Manevră pe invers

Acum ceva vreme o știre vorbea despre o afacere păguboasă a Poștei Române în 3 etape:

1. a avut contract contract cu o firmă care trebuia să monteze POS-uri, dar n-a făcut-o.
2. Poșta Română a reziliat contractul respectiv.
3. firma a dat în judecată Poșta și a câștigat despăgubiri de 5 milioane de euro pentru reziliere abuzivă.

Acum cei care au mai lucrat cu statul pot suspecta chiar și aici niște manevre. Statul (și mai ales Poșta) are juriști și avocați, clauzele unui contract sunt clare, penalizările și despăgubirile la fel. Cam miroase de la o poștă (ha-ha!) că inclusiv această reziliere a fost o manevră plănuită.

Nu de alta, dar e și asta o metodă de a face bani. Ascunzi pe undeva o clauză, cazi la înțelegere cu cealaltă parte să facă ceva ce încalcă respectiva clauză și pac, le-ai luat banul. Dai o șpagă pentru a se face ceva ce aparent este în detrimentul tău, dar apoi răstorni situația și profiți mai mult. În cazul de față, câteva milioane de euro.

Altfel nu-mi explic cum, în majoritatea contractelor în care o parte privată nu face ceva, statul este foarte fericit să lase timpul să treacă și să te taxeze prin penalizări, executări de SGBE-uri și alte metode, iar cu această ocazie s-a procedat exact invers, deși o simplă citire a contractului ar fi elucidat pe oricine că vor fi implicații negative.

Pur și simplu ce s-a întâmplat aici nu sună a incompetență, ci a plan bine făcut sub acoperirea faptului că directorii bugetari care bagă companii de-ale statului în pierderi masive nu pățesc nimic, nici măcar nu sunt suplimentar investigați pentru a determina dacă au fost proști (caz în care te întrebi cine i-a numit acolo și de ce) sau rău intenționați (caz în care chemi DNA-ul).