obține dioxidul de uraniu.
2. Nuclearelectrica (SNN) – cumpără de la CNU dioxidul de uraniu, îl prelucrează în Fabrica de Combustibil Nuclear de la Mioveni (nu-i doar Dacia acolo, sus în pădure mai este ascunsă și această fabrică) pentru a obține fasciculele de combustibil ce pot fi introduse în reactoarele de la Cernavodă, care țin tot de SNN.

Acum, SNN cumpără dioxid de uraniu de la o firmă canadiană cu 429 lei/kg, în timp ce CNU îl vindea cu 475 lei/kg și mai nou a vrut să majoreze prețul la 830 lei/kg. Așa că decizia pare corectă, că din banii statului se cumpără uraniu, iar costul se reflectă în factura electrică.

Observați deja cât de ridicolă este însă situația. Două companii ale statului se ceartă între ele pe bani. Întreg sistemul ar fi trebuit să aibă un management unic, sub aceeași umbrelă, astfel încât să nu apară probleme de “cu cât îmi vinzi”, ci doar uraniul să fie transferat de la mină și până la Cernavodă fără negocieri și contracte.

Sistemul energetic și industria nucleară sunt strategice pentru țară și trebuie ținute în frâu. Canadienii oferă un preț mai bun, dar economia făcută de SNN este un avantaj doar pe termen scurt.

În aceste condiții, CNU urmează să dea faliment pentru că singurul lor client este centrala de la Cernavodă într-o lume ce trece tot mai mult pe eoliene și solare. Vorbim de mii de locuri de muncă, de mine ce vor trebui închise cu cheltuieli mari de securizare și igienizare și de pierderea investițiilor făcute în ultima perioadă.

Și poate vă întrebați cum de canadienii pot oferi un preț așa bun. Simplu: sunt o companie privată, nu de stat, orientată deci pe eficiență, nu pe parandărăt și șpăgi, nu cu cheltuieli imense ascunse publicului pentru că sunt clasificate secret șamd. V-am mai spus, statul este un prost manager. Statul român a avut la dispoziție 25 de ani să eficientizeze sistemul energetic și n-a făcut nimic: pe lângă cel nuclear, Hidroelectrica este în faliment, iar pentru starea termocentralelor vă aduc aminte de meciurile dintre RADET și ELCEN, de exemplu.

Același lucru s-a întâmplat deja cu celălalt mare ingredient necesar centralei de la Cernavodă, apa grea. Combinatul de apă grea de la Turnu Severin a intrat în faliment în ianuarie 2016, după mai mulți ani de chinuri financiare. Era  singurul producător de apă grea din Europa, așa că acum o luăm și pe aceasta de la străini.

În aceste condiții, mi se pare ridicol că România vrea în continuare să construiască Reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă doar ca să le facă dependente de materie primă străină. Costurile sunt foarte mari, energia nucleară vine cu riscurile ei, iar sumele respective ar putea fi folosite pentru construirea de eoliene sau fotovoltaice, unde “materiile prime” sunt gratuite și nelimitate încă vreo 5 miliarde de ani. După cum vă arătam, o zonă de 4 x 5 km de panouri electrice ar putea asigura energia electrică pentru întreaga Românie, iar eolienele ar fi și mai eficiente la noi.

Mai mult, în 2018 vine liberalizarea pieței energetice, când vei putea schimba furnizorul de energie electrică (revin despre asta) și deci când furnizorii vor dori să cumpere energie la prețuri cât mai mici, eventual putând și să o importe, prin urmare costurile imense de construire a reactoarelor 3 și 4 ar putea rămâne nerecuperate. Dar știți cum este: la Cernavodă, pe un obiectiv strategic și cu proiecte secrete, o mulțime de companii pot prinde contracte umflate, sugând ani de zile de la țâța statului și a fondurilor europene, în timp ce eoliene și fotovoltaice poate monta oricine, că nu-i vreo mare scofală, într-un mediu puternic concurențial.

sursa foto: Solar panels de pe Shutterstock.