un blog de Radu Dumitru

Uitați-vă și pe canalul meu de YouTube.

31 km făcuți pe jos în vizită la Expoziția Universală de la Milano

20 Jul 2015  ·

TURISM  ·

18 comentarii

În timp ce oamenii de acasă se gândeau doar la concertul RW, eu am mers pe jos 31,52 km și la vreo 35 de grade Celsius în cadrul Expoziției Universale de la Milano, iar acum vă voi spune totul despre ea. Expozițiile Universale au loc odată la 5 ani și au o istorie bogată – Turnul Eiffel a fost construit pentru cea din 1889, iar în 1876 la cea din Philadelphia a fost prezentat un motor cu aburi ce avea să fie îndelung folosit, telefonul lui Bell și primul dinam.

Vremurile s-au schimbat și astfel de tehnologii ce urmează să schimbe lumea nu mai sunt prezentate la Expozițiile Universale, dar mă bucur enorm că am fost la Milano. Am mai șters un lucru de pe bucket list.

Expo 2015 a avut ca temă mâncarea și energia sau, în cuvintele oficiale, “feeding the planet; energy for life”. Partea cu energia era singura chestie despre tehnologie de acolo și v-o povestesc în detaliu mâine, iar astăzi vorbim despre expoziție în general.

La Milano au participat majoritatea țărilor, toate construindu-și un pavilion propriu, după design-ul lor, și, întrucât tema era legată de mâncare, majoritatea includeau și un restaurant cu mâncăruri tradiționale. Spațiul era imens, strada principală a expoziției, cu pavilioane de ambele părți, avea 1,5 km lungime și vreo 100 de metri lățime, totul în aer liber.

Unele pavilioane prezentau țările în sine, altele erau axate strict pe tema mâncării, cel mai bun exemplu fiind al Statelor Unite ale Americii, unde de la început îți vorbea Obama despre nutriție, apoi puteai consulta diverse ecrane interactive despre agricultură intensivă, nutriție, recolte, tehnologii șamd. Mai jos găsiți detalii de la diverse țări.

Erau și pavilioane grupate pe domenii de activitate, de exemplu cafea, condimente sau ciocolată, unde puteai găsi câte 5-8 țări producătoare de așa ceva, fiecare cu pavilionul ei, dar mai mic. Probabil intuiți că am stat ceva vreme la zona de cafea și la cea de ciocolată.

Existau și pavilioane ale sponsorilor mari. Enel avea unul mare legat de a doua temă, energia, Coca-Cola, Algida, TIM, Alitalia, Intesa San Paolo, MSC Cruises șamd aveau alte pavilioane. Cred că un caz special era McDonald’s, prezent cu un restaurant mare cât un pavilion, deși nu este listat la sponsori, apoi am descoperit că și Martini sau Birra Moretti aveau pavilioane similare.

Nu în ultimul rând erau restaurantele. Pe lângă ce puteai mânca la fiecare țară, existau restaurante diverse, de exemplu lanțul Eataly (mișto nume!) avea două pavilioane în care găseai restaurante pentru fiecare regiune a Italiei, astfel încât puteai merge în cel al Calabriei, de exemplu, și să vezi care-s preparatele lor tradiționale și să le comanzi. Exista și un Nutella Concept Bar, un mare stand Illy unde puteai bea din cafelele țărilor producătoare de cafea, zonă de street food unde speram să găsesc un burger și n-am găsit nimic convingător șamd.

În general vorbind, însă, mă așteptam la pavilioane ceva mai complexe, la un asalt veritabil de informații atunci când intru într-unul, și n-a fost așa, fiind destul de simpluțe. La fel și la mâncare, majoritatea ofereau mâncare stil fast-food, cam ce-ai găsi într-un mall la un restaurant vietnamez, de exemplu, în cazul Vietnamului, puține având o experiență a la carte completă.

Prețurile? Imense! Nimic nu se dădea gratuit, totul costa foarte mult. La standul Belgiei un waffle costa 4 euro, o porție de cartofi prăjiți la fel, o bere Stella Artois era 4 euro plus 2,5 euro garanția pe un pahar amărât de plastic. Cam orice fel de mâncare costa vreo 10 euro, la fel și o pizza la Eataly. Dacă unii se lăudau cu alunele lor și voiai să guști, sigur dădeai vreo 2 euro pe câteva. Noroc că apa era la discreție, fiind instalate din loc în loc niște fântâni ce ofereau apă rece, plată sau minerală.

