Un reportaj exagerat despre o problema reală

Digi24 rulează un reportaj despre cum 90% din veniturile unei familii se duc pe mâncare și dările către stat. Din start titlul este greșit, grosul cheltuielilor este într-adevăr cu întreținerea și utilitățile, dar personal nu consider că acestea pot fi numite “dări către stat”, că nu sunt impozite, ci plata unor servicii. Personal nu văd vreo diferență între a plăti electricitatea și a plăti Internetul – am nevoie de ambele. Aceasta nu este însă problema reportajului.

Problema este că-i făcut cu picioarele, să fie o știre în plus la televizor. De ce, dintr-o dată, e o știre că o familie cheltuie grosul banilor pe mâncare și utilități, nu știu; sunt sigur că intuiam cu toții acest lucru.

Ni se dă exemplul unei familii de contabili din Galați, care oameni își țin evidența cheltuielilor lunare. Doar cu cele de bază ei rămân pe minus la finalul lunii și trebuie să se împrumute de la familie, de la cunoscuți, “mai există o mamă”, “mai există o mamă soacră”.

Fiind un reportaj făcut cu picioarele, ni se arată (total neinspirat) și lista cu cheltuieli din care ne putem da seama că situația nu stă chiar așa. Hai să o analizăm.

Iată situația pe ianuarie, extrasă din clipul respectiv:

Omul spune că pe ianuarie a ieșit cu minus 257 lei, bani pe care a fost nevoit să-i împrumute de la rude. Se vede însă că asta era situația pe 26 ianuarie, dar pe 30 ianuarie a primit salariul, așa că luna o termină cu 393 lei în plus. Nu contest că e o sumă mică, nu contest că nu-i o viață normală în care nu poți pune bani deoparte pentru concedii sau cheltuieli neprevăzute, ci doar că este o diferență între “am imprumutat de la mama” la “ai rămas cu 393 în buzunar”.

De asemenea, se ajunge la -257 lei pentru că socoteala începe cu 0 lei pe 1 ianuarie, adică a cheltuit mai mult decât a încasat. Nu știm, însă, dacă pe 1 ianuarie avea chiar 0 lei în portofel; poate că aveam 400 de lei rămași de luna anterioară și deci acel -257 lei este doar o cifră scoasă din context.

De observat că în ianuarie achită impozitele și de asta ajunge pe minus. E o cheltuială one-time, atipică. Similar, bănuiesc că aproape oricine dintre noi cheltuie mai mult decât primește în luna cu concediul de vară, dar de asta strângi în alte luni sau faci economie ulterior.

Februarie:

Luna începe cu 393 lei, pe 16 februarie sunt pe plus 1463 lei, la finalul lunii, după ce cumpără o imprimantă de 428 lei, rămân cu 581 lei în buzunar. Bănuiesc că nici acum nu s-au mai împrumutate de la soacră, nu? Bănuiesc și că nu-ți cumperi lunar câte o imprimantă de 428 lei, deci este o altă cheltuială neprevăzută, dar unică.

Martie:
Luna începe cu 581 lei. Reportajul se termină înainte să ne arate toată lista, dar pe 23 martie aveau 663 lei și urma lichidarea de pe 30 martie, când Jack urma să încaseze lichidarea de 650 de lei de la locul de muncă. Important este că nu sunt pe minus.

Prin urmare, unde-i știrea? Oare cum se fac astfel de reportaje, vin servite sau bat reporterii pe la uși și întreabă “nu vă supărați, vă țineți cumva evidență cheltuielilor și ieșiți pe minus?”

Nu neg, suntem o țară săracă. Faptul că salariul minim abia acum două săptămâni a depășit pragul de 1 euro/oră este o rușine, nu o veste bună. Faptul că marea majoritate a românilor trăiesc de pe o zi pe alta, fără să reușească să pună bani deoparte pentru sănătate, urgențe sau concedii, este un indicator ce-ar trebui să tragă un mare semnal de alarmă, la fel și toți oamenii care se bazează pe alocația copiilor și trăiesc în sărăcie lucie. Dar nu cu astfel de reportaje.