Câteva delicatese mâncate pe acasă

Am pus mai demult fotografia de mai jos pe Instagram și mulți m-au întrebat ce este, ce fac acolo și de ce. Simplu, făceam o garnitură de sparanghel, regele legumelor!

Am inventat eu asta cu regele legumelor. Totuși, sparanghelul este o garnitură des întâlnită pe la Masterchef și în restaurantele de fițe și nu degeaba, felul său ușor crocant, împreună cu gustul, culoarea și forma îl fac potrivit pentru farfuriile dichisite.

Sparanghelul este scump, o legătură precum cea de mai jos, cu vreo 12-15 bețe, costă cam 22-25 de lei la Mega Image și hipermarketuri. Am avut norocul să o găsesc în Carrefour la doar 12 lei, ofertă specială. Regret că n-am luat mai multe.

Metoda de preparare este următoarea:

• se spală și se taie cozile, ca să elimini porțiunea mult prea fibroasă
• se aruncă sparanghelul în apă ce fierbe și se lasă acolo vreo 30 de secunde, maxim un minut, pentru un mic șoc termic.

Acum vine pasul important și ce vezi de fapt în prima fotografie. Într-o tigaie am pus ciupercuțe și doi mini-ardei grași (am găsit cândva în Lidl sau împrumută de la un vecin hobbit), apoi i-am pus pe foc cu doar un pic de ulei de măsline, ca să prindă o mică urmă de culoare. Când au această culoare, am adăugat trei căței de usturoi zdrobit și ceva mai mult ulei de măsline (merge și cu unt), plus sparanghelul luat din vasul cu apă.

Uleiul are rolul de a duce aroma usturoiului și a altor condimente adăugate după gust la ciuperci, ardei și sparanghel. Trebuie să stea așa vreo 2-3 minute, până când și sparanghelul capătă mici urme de fript. Acum e după gustul fiecăruia, dar experții recomandă ca sparanghelul să fie mâncat cât este ușor crocant, nu fleșcăit pentru că a stat prea mult la foc. Încearcă diverse variante și vezi cum îți place.

Bețele de sparanghel se pun ca o bază în farfurie, iar peste ele merge adăugată o friptură de calitate, de exemplu un mușchiuleț de vită sau un piept de rață. Peste sau lângă ea merg bine acele ciuperci și mini-ardeiul colorat, poate și un crevete meșteșugit pregătit, să fie un surf’n’turf.

Acum iată o altă delicatesă: un panettone de la Saveur, un magazin ce vinde diverse delicatese culinare de toate felurile și pe care ți-l recomand cu tărie pentru momente speciale. Dacă vrei un cadou personal sau unele “corporate”, începe de acolo, au o mulțime de categorii de bunătăți.

Vezi tu, panettone alea clasice din comerț, ce apar de sărbători, au un gust de parcă ar fi răsturnat o cisternă cu agent de afânare în ele. Nu mi-a plăcut niciunul în mod deosebit, dar mâncând diverse de-a lungul anilor, m-am întrebat cum o fi un panettone făcut la mama lui, în Italia, după o rețetă tradițională. Cum e cozonacul italienilor, altfel spus?

Nu știu, dar acesta de la Saveur a fost bun rău. Bun bun. Și avea în cutie o scrisoare de la firma producătoare, în italiană și engleză, mulțumindu-mi că mănânc un produs tradițional, făcut de ei cu dragoste și grijă. Are fructe confiate, o cocă foarte bună, diverse alte arome prin crustă, și merge minunat cu un borcan de Nutella sau o înghețată. Știu din experiență.

Și că veni vorba de delicatese, probabil consideri, ca și mine, că uleiul de măsline sigur vine din Grecia, că acolo cresc măsline și se face uleiul. Nu? Hai și Italia, că și italienii au măsline.

Ei bine, uită-te pe sticle. “Măsline recoltate din UE și din afara UE” este o expresie uzuală. Ultima oară am citit etichetele la vreo 10 sticle și am găsit una singură făcută chiar în Grecia, care era și cu 25% mai scumpă decât celelalte fără să fie vreo ediție mega specială sau ceva.