Intrarea? În jur de 32 de euro de persoană pe zi, dar după ora 19 biletul costa doar 5 euro, gândit astfel încât localnicii să vină seara și să mănânce la diversele țări. Ziua erau mulți oameni, dar seara se aglomera cu adevărat și țările reacționau bine la asta cu oferte happy-hour și promoții și concerte, de era mai mare plăcerea să te învârți pe lângă pavilioanele frumos colorate. Dacă aș fi fost milanez, sigur eram acolo seară de seară până terminam toate restaurantele.

Iată câteva cadre generale înainte de a vă arăta pavilionul României.

ROMÂNIA

Mie mi-a plăcut pavilionul, este unul mediu ca dotări și realizare, dar asta sună mult mai bine când afli că am avut cel mai mic buget din UE pentru amenajarea și operarea sa, plus că eram chiar în centrul expoziției. Forma era asemănătoare cu a unei case din Delta Dunării, cu un acoperiș făcut din stuf adevărat după proiecte românești, iar la parter pe monitoare imense rulau tot felul de filme de prezentare a României, majoritatea cu natura și obiceiurile noastre, pe tema “în armonie cu natura”.

Când am ajuns noi acolo tocmai cântau niște lăutari, erau domnișoare în costume semi-populare, într-un mic colț puteau fi văzute ouă încondeiate și alte obiecte tradiționale, erau expuse tablourile unor artiști români, creșteau grâu și alte plante specifice României pe afară șamd. Am schimbat câteva cuvinte și cu comisarul general al României la Expo 2015, domnul Georgian Ghervasie, care mi s-a părut un tip competent, cu experiență în astfel de lucruri și bine informat despre ce mișcă pe acolo.

La etaj funcționa restaurantul, unul cu produse românești. Se pare că cele mai cerute erau mititeii, sarmalele și papanașii, inclusiv străinii auzind de ele. Mai era un platou de “gusturi românești”, coaste, o zacuscă genială de ciuperci (și eu urăsc ciupercile), salată de vinete șamd. Berea era Ursus, Ciuc sau Timișoreana, vinuri din mai multe surse (am remarcat în principal Castel Stârmina), apă Perla Harghitei șamd.

Pe total, avem o prezentă bună la Expo 2015, s-a făcut ce se putea face cu bugetul dat și, chiar dacă mereu putem găsi lucru de corectat și îmbunătățit, eu am plecat fericit de acolo. Mai ales că am aflat apoi ce condiții stricte se puneau pavilioanelor și în special restaurantelor locale (totul este electric, furnizorul de ingrediente trebuia să aibă puncte de lucru în România și Italia, 10 ani experiență, aprobările necesare pieței italiene șamd, ceea ce a făcut imposibilă prezența unui furnizor român – păreau niște condiții făcute astfel încât o firmă italiană să preia totul). Bucătarii erau trimiși de Asociația Bucătarilor din România, hostesele studente de la Universitate ce profitau de ocazie să stea în Italia o vară șamd.

expo_2015_milano_romania_06

MOLDOVA

Vecinii noștri aveau un pavilion micuț ce prezenta succint țara, folosind, ca aproape toți cei prezenți, monitoare. În spate undeva vindeau plăcinte.

UNGARIA

Ungaria avea un pavilion în formă de butoi, dar înăuntru nu avea mare legătură cu tema expoziției, prezentând mai degrabă Ungaria. Am văzut costume populare, ardei iuți pe tavan, un război de țesut, mașini de cusut șamd, iar la restaurant se lăudau cu gulaș și alte bunătăți.

PRODUCĂTORII DE CAFEA

Țări precum Uganda, Etiopia, El Salvador și alții aveau pavilioane aici, toate axate pe cafea. Am văzut boabe de toate tipurile, imagini despre recoltare și culturi șamd, plus ceva obiecte tradiționale din fiecare țară.

