Tehnologia se dezvoltă cel mai bine atunci când îi impui constrângeri în jurul cărora să crească

O înțelegere greșită a unor tehnologii pe care le utilizăm zilnic a dus de fapt la o stagnare a progresului în câteva domenii cheie. Nu-i vina utilizatorilor – ei nu au de unde să cunoască detaliile tehnice.

Dacă se poate vorbi de o vină, eu o văd împărțită în două:

1. a producătorilor care, în loc să facă pașii necesari, dar dificili, au preferat să-și lase consumatorii pradă departamentelor de marketing, care i-au amețit cu specificații inutile și cifre irelevante, nejustificate.
2. a ziarelor, revistelor și site-urilor de specialitate care, în loc să educe pe cât posibil cititorii, au preferat să repete aproape cuvânt cu cuvânt textele de marketing, pentru că-i mai simplu să dai copy/paste din comunicat.

Să vă dau câteva exemple de tehnologii la care m-am gândit recent că se potrivesc cu ce-am zis mai sus.

MEGAPIXELII CAMERELOR FOTO

Telefoanele mobile au senzori cu tot mai mulți megapixeli. Acum vreo doi ani 8 megapixeli păreau mulți, acum minimul este de 13 megapixeli, ba chiar unele modele au 20 de megapixeli. Senzorul este mic cât o boabă de piper – cele din smartphone-uri au cam 3 x 2 milimetri. Prin comparație, cel mai nou DSLR Nikon pentru profesioniști are un senzor de doar 16 megapixeli, dar de 43 x 36 milimetri ca dimensiune.

În loc ca cercetările să meargă pe direcția unor senzori cât mai buni, a eliminării zgomotului și efectelor nedorite de lumină, toți s-au mulțumit să crească numărul de megapixeli, înghesuind mai mulți pe un senzor la fel de mic. Iar broșurile și prezentările ținute de CEOs îți vând acești noi senzori de parcă ar fi revoluționari, nu doar ceva crescut artificial pentru a impresiona cu o cifră mai mare.

La calitatea imaginii, eu nu am reușit să văd nici o diferență între o compactă de acum și prima mea compactă de acum 8 ani. Cea nouă scoate fotografii cu rezoluția mai mare dacă le-aș vedea 1:1, dar pe un ecran fix mi-e imposibil să deosebesc fotografiile.

VITEZA PROCESORULUI ȘI NUMĂRUL DE NUCLEE

V-ați întrebat vreodată cum am ajuns atât de repede la telefoane quad-core cu nuclee ce rulează la 2,3 GHz? Totuși, sunt niște mici aplicații pe un ecran minuscul. Majoritatea nici nu sunt prea complexe, ci simple interfețe pentru a accesa servicii ce aranjează text și imagini într-o pagină. Poate că jocurile 3D merită o altă discuție, dar până la ele chiar și aplicațiile simple rulează greu.

Ce-ar fi trebuit făcut? În loc de această cursă a procesoarelor mobile care au ajuns mai rapide ca frecvență de tact decât cele desktop, producătorii de telefoane trebuiau să forțeze dezvoltatorii de sisteme de operare să-și optimizeze la maxim kernelul și interfața, iar dezvoltatorii de sisteme de operare să-i forțeze pe dezvoltatorii de aplicații să-și optimizeze la maxim programele.

Nimeni nu pare interesat de optimizare. “Să se facă procesoare mai rapide” pare a fi scuza principală, dezvoltatorii software fiind prea ocupați de noile funcționalități pe care le-ar putea introduce și de idei noi pentru viitorul program de mare succes. Și nu-i vorba doar de puterea de procesare, ci și de spațiul necesar; mai nou, cel puțin pe Android, orice program banal are 20-30 de MB, spațiu în care altădată luai 3-4 jocuri de calculator sau un întreg Office/CorelDraw.

GROSIMEA TELEFONULUI

Una dintre propozițiile preferate pe care le aruncă publicitatea spre cumpărători este “telefonul nostru este acum mai subțire!”. Lumea vrea să audă că-i mai subțire, deși ajungem la micșorări inutile. Ce contează că un telefon are 7, nu 8 mm grosime? Ce contează că-s 8, nu 9 mm? Apropiați-vă arătătorul de degetul mare până la o distanță de un milimetru – vi se pare că ceva atât de infim ar trebui să fie crucial în decizia de achiziție?

(Culmea, asta în timp ce dimensiunea ecranelor crește constant. Dacă-i vorba de cum încape în buzunar, aș spune că diagonala ecranului este crucială, nu grosimea carcasei)

Sigur, e foarte plăcut să ai un dispozitiv subțire și ușor, dar compromisul făcut pentru a-l obține este mare. Ce s-a sacrificat în încercarea de a subția dispozitivul? Autonomia sa. De obicei grosimea bateriei decide aproape întotdeauna grosimea finală a telefonului și deci depinde de capacitatea ei.

Eu zic că autonomia e mai importantă, dar cu asta nu-ți poate lua ochii o prezentare frumoasă. Până când lumea nu înțelege că pierde o caracteristică importantă în favoarea uneia irelevante, nu va exista nici o mișcare generală prin care să spunem producătorilor “nu vreau un telefon subțire de parcă aș vrea să tai fructe cu el, dar vreau să mă țină minim două zile”. Și uitați-vă unde suntem acum: telefoanele țin o zi, avem baterii externe, mașinile electrice au autonomie mică pentru că în ultimii ani n-a fost nici un progres real în domeniu, ceea ce are impact asupra multor alte industrii.

O prezentare a companiei Tesla spunea că anual bateriile sunt îmbunătățite cu 7%. În același volum poți pune o baterie cu  7% capacitate mai mare sau, economic privind lucrurile, la același preț ca anul trecut acum poți cumpăra o baterie cu 7% mai mare. Mie mi se pare o creștere foarte lentă și care ar fi trebuit impulsionată acum mulți ani.

CONCLUZIE

A fost lăsată o mână liberă producătorilor de dispozitive și aceștia au ales atunci calea ușoară, îmbunătățind aspecte neimportante, chiar irelevante, ale produselor, doar pentru că respectivele îmbunătățiri erau simplu de implementat și luau ochii lumii. Nimeni nu încearcă și calea dificilă de a îmbunătăți acele componente unde ar fi nevoie de o cercetare mai lungă, mai costisitoare, dar cu recompense mult mai mari pe termen lung.

Tehnologia se dezvoltă cel mai bine atunci când impui constrângeri, atunci când obligi oamenii să scoată tot ce-i posibil în anumite limite destul de strânse.

Să vă dau cel mai bun exemplu, unul din Formula 1: motoarele sunt limitate prin regulament la 1,6 litri, dar generează cam 800 de cai-putere pentru că producătorii au dus la extrem fiecare aspect, cât de mic, al lor.

Sunt multe alte exemple din inginerie civilă, construcții speciale, tehnică militară, comunicații și alte domenii unde marile îmbunătățiri tehnologice au venit tocmai pentru a depăsi tot felul de constrângeri naturale sau impuse. Domeniile lăsate prea la liber tind să stagneze.