Producătorii de cafea păreau însă cumva trași în piept de Illy, care avea un stand mare în centrul lor, o cafenea pe bani. Am aflat la un pavilion că ei nu au voie să vândă cafea, ci doar Illy poate face asta, așa că acolo puteai alege cafea din ce țară voiai. Fairtrade! Mai puțin când e de făcut un ban real la vânzare!

Illy prezenta însă diverse utilaje de făcut cafea, avea un sistem blender prin care-ți puteai face ce amestec de cafea voiau tu, aveau chiar și prăjitor acolo la stand (de unde am cumpărat și eu o pungă de Uganda proaspătă pentru acasă).

CIOCOLATĂ

Oarecum ca la cafea, țările producătoare de ciocolată prezentau cum se cultivă boabele și cum se culeg și cum se procesează. De cumpărat o puteam face de la standurile prezente de la nume precum Lindt, Pernigotti, Baci și alții. N-am luat nimic, s-ar fi topit imediat pe canicula de afară.

AZERBAIJAN

Azerii aveau unul dintre cele mai frumoase standuri, pline de culoare și cu multe de văzut. Aveau monitoare de prezentare a faunei și florei locale, iar dacă puteai mâna peste niște flori de sticlă auzeai sunete naturale de la ei. Mi-a plăcut aici.

BELGIA

Nu multe de zis, ei doar vindeau gauffre, cartofi prăjiți și sosuri de pus peste ele. Bere aveau Stella Artois și Blanche de Naumur. Standul lor cred că avea cele mai mari vânzări, erau la intrare și în plus atrăgea ideea de a te plimba pe acolo gustând dintr-un cornet cu cartofi ca-n Bruxelles.

CHILE

Standul ca standul, dar la Chile te duceai pentru mâncare și colecția foarte mare de vinuri, plus că aveau și un mic supermarket cu produse tradiționale (dar foarte scumpe, ca orice de la expoziție, un borcănel de sos costa 8 euro). Culmea, la restaurant nu sunt așa diferiți de noi, tot coaste și cartofi vindeau, iar mesele zici că erau de la picnicurile românești.

CHINA

China avea un pavilion mare care te purta un pic prin cultura lor legată de mâncare, de exemplu o schemă mare îți arată câte preparate obțin dintr-o rață. Mai aveau, ca la multe alte standuri, un fel de pădure de LED-uri multicolore, un laitmotiv al expoziției, având în vedere că una din teme era energia.

M-a amuzat că era acolo un aparat care îți analiza greutate și conformația și-ți spunea ce să mai mănânci. Sunt sigur că avea și un senzor de detecție a fețelor, ca să le spună tuturor chinezilor subnutriți că sunt ok, așa e normal, mai mâncați orez, nu cereți carne!

EATALY

După cum vă spuneam, aici puteai mânca preparate din vreo 20 de regiuni ale Italiei. Am împărțit și noi o pizza “capricioasă”, a fost bună. Mi-a plăcut locul, numai aici ar fi fost de mâncate în multe zile și în grup mare, ca să poți încerca toate preparatele fiecărei regiuni.

NUTELLA CONCEPT BAR

Dacă Haagen-Dazs și-a deschis cofetării, de ce nu și Nutella, mai ales că grupul Fererro este o afacere uriașă? Cam mirosea a gauffre și clătite prăjite la ei în Concept Bar, dar totul era făcut cu Nutella.

FRANȚA

IRAN

Iran are un pavilion superb, la etaj arată ce plante cultivă ei și cum, iar la parter au restaurant și o expoziție de obiecte populare care mi-au plăcut foarte mult.

ISRAEL

Israel creștea plante pe un perete aproape vertical, ca să arate că poate. Aveau niște clipuri de prezentare despre cum fac agricultură în deșert și probabil au tehnologia cea mai avansată pentru asta, fiind mare nevoie de ea în viitor pentru a crește cantitatea de mâncare produsă în astfel de zone.

expo_2015_milano_israel_01

OLANDA

Olandezii erau relaxați, aveau un stand în aer liber ce părea un fel de piață volantă, cu diverse dubițe ce serveau diverse tipuri de mâncare preparată rapid. Era cu voie bună, muzică și niște canapele pe care să dormi.

OREZ

Țările producătoare de orez aveau pavilioanele îmbrăcate în tablă lucioasă, ceea ce nu era cea mai bună idee în mijlocul soarelui. Mă mir că n-au orbit pe nimeni.

QATAR

Qatar are un pavilion mare, asemănător unui castel din povești, iar înăuntru aveau expuse mâncăruri de-ale lor și cum sunt făcute. Cu această ocazie am citit că mâncarea lor tradițională este, direct vorbind, pui cu orez, doar că pun în el cardamon și cumin.

Mai apoi arătau diverse recolte și aveau inclusiv o zonă în care simulau căldura deșertului cu ventilatoare calde și o lampă gălbuie. Cum intrasem acolo de la 33 de grade de afară, n-a fost chiar binevenită.

SUA

La SUA întâi m-am răcorit trecând prin multe jeturi de vapori de apă, apoi m-a întâmpinat președintele Obama vorbind de pe un monitor mare cât el. Înăuntru puteai afla informații despre agricultură, tehnologii și nutriție, iar undeva în spate începea o zona de fast-food american, cu vreo 5 dube din care puteai mânca burgeri, coaste, hot dogs și multe altele. Avea mare succes zona.

ARGENTINA

Habar n-am ce era de văzut în pavilion, unde lucrurile se desfășurau pe sloganul “nu doar un siloz” și “Argentina te hrănește”. Am fost direct la restaurant, unde cu 15 euro puteai mânca o friptură bună de vită argentiniană, un cut file, cu tot cu niște cartofi și legume prăjite. Bună rău, am mâncat chiar bine aici, iar restaurantul avea mare succes, era coadă de așteptare.

TURCIA

Turcia avea shaorma!

McDONALD’S

McDonald’s avea un restaurant, dar de tipul modern, unde comandai tu la ecrane interactive și apoi doar ridicai tava cu produse de la casă. Aveau și McCafe. Pentru expoziție pregătiseră două sandvișuri noi, McLobster cu salată de creveți (sau o fi fost homar) și McAngus, cu carne de vită Angus. Nu le-am încercat.

Cam atât. Mai erau zeci de alte pavilioane și multe lucruri de văzut, dar mi-este imposibil să le descris în cuvinte. Vă spun în zilele următoare principalele lucruri aflate acolo despre energie și mâncare pe planetă.

    18 comentarii

  1. OMG! nu o sa inteleg niciodata asta. tu ca tara sau ca gigant comercial vrei sa vii la o expozitie din asta si sa te promovezi, nu? si tu ce faci? vii sa faci profit ca bisnitarii de la Mamaia in varf de sezon. oribil.

      (Citează)

    • Nu musai. Am făcut un calcul cu comisarul general al României discutând prețurile, din ce vinzi vreo 60% se duc la organizatori pe tot felul de taxe și biruri. Ce aprovizionezi costă scump, au fost condiții dure. Prin urmare prețurile erau automat mari.

        (Citează)

  2. Deci de asta nu mai apar episoade noi din Turul Burgerilor. Incerci sa slabesti mergand pe jos.

    Felicitari pentru articol, cred ca este cel mai “complex” de cand iti citesc blogul.

      (Citează)

  3. Hmm, n-ai incercat Dutch Weed Burger? :D

      (Citează)

    • Mark-3000:
      Hmm, n-ai incercat Dutch Weed Burger? :D

      Aproape că am încercat, dar scria undeva că este vegetarian și atât.

      Am fost în Amsterdam de două ori în 2013 și am fumat și mâncat tot ce e posibil. Uneori s-a terminat bine, alteori nu. Am zis, totuși, că nu voi povesti astea pe blog, nu pare o idee bună.

        (Citează)

  4. Luna viitoare o să ajung și eu în Milano și aș vrea să merg într-o seară la 19. Merită? Cum ai ajuns acolo cu transportul public?

      (Citează)

    • Noi am folosit exclusiv metroul. Când te duci la automatele de vânzare, au bilet special de Expo, costă 2,5 euro.

      Expoziția este pe linia roșie M1, stația Rho-Fero. E nevoie de bilet special că e în afara zonei urbane. Faci vreo 30 de minute din centru până acolo.

        (Citează)

    • Merci frumos, deci abonament de o zi la metrou + 5 euro dus-intors pana la Expo + 5 euro intrarea la 19. Am retinut.

        (Citează)

    • Verifică pe site-ul oficial aia cu ora 19, să nu iei vreo țeapă.

        (Citează)

  5. Empanadas la argentinieni la 4,5 euro, e exagerat de scump. Steakul e destul de mic .
    Ce ai folosit sa contorizezi km parcursi ?
    Astept articolul despre energie dar banuiesc ca e vorba de regenerabile .

      (Citează)

    • Pe scurt, uită-te la prețurile României, 3 mici costă 9 euro. Neam de neamul bișnițarilor n-a vândut micul cu 3 euro bucata, plus că era mic rău, cât degetul mic, se vede în poze.

      Am folosit aplicația S-Health de pe telefon, e destul de precisă. Recordul este undeva la 25 km parcurși într-o zi, ceva city break cu Matilda, cred că Bruxelles.

      Nu regenerabile musai, e despre Enel și ce-au făcut în Italia și cum vor modifica sistemul din România și ce implicații are asta.

        (Citează)

  6. Bravo …. vezi ca se poate Radu !

    Pentru astfel de articole citeam cu regularitate blogul tau !

    Marea majoritate e satula de politica , marketing , mai trebuie sa existe cate o gura de aer curat !

      (Citează)

  7. Am uitat să spun: 31 km pe jos, în caniculă, cu pantofi mai eleganți, pantaloni lungi și cămașă și un rucsac în spate, din ăla călduros.

      (Citează)

  8. bun articol, ai scris ceva :)

    ma intreb cat o sa mai dureze bula asta cu expozitiile universale, cam toate din ultimii ani au lasat niste mari gauri in bugetele locale. in Milano s-au trezit relativ devreme, s-a protestat, s-a incercat optimizarea, dar “baietii lor destepti” au castigat si cine trebuie sa castige bani, castiga. fraierii platesc.

    Pavilionul Romaniei este probabil printre cele mai triste pavilioane vazute vreodata la tipul asta de expozitie dar macar e un pas inainte fata de anii trecuti, cand prezenta a fost dezastruoasa. arhitectural e o gluma proasta iar atmosfera dinauntru e … romaneasca, ca sa fim politicosi.

      (Citează)

  9. nu inteleg, de ce simti nevoia la fiecare prezentare a unei excursii tip piscot (a se citii moca) de la vreun sponsor, sa te plangi ?

    “În timp ce oamenii de acasă se gândeau doar la concertul RW, eu am mers pe jos 31,52 km și la vreo 35 de grade C …… în caniculă, cu pantofi mai eleganți, pantaloni lungi și cămașă și un rucsac în spate, din ăla călduros”

    ti se pare interesant efectul melodramatic, daca cativa, iti vor plange de mila “uite saracu cum sa chinuit el” ?

    altfel , ok la continut publireportajul !

      (Citează)

    • Nu mă plâng, e o metodă de a introduce scenariul. Nu m-a silit nimeni să merg, puteam să rămân a doua zi în centru și să beau cafele la răcoare, dar m-am dus tot la expoziție pentru că în oraș pot ajunge oricând, la o astfel de expoziție nu.

      De unde și exprimarea “dar mă bucur enorm că am fost la Milano. Am mai șters un lucru de pe bucket list.”

        (Citează)

  10. nwradu:
    Verifică pe site-ul oficial aia cu ora 19, să nu iei vreo țeapă.

    Nu cred că e țeapă, am luat bilete de 5 euro de pe site. Ideea e că o să mergem seara, să vedem designul expoziției și să mâncăm, nu să vizităm standuri.

      (Citează)

    Alătură-te discuției, lasă un mesaj

    E-mail-ul nu va fi publicat. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici. Gândiți-vă de două ori înainte de a publica. Nu o luați pe arătură doar pentru că aveți un monitor în față și nu o persoană reală.

    Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pe Citează pentru a le prelua doar pe acelea. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt ok.


    Prin trimiterea comentariului acceptați politica de confidențialitate a site-ului.



    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.

